Momemt de impas, o clipa moarta, suspendata.Oamenilor va iubesc! Imi place sa va privesc cum va miscati, va transformati, in habitatu vostru natural.Dar nu vreau sa ma vedeti, sa-mi vorbiti, sa ma influientati.Ma obositi!Nu vreau decat sa va privesc, sa va admir, sa va iubesc si sa zambesc spre voi cu ochii cu inima cu gura, dar voi nu stiti, nu ma vedeti.Totusi eu sunt acolo.Va iubesc egal...hmmm totusi poate pe unii mai mult..insa calitativ sentimentu e acelasi pt toti va asigur.Oamenilor! Va vad in fiecare zi ingramaditi unul in celalalt, va invadati unul altuia spatiul dar va lipseste cu desavarsire compasiunea veritabila...ironic de aproape si totusi de departe sunteti unii pt ceilalti.Fiecare dintre voi, mici drame ambulante ce sunteti purtati in voi o lumina calda, blanda, pura..atractie irezistibila pt gangania din mine.Sunteti atat de caraghiosi cand va mintiti, va sabotati, va sapati unii pe ceilalti!!!Stop! Derulati putin inapoi!Pt ce toata aceasta panza de ganduri meschine intre voi oameni buni?Tacerea va fi la fel pt toti! Si groapa tot la 2 m sub pamant.