Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

CRACKWHORE


de K_ la: 19/12/2005 01:14:00
modificat la: 20/12/2005 00:39:43
taguri: Scenarii 
voteaza:
Prolog
„Crackwhore” scris alb pe negru uniform.
Ecran negru. Absolut nimic scris pe ecran. Ar putea fi totuşi un negru neuniform, în sensul că ar fi preferabil să fie filmat într-o loc foarte întunecat, cu tot cu sunet.
Voce de tipă: „Trebuie să înţelegi că dacă faci asta, nu vei putea şti niciodată ce s-a întâmplat de fapt.”
Voce de tip: „Da. Ştiu. Dar nu mă mai interesează.”

Scena I
Pe noptiera din camera întunecată (a se vedea scena de mai jos), lângă veioza şi telefonul vechi, este o scrumieră, în care este lăsată să ardă o ţigară. Un bec albastru va fi aprins în veioză. În restul camerei, întuneric total. Se va filma până ţigara va arde complet. Becul va fi stins.
Toată scena va fi inversată.

Scena II
{ dimineaţa }
{Personaje}
{K – personajul principal; nu are nume.}
{V – ghidul lui K în Oraş.}
{Tipa (Bianca) – personaj principal feminin.}
{Două personaje care nu vor apărea, dar li se vor auzi replicile.}
{Trei indivizi îmbracaţi în cea mai mare parte în negru, cu cagule negre.}
{recuzită: geantă roz, sandwich}
{ coloană sonoră (pentru scena discuţiei): OCS – Moksha (în surdină) }
{coloană sonoră (pentru scena cu mascaţi): Aphex Twin – Come to Daddy }
{ Bianca look #1}

