A mai murit un suflet...

I

Am crezut ca dragostea da aripi...ca dragostea salveaza...
Si, am sperat sa pot iubi...dar am uitat ca cel mai bun cedeaza...
Si? Si-a mai murit un suflet...

A mai murit un suflet...si altele l-au plans...
A mai murit un vis...si altul ii urmeaza...
Si ce...n-au mai muri atatea?

De fapt ce-au plans acele suflete?
Dar...poate nu conteaza...sau poate n-are rost...
Caci altul ii urmeaza...si asa mereu a fost...

Se scurge, iute-n taina...si piere fara urma...
Se duce catre neguri...si viata i se curma...
Dar cui sa ii mai pese?

Si totusi in tacere...sunt suflete ce plang...
Iar viata-n ele piere...si-ncet, incet se stag...
Si nimanui nu-i pasa...

In ceata fara margini...in bezna nesfarsita...
Sunt suflete ce zac...si nimeni nu le-asculta...
Dar dac-ar fi aproape?

Un suflet e o viata...si viata-i o valoare...
Dar cine sa mai creada...cand nimeni timp nu are...
Si cui sa ii mai pese?

Of, de le-am asculta pe toate...ce bine le-am mai face...
Dar cine sa o faca...doar unul care tace...
Si unul care-asculta...

Un suflet este-o taina...si-i greu de inteles...
De vrei sa rupi misterul...nu poti avea acces...
Dar totusi el vorbeste...

Un prunc la sanul mamei...e sufletul senin...
Si de-l asculti...in taina...el cant-un cant divin...
Dar, nimanui nu-i pasa...

Un suflet mai pastreaza...in el, ceva ceresc...
Si nu-l poti intelege...caci nu-i ceva lumesc...
Dar totusi el vorbeste...


II


A mai murit un suflet...si altele l-au plans...
A mai murit un suflet...dar dorul nu s-a stans...
Si nici nu se va stinge...

A mai murit un suflet...desi-i nemuritor...
A mai murit un suflet...si altele mai mor...
Si totusi...cum se poate?

A mai murit in taina...un suflet necajit...
Si toti se-ntreaba cum...dar nu pricep nimic...
Si de-ar pricepe...la ce sa-i ajute?

Pe tine nu te doare...cand sufletul tau tipa...
Si nu te deranjeaza...cand contra-ti se ridica...
Sau nici nu vrei s-auzi?

De vrei sa-i spui sa taca...el va urla mai tare...
De-i spui tu ce sa faca...tot el va fi mai mare...
Si totusi, nimeni nu-l asculta...

Cortegiul funerar il plange...pe bietul suflet ce-a murit...
Si o-ntrebare se ridica...spre cer, unde privirea si-a tintit...
De ce-a murit? De ce-a murit?

Nu-i chip s-aflam raspunsul...si nici ca sa-ntelegem...
Si-n nestiinta noastra...putem din umeri ca sa strangem...
Ca ce...ce s-antamplat?

I-au pus o cruce mare...si in pamant l-au pus...
„AICI SE ODIHNESTE...UN SUFLET CE S-A DUS...”
Si ce, acum va pasa?


Lucian Pal