-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

In atentia departamentului de resurse umane


de Mr.T la: 25/11/2005 23:20:00
modificat la: 29/11/2005 01:13:29
voteaza:
In ultima vreme am fost la mai multe interviuri. Am un loc de munca, unul destul de bun chiar, dar sunt o persoana complicata si nemultumirile inerente oricarui job la mine se amplifica in timp, pana cand, la un moment dat, simt nevoia sa-l schimb. Am avut pana acum patru joburi si de fiecare data am plecat pentru ca doream sa scap de ceva si nu ca sa ajung undeva, asa cum ii sta bine unui adevarat profesionist care vrea sa faca cariera. Am avut motivatii negative, cum ar spune sociologii. Am schimbat joburi precum au votat romanii din ’90 incoace. Nu ca sa-i puna pe unii la putere ci ca sa-i dea jos pe altii.

Dar nu despre asta vreau sa vorbesc, ci despre interviuri. Cand vrei sa te angajezi, trebuie musai sa treci printr-un interviu. Interviul este momentul cand cineva te cheama sa vada daca esti corespunzator sau nu. El, angajatorul, vine cu reperele, cu criteriile. El e o certitudine, tu esti un semn de intrebare. Tu te raportezi la el, nu invers. El este un mic UE in care tu vrei sa te integrezi. Esti luat la intrebari, chestionat, pus in situatii dificile. Esti pus in postura in care trebuie sa le demonstrezi lor ce grozav esti. Compania, prin ochii unui specialist (rareori), ai unui idiot (si mai rar) sau ai unuia care n-are nici o treaba cu procesul de recrutare (de cele mai multe ori) te verifica daca esti bun pentru ea. Te masoara cu niste etaloane potrivit carora cineva ca Alexandru Paleologu, spre exemplu, n-ar merita nici cel mai umil job(*). De la terminarea facultatii am fost la atatea interviuri incat uneori ele fac parte din programul meu zilnic. La inceput aveam emotii inca de la primele ore ale zilei, cand stiam ca trebuie sa ma duc la un interviu. Acum, le reprogramez ca n-am chef sau abia imi aduc aminte de ele in ultimul moment.
Desfasurarea unui interviu este previzibila in proportie de 80-90%. Sunt atat de asemanatoare incat rareori mai sunt surpins de vreo intrebare. De cele mai multe ori ma plictisesc la aceste intalniri, avand raspunsuri gata pregatite pentru mai toate intrebarile. Si ca mine, probabil cei mai multi. Stereotipul interviului pentru angajare e neschimbat de atatia ani. Ma gandesc cum trebuie sa se simta intervievatorii insa, care pun aceleasi intrebari de cateva ori pe zi. Groaznic de plictisitor trebuie sa fie. Tocmai fiindca sunt atat de previzibile, interviurile sunt false. Tu spui niste lucruri in care nu crezi neaparat. El stie asta dar nu te poate contrazice. Poate nici el nu crede dar si el are un job de pastrat. Sunt mici scenete, cu doi sau mai multi actori, triste si fara spectatori. Fiecare isi joaca rolul cum poate mai bine.