Se va filma în King. La masă cu personajul principal, mai e un tip. Bere în faţă. Ei discută. K va fi personajul principal, iar V celălalt.
V: Dacă ştiam că vii, îţi făceam o copie. Oricum, toate filmele lui Lynch au ca temă centrală abuzul, într-o formă sau alta. Diane a fost abuzată, nu mai este nimic de făcut şi acum mai trebuie să şi moară pentru asta. Ca dovadă, la sfârşit, cine se întorc s-o chinuie? Tocmai cei în care trebuia să aibă încredere şi care au trădat-o.
K (părând uimit): Da, într-adevăr. Sună prea bine. Fac eu rost de el.
V: Nu înţelege greşit. Dar totuşi de ce ai venit aici?
K (râzând): N-am mai băut o bere amândoi de mult. Vroiam să văd ce mai faci. Şi să fac şi nişte poze. Vroiam să plec de acasă. Pur şi simplu. Reiselust. Ştii?
V (sigur pe el): Ştiu. Îţi dai seama că înţeleg. Doar eu ţi-am spus. Ţi-am spus că trebuie să vii aici. Trebuie să încerci din nou şi din nou până se va întâmpla unul din două lucruri: vei reuşi sau vei realiza că e o luptă ce nu merită luptată. E clar. Dacă nu, o să te alegi decât cu traume, regrete, cu dorinţe suprimate... şi chestii de genu.
K (confuz): Ce luptă nu merită luptată? Ce să reuşesc?
V (la fel): Ştii tu. Ştii foarte bine. Sau, cel puţin, subconştientul tău încă mai ţine minte. Trebuia să te întorci aici, în Oraş.
K: Oraş? Ce treabă are oraşul ăsta cu traumele şi cu dorinţele mele suprimate?
V: Are. Normal că are. Aici s-a întâmplat totul. Te-ai prins?
K: Hm. Să zicem că da... Dar nu de aia am venit aici. Cred. Dar dacă e adevărat ce spui tu, ar fi trebuit să bem ceai acum, nu bere.
V: Da. Clar, doar am citit. Dar mai avem timp. Mai ai timp.
K: Hai, că mă duc şi eu până la budă. Îţi aduc ceva?
V: Lasă, lasă... Distracţie plăcută.
K se duce la baie (cadru larg). Detaliu pe mâna care deschide uşa. Intră în baie, la budă. Rămâne în budă pentru 30 de secunde.
Cadru pe cealaltă uşă (din dreapta), unde tocmai au intrat două personaje masculine. Cele două personaje vor vorbi suficient de tare încât să se audă. Eventual, uşa lor va rămâne foarte puţin deschisă.
„O ducem la mine sau la tine?”
„Mergem la mine, e mai aproape”
„Băi, nu-mi vine să cred. Tu ai văzut cât de bună poate să fie tipa aia?”
„Nu mai fi atât de pămpălău. E doar o pipiţă proastă şi excitată. Ce e aşa surprinzător?”
„O facem poştă, da?”
„Evident. Mai întrebi?”
„Ce să mai luăm? N-ai văzut că tipa e aburită. Nici nu mai ştie de ea. I-o tragem direct. Nu ştii că de anul trecut de când am fost la *** am vrut să facem ceva de genul ăsta.”
**** va marcă un sunet care nu se va auzi (va fi şters de un zgomot).
Uşa din dreapta se vede mişcându-se, cadrul revine asupra uşii din stânga şi îl vedem pe K cum iese.
Când iese e filmat din jos în sus (din cauza oglinzilor). Îşi spală mâinile şi faţa repede. Iese din baie, fără să închidă uşa. Intră în bar. Barul e gol. Complet gol. Pe masa tipului e geanta roz.
Geanta roz trebuie să fie din piele sau imitaţie de piele. Nu foarte mare. Preferabil deteriorată. Lângă geantă, e sandwich-ul.
Se filmează barul, dinspre intrare spre baie, cu o scurtă oprire spre geanta roz. Actorul e văzut ieşind din baie. Face o faţă mirată, dar indiferentă, când vede că nu mai e nimeni în bar. Prim plan pe faţa actorului, care se îndreaptă spre masa sa. Brusc, îi apare o expresie de frică la vederea genţii roz. Se opreşte. Se apropie încet. Prim plan pe geanta roz. Cadru trebuie să cuprindă masa (geanta) şi personajul. El se apropie şi o atinge, moment în care îşi dă ochii peste cap şi zâmbeşte. Trebuie să aibă o figură extatică, de o fericire sexuală; deschide gura, ca şi cum ar vrea să spună ceva, dar nu scoate nici un sunet. O trage înspre el (fără a o ridica de pe masă). O deschide, se uită în ea. Camera nu prinde ce este în geantă.
De lângă geantă, personajul ridică un sandwich învelit în şerveţele. Îşi bagă degetul între cele două felii de pâine, fără a le desface. Între cele două felii de pâine însă trebuie să fie păr, mult şi negru, fără nimic altceva. Prim plan pe sandwich, în care K îşi bagă degetele, pentru a răsfira părul.
Se filmează spre uşa barului Pe uşa barului, intră două personaje mascate (unul masculin, unul feminin – cu părul lung ieşind pe sub cagulă), care încep să ţipe „Sandwich! Sandwich! Sandwich!” până când K pune sandwichul pe masă.
Cei doi atunci vor începe să spună: „Noi da! Noi toţi! Noi da! Tu nu! Tu nu! Voi nu!”
Din spatele lui apare un alt treilea tip mascat, care îi pune mâna pe umăr lui K: „Ştiam că o să te întorci! Te aşteptam. Nimeni nu pleacă din Oraş!”
K fuge înspre budă şi trânteşte uşa. Se aşează pe jos. Stă cu capul în palme şi suflă din greu. Se ridică şi se spală din nou pe mâini şi pe faţă.
Iese din baie. De data asta închide uşa (prim plan pe mâna lui K care trage de uşă).
Barul este aproape gol, dar la bar se află o tipa – Tipa. Nu pare să-l observe pe K. Dispar V, geanta, cei trei mascaţi. Pe masa lui, e decât o bere. K se îndreaptă spre bar.
K: Nu ai văzut ... cumva... pe tipul cu care eram aici.
Tipa: A plecat în grabă. Nu a zis mai nimic. Dar a lăsat biletul ăsta pentru tine.
K: Şi parcă mai era o colega de-a ta, la bar.
Tipa: Da. Ea a fost tura de noapte. A plecat acum. Ţine!
Tipa îi dă lui K un bilet.
Tipa: Oricum, până la 10 ar trebui să avem închis.
K: Aha, bine. Am înţeles.
Tipa: Nu trebuie să pleci. Poţi să rămâi şi să-ţi termini berea.
K: Ok. Mulţumesc.
Tipa zâmbeşte.
K se îndreaptă parcă spre masa lui, dar se întoarce şi o întreabă pe picoliţă.
K: Parcă te-aş cunoaşte de undeva.
Tipa: Păi, eu ieri de abia m-am angajat.
K: Cum de te-ai angajat tocmai aici?
Tipa: Păi... vreau să strâng nişte bani. Atât.
K: Oricum, nu de aici te ştiu. Din altă parte.
Tipa: De unde?
K: Nu ştiu.
Tipa nu spune nimic. Zâmbeşte din nou.
K iese din bar. Filmat din interior şi apoi din exterior.

Scena III (opţional)
Se filmează o ţigară, din care se trage. Se suflă. Faţa fumătorului nu este filmată, doar fumul şi tigara. Fundalul trebuie să fie întunecat, astfel încât să contrasteze cu fumul. Se filmează piciorul personajului, timp de câteva secunde. Cadru rămâne fix. El aruncă o ţigare. Prim plan pe ţigara din care iese fum, filmată timp de câteva minute (la montaj această secvenţă se va derula rapid). Personajul o calcă cu piciorul. Cadrul rămâne fix. Piciorul nu se mişcă pentru câteva secunde. Apoi se mişcă. Personajul pleacă. Cadrul rămâne fixat pe ţigară.
Scena trei va fi refolosită, fie în mod direct, fie inversată.

