Elegie de...duminica

Elegie…de duminica

S-a întâmplat, ca-mi este şi ruşine,
Duminica trecuta dupa-masa
(Chiar martore au fost vreo trei vecine)
Când soacra-mea m-a dat afar’ din casa;

Mereu am cautat sa fie bine,
Iar suparare…n-avea nici un rost,
De multe ori am dar chiar de la mine,
De a ajuns sa creada ca sunt prost;

Gândindu-ma aşa, pe undeva
Greşeli am mai facut, ca-i omenesc
Şi recunosc , în parte-i vina mea
Caci altfel n-ajungeam sa ma caiesc;

Totuşi am vrut sa mai slvez ceva,
De-am tot frecat şi am suflat în oase…
A dracu’ soarta-i tot în contra mea:
S-o bat, îmi trebuia un…şase-şase!

Valeriu Cercel