Angajatorul imi pune o intrebare. Eu o asteptam si ii servesc un raspuns frumos slefuit, la care el, la randul lui, se astepta. Reteta e simpla. Exista cateva chestiuni pe care trebuie sa le afirmi. Vrei sa muncesti, vrei sa faci cariera, vrei sa te implici, banii nu sunt cei mai importanti, esti proactiv, dispus sa te perfectionezi, lucrezi bine in echipa. Nimeni nu-ti cere la interviu sa muncesti 10-12 ore pe zi dar daca spui ca vrei sa lucrezi doar opt, devii suspect si ai toate sansele sa fii taiat de pe lista. La intrebarea de ce vrei sa schimbi locul de munca, raspunsul corect e la fel de simplu: vrei sa faci un pas inainte, sa avansezi, jobul propus iti satisface exigentele profesionale si personale. Nu spune niciodata ca nu te intelegi cu colegii, ca vrei mai aproape de casa, ca pur si simplu vrei o schimbare sau ca primesti prea putini bani. Sinceritatea nu e la mare cautare. Nu contesta nimeni ca e o calitate dar nu e relevanta pentru ce vor ei de la tine. Motivatiile tale nu sunt „sanatoase”. Ca si cum ar fi ceva anormal sa vrei sa fii aproape de casa, sa castigi mai multi bani sau se te intelegi bine cu colegii. Spune-le ce vor sa auda si se vor simti bine. Iar tu vei avea o sansa in plus sa ajungi pe short list.
Ce e mai trist e ca scara de valori utlizata pe piata muncii risca sa devina universal valabila. Un om fara job are toate premisele sa fie calificat dubios. Exista persoane non-grata in opisul recrutorilor. Daca pui familia inaintea datoriilor de serviciu ai toate sansele sa te afli printre ei. Daca tii la cele mai firesti si de bun-simt lucruri, s-ar putea sa primesti stampila cu „KO” in loc de cea cu „OK”. Spune unui angajator ca peste cinci ani nu te vezi urcand doua pozitii in organigrama companiei si nici obtinand o nu-stiu-ce diploma pe care firma e dispusa sa o sponsorizeze. Spune-le ca nu te intereseaza acest lucru si ca preferi o saptamana la malul marii decat una de training. Sau spune-le ca nu te gandesti atat de departe. In cazul asta, amice esti un caracter slab, un individ fara ambitii, care nu poate aduce nimic bun organizatiei. Nu ai ce cauta in echipa lor de cyborgi care creaza valoare adaugata 12 ore pe zi. Sau spune-le ca in 30 ani de viata n-ai nici o realizare pe care sa o pui in rama pentru ca nu ai urmarit asa ceva. Ti-e suficient sa te intorci seara acasa si sa-ti imbratisezi familia. Spune-le ca te simti bine in pielea ta, ca nu te deranjeaza sa iesi la pensie cu acelasi titlu pe care il aveai la terminarea facultatii. Spune-le ca nu traiesti ca sa muncesti ci muncesti ca sa traiesti. Te tine ?

Pentru a intelege despre ce vorbesc, va recomand cartea „Breviar pentru pastrarea clipelor” – convorbiri cu A. Paleologu.
comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (5):


Daca nu esti sincer la un int - de mya la: 29/11/2005 01:38:13
Daca nu esti sincer la un interviu e prost fiindca pe urma nu poti sa minti la nesfarsit daca te angajeaza. O sa fii tot tu.

Daca unii nu te plac si nu te iau e mai bine si asta fiindca se cheama ca nu te-ai potrivit la firma lor. E mai sincer, ar trebui sa te bucuri nu sa te intristezi. Eu asa zic.

Pe de alta parte poti sa domini angajatorul (sau angajatorii) daca esti foarte tare. In fond, ei te vor pe tine, nu? Dar trebuie sa fii foarte bun si foarte sigur pe tine. Si sa nu ai emotii, clar. Mai greu :((( stiu.

P.S. Frumoase pozele, foarte frumoase. :))
#91397 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Mr.T - de anisia la: 29/11/2005 19:34:05
tu chiar vorbesti din carti! daca le-ai lasa deoparte si ai fi putin original, crede-ma ca ai avea mai multe sanse de reusite. faptul ca schimbi munca din motivele pe care le-ai invocat, arata ca esti o persoana relativ cusurgie, care nu intentioneaza sa faca nici macar jumatatea lui de drum pana la un punct de intalnire comun.
De cele mai multe ori ma plictisesc la aceste intalniri, avand raspunsuri gata pregatite pentru mai toate intrebarile. - pai tocmai aici e greseala! ca ai raspunsurile pregatite. ca le spui ca la carte. asta face sa fii luat drept un robotel fara personalitate, gandire proprie si initiativa.
spui ca ai intalnit aceleasi intrebari, indiferent de specificul institutiei pentru care ai sustinut interviul. ei bine, aici e problema intervievatorului, care in loc sa-si puna mintea la contributie si sa intocmeasca un plan de intervieviere adecvat specificului institutiei pentru care s-a scos postul la concurs, se lasa "condus" de interviuri standard. acelea sunt bune de modele, de vazut cam ce arii trebuiesc cutreierate.
pe scaunul intervievatului nu am stat decat odata. a fost funny. pe scaunul intervivatorului am stat de nenumarate ori. a fost si mai funny. sa incerci sa patrunzi un om intr-un timp limitat, sa-i descoperi capacitatile intelectuale, firea, abnegatia, comportamentul.. crede-ma ca este o activitate super interesanta. pentru cine se implica si lasa cartile in biblioteca, dupa ce le-a citit pentru documentare. orice teorie se aplica in practica adaptata circumstantelor.

