desene de creta

Noi eram doua desene de creta intinse intr-o zi de toamna pe marginea unui trotuar.Si in loc de Dumnezeu noi ne-am luat un copil drept parinte.El printr-o miscare fireasca si cu un strop de imaginatie ne-a conturat pe trotuarul gol sprijinandu-se in cateva bucati de creta colorata cumparate mai demult dintr-un supermarket.Copilul nu stia plansul decat din joaca asa ca ne-a daruit un zambet larg, fortandu-l sa incapa pe fata.Nu a reusit de prima data asa ca a sters totul si ne-a desenat din nou , insa de data aceasta a inceput cu zambetul, asa cum credea el ca ni se cuvine si abia apoi a desenat si restul raportandu-se tot timpul la primul zambet, primul desenat.Pe tine te-a facut asa frumoasa nici nu stiu de unde te-a luat, iar mie mi-a dat trei ochi sa te tin minte cu fiecare, sa nu te uit niciodata.Fiecare ochi avea o alta culoare pentru ca fiecare ochi te vedea diferit.Fiecare ochi avea o alta amprenta a ta.E drept ca asa grabit cum era copilul a uitat sa-mi deseneze picioarele.Sau poate nici nu s-a gandit ca as avea nevoie si de picioare.La ce sa-mi foloseasca ?Sa fug ?De ce as fugi de langa tine ?Toata ziua copilul si-a petrecut-o adaugandu-ne diverse accesorii, asa cum ii dicta lui inima.Sau de fapt nici nu stiu cine ii dicta toate aceste mici detalii.Poate deja stia ca oamenii sunt separati in final doar de ele.Asa ca el avea grija de fiecare detaliu, facea totul sa ne tina impreuna.
Spre seara , insa copilul a fost chemat in casa.Prima data nu a raspuns.Dar cum era strigat tot mai insistent , ne-a privit lung si s-a despartit cu greu de noi.Stia ca ne va gasi a doua zi tot acolo.Poate eu nu as mai fi avut trei ochi, unul s-ar fi sters in noapte.Poate nu toti ar fi fost la fel de vii, la fel de colorati.Poate tu nu ai fi fost la fel de frumoasa.Erau detaliile pe care el avea sa le redefineasca.Asa ca a plecat.lasandu-ne zambitori privind cerul.Iar noi radeam,cum ne invatase copilul,asa frumos radeam in bataia ploii.Sfidam cerul , insa ploaia radea si ea.Radea de noi.
A doua zi copilul nu ne-a gasit.A plans.De atunci copilul nu a mai desenat niciodata nimic din creta.