ramai un gand fara de viata

Te-am pictat si lacrimi au scurs culorile tale.Nu mai pictez si chin dupa chin astept, ma rezem de poarta-ti si-astept un suras. Intunericul palid al ochilor tai patrunde ca o raza ascutita in sufletul meu, o raza de intuneric...Plang cu suspine dar gura-mi surade si iar ma rog sa apari:Da-mi tu bucurie in vise, culoare pe panza!Totusi in bezna vreau sa ma scald, apari sa te vad, mi-e dor sa simt atata-mpovarare si-atata gand de moarte cand stiu ca n-o sa stai.Saruta-mi mana sa-ti simt din nou suflarea!Am s-o pastrez mereu fara sa privesc de teama sa n-o spulber.
Dar unde esti, de ce nu vii?Aat de-aproape...Asemeni Soarele asteapta Luna si Luna asteapta Soarele dar dupa noapte urmeaza zi iar dupa zi, doar noapte vine.Nu e alt Soare, alta lumina pe care Luna sa o vada, precum o stea din poala Lunii n-o sa rasara-n alta poala.
Iti dedic tie suferinta mea si tremurul buzelor mele, nerabdarea si dorinta. Iti dedic fiorul si gandul meu si trupul ce despicat se simte-n calea ta, iti dedic pacatul si iertarea ce o voi cere in locul tau, caci tu nu vei putea ierta iubirea ce ti-o port si te vor sageta genunchii plecandu-te in fata Lui.
Crezi ca daca privesti pamantul cu ochii inchisi, nu stiu?Ca daca auzi glasul meu acum si ingani un cantec prefacandu-te ca nu-l cunosti, o sa ramai la fel de rece cand o sa tac?Poti sa ma uiti...Dar esti sigur ca uitarea mea nu o sa iti aduca un dor necunoscut si n-o sa te intrebi ce umbre te bantuie? Cand umbrele ti se vor arata nu vei sti ale cui sunt si in locul celui ce le poarta, nu vei vedea nimic pentru ca ai ales sa uiti. Asta iti doresti?
Iti scriu si nu stiu unde voi ajunge cu gandul meu, cu visele ce se leaga adanc de tine.Imi amintesc in ore si in zile, secunde ce le-am petrecut impreuna.Le reiau, le simt, le plang, chiar le traiesc iar si iar, aceleasi, ca si pagini de carte pe care le recitesti pentru a le intelege sau pentru a le patrunde cu adevarat asa cum nu le-ai patruns la prima citire.
In fiecare noapte se intampla acelasi lucru si revad prima noastra ciocnire cu destinul.Iti revad ochii si buzele, revad omul ce a reusit cu adevarat sa ma faca sa tresar la o prima si singura privire pe care acum alegi sa nu mi-o daruiesti.
Ce ai vazut, ce ai crezut ca vei obtine sau ce te-a rugat inauntrul tau sa te indrepti spre mine,nu stiu, dar stiu ca m-ai iubit. Nu din prima clipa si nu pentru o viata, dar intr-o singura clipa cat sa-ti astamperi setea si sa iti hranesti sufletul. As vrea sa ma umplu de farama aceea ce te-a facut sa ma iubesti, acum cand realizez ce ai fost si ce inca esti pentru mine.
Traiesc din mila ta, din putinul ce il astept de la tine, din amintiri,iar cand traiesti din trecut, fiecare zi din prezentul ce este amintirea zilei trecute, va deveni trecutul zilei de maine.
Cate sute sau mii de "as vrea" trebuie sa imi treaca prin minte pt ca tu sa il auzi o singura data? Cu cate strigate trebuie sa infior noaptea cu ale ei stafii pt ca tu sa imi auzi o soapta? Ma ingrozeste cruzimea ta si tainele ce ti se pierd in eternitate, legile universului ce nestiute, mi se par una cu tine. Esti al meu sau doar al pamantului ce il calci in picioare sau a luminii? nu pot nici macar sa intuiesc al cui esti si mai presus, acum nu stiu nici macar cine esti tu desi ai reusit sa imi redai certitudinea persoanei mele, a omului, a spiritului si a femeii ce sunt.
Alegi sa taci din nou,dar vobele si gandurile tale nu se opresc si nu vor sa taca.Se zbat mai cu putere decat inima mea ce se zbate sa ma tina in viata, vor roii in mintea ta, te vor umple de indoieli si vor izbucni odata. Atunci te vei cunoaste ca nebun. Asemeni te vor cunoaste si ochii ce privesc spre tine dar vei fi liber. Vei uita poate ca inteleg nebunia, astfel ma vei uita pe mine.
Ce rost mai are sa iti scriu cuvinte, sa daruiesc suflete sau sa cred ca te vei ridica in cele din urma, inrobit macar de mila, si vei veni sa ma vezi?
Te las acum, poate pe veci...Ramai cu bine!