cand te mai duci la vreun interviu, sa fii tu insuti, sa lasi deoparte raspunsurile stereotip (caci se recunosc de la un km), sa gandesti ce ti-ar fi placut tie sa auzi, sa descoperi, sa recunosti... daca ai fi fost de partea cealalta a mesei.
___________________________________________________
daca n-ai sa mai fii tu, am sa fiu si eu un om obisnuit...
#91551 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
mr. T - de irma la: 01/12/2005 13:09:26
am citit textul, apoi comentariile, apoi m-am uitat la poze (superbe!)

tu esti artist! nu-s sigura ca inteleg ce slujba vrei tu sa-ti gasesti...
#92036 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
mr. T - de Belle la: 01/12/2005 13:20:05
n-am citit decat inceputul, comentariile doar din 2 in 5 si inca n-am avut ocazia sa ma uit si la poze ;)
nu-ti fa probleme daca ti se pare ca-ti schimbi job-ul prea des, numai in romania exista mentalitatea ca dupa ce-ai obtinut o slujba trebuie sa stai pana la pensie :)))) (sau sa locuiesti in acelasi apartament/oras pana mori... fara legatura cu subiectul, doar mi-a venit in cap exemplulk asta)
in alte parti ale lumii, daca stai mai mult de 3 ani pe-aceeasi functie (avdn in vedere largimea corporatiilor care-ti permite sa-ti schimbi jobul fara insa a parasi compania) nu esti prea bine vazut (in general, exista si exceptii)
scuze ca nu comentez decat asta, cand voi citi si restul daca am ceva de zis o voi face
#92038 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Carpe diem - de rebela la: 01/12/2005 17:02:15
Ai dreptate ca se cauta niste raspunsuri stereotip si pana la urma cred ca are o mare importanta aparitia in sine a unei persoane care participa la un interviu. Eu personal am fost la cateva interviuri, sincera sa fiu nu pun mare pret pe sfaturile care se regasesc in diferite carti, cum ar fi de ex cum sa redactezi o scrisoare de intentie sau cv-ul sau ce atitudine sa ai la un interviu. Nu pentru ca nu ar contine si un sambure de adevar , dar cred ca din dorinta de a fi originala , spontana si pana la urma sincera. Primul interviu pe care l-am dat a fost insa singurul de reusita. Am reusit nu pt ca arat bine sau ca sunt exceptionala , ci pt ca sinceritatea mea a convenit angajatorilor , de fapt raspunsul meu sincer le-a placut. Nu sunt convinsa ca m-au crezut , dar cert e ca am reusit. Dupa aceea, la un interval de timp, am dorit sa imi schimb si eu job-ul drept pt care am inceput sa ma perind pe la diferite interviuri. Din pacate, sau nu (pt ca situatia mea s-a imbunatatit f mult dupa aceea) nu am reusit sa mai conving pe nimeni cu sinceritatea mea si cu spontaneitatea mea, etc. Si cred ca pana la urma este f trist. Insa atunci cand am fost in postura de intervievator pt ca altii sa obtina un job, din subiectivism, am urmarit intr-un fel ceea ce am oferit eu la interviuri, adica sinceritate, spontaneitate, etc. Si pana la urma cred ca am ales bine. Ma intreb totusi de ce aceia care se afla in situatia de a decide cine va lucra in organizatia, compania sau institutia respectiva, de ce sunt atat de ingusti la minte??? Oare au citit si ei prea multe carti de genul celor mentionate mai sus??? HMMMM!!! Trist, dar adevarat...
#92051 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...