Scena IV
{ recuzită: cutia albastră }
{ personaje: K, Toni Cristea }
Cadru larg cu el bagă ceva în buzunarul de la piept (stânga), cu mâna dreaptă. Prim plan cu ceasul arătând ultimele secunde până la ora 11. Se ridică de pe bancă şi pleacă prin parc. Coboară pe una dintre alei. Va fi filmat din josul aleii, când coboară în parcul cu leagăne. Leagănele (roata şi unul vertical) se mişcă, deşi nu este nimeni în el. K stă puţin să privească, apoi îl opreşte pe cel din dreapta.
Merge pe o altă alee, până ajunge la bancă. Acolo îl aşteaptă Toni Cristea, un personaj pe care K nu îl cunoaşte.
Toni Cristea stă pe bancă, în dreapta. Cameramanul stă în stânga lui, astfel încât să-l poată filma cu uşurinţă, pe el şi pe K. K scoate un aparat foto şi face o poză la copacul de lângă bancă. Îl ignoră pe Toni.
Toni (zâmbind): A fost ceva vreme de când nu te-am mai văzut.
K (condescendent): Ne cunoaştem?
Toni: Ţinând seama că tu eşti mai „vechi” decât mine, tu nu ar trebui să mă ştii. Dar eu cu siguranţă te ştiu. Aşa cum şi tu cunoşti persoane care nu te cunosc.
K (indiferent, ocupându-se de poze): Da, da,da...
Toni: Tu de ce te-ai întors?
K: Eu? Eu de ce m-am întors?
Toni: Păi da. Cu siguranţă nu eşti de pe aici. Eşti în vizita.
K: Să zicem.
Toni: Eram curios de motivul pentru care ai venit.
K: Se pare că toată lumea mă întreabă asta azi.
Toni: Ştii că trebuia să te întorci, nu?
K: Mi s-a mai spus, dar tot nu văd de ce era aşa previzibil, mai ales pentru tine.
Toni: În cazul ăsta, permite-mi măcar să mă prezint: Toni. Toni Cristea.
K: Aha. Tu zici că mă ştii, aşa că nu mai e nevoie.(Face un semn cu mâna în aer, ca şi cum l-ar trimite la plimbare).
Toni: Într-adevăr. Nu mai e nevoie. M-am săturat să tot aud despre tine.
K: Ar trebui să fiu flatat, dar după cum vezi, nu e cazul. Totuşi, cine ţi-a spus despre mine?
Toni nu spune nimic. Scoate din buzunar cutia albastră. Prim plan. O priveşte. Cadru larg. O pune din nou în buzunar. Lasă capul pe o parte.
Toni: Nu pot să-ţi spun. Nici măcar nu trebuie. Ştii deja.
K: E cam plictisitoare faza asta cu .
(pauză de câteva secunde, în care K îl ignoră pe Toni)
Toni: Spune-mi, domnule: eşti masochist?
K face o faţă acră.
Toni: S-ar putea crede că eşti, dacă te-ai întors aici. Ai impresia poate că ai să schimbi ceva, dar crede-mă, fiindcă ştiu prea bine: Oraşul nu se schimbă, te schimbă pe tine. Cel mult, o să mai poţi asista odată la ce şti că se va întâmpla. Sau crezi că se va întâmpla.
K: Okey. Am înţeles.
K pleacă.
Toni (tare): Ai grijă. Eşti pe teritoriul lor acum şi nu le prea convine.
K nu se întoarce, dar ridică o mână în semn de salut dezinteresat.

Scena V
{personaje: K, cei trei cagulaţi, bărbatul din gară}
K iese din parc (urcă pe scări). Respiră greu. Şi se sprijină de un copac, fiindcă îşi pierde echilibrul. În dreapta lui, îi vede pe cei trei tipi îmbrăcaţi în negru. Soundtrack: Aphex Twin – Come to daddy. Se forţează să-şi revină şi fuge pe strada paralelă cu parcul. Se va filma din faţa lui K, în aşa fel încât să se vadă şi tipii în negru. Se vor încerca şi alte unghiuri de a filma. Drumul se opreşte la gară. Se va filma în spate, de unde cele trei personaje vor dispărea. Tipul va privi confuz în jur. Pe K îl va apuca de braţ un bărbat oarecare.
„Asta a fost doar o avertizare. Cât mai ai timp, pleacă de aici.”

Scena VI
{personaje: K, V}
{ la amiază }
Se va filma în lift, în sus, apoi cadru pe K. Se va filma când el va ieşi din lift. În acelaşi timp, V va închide o uşă.
V: „Scuză-mă,dar a trebuit să plec în grabă. Nu mă întreba de ce.”
K: „Nici nu te întrebam. Oricum, nu era nevoia să-mi laşi adresa. Doar ştiu unde stai”
V: „Ce adresă?”
K: „Adresa de pe bilet. Biletul de la bar”
V: „Nu ţi-am lăsat nici un bilet.”
K: „Mi-a dat barmaniţa un bilet. Mi-a zis că-i de la tine.”
V: „Aia roşcată şi grăsuţă? Nu ştiu ce bilete îţi dă ea, dar eu nu ţi-am lăsat nimic”
K (bagă mâna în buzunarul de la geacă): „Bine.”
V: „Vin imediat. Aşteaptă-mă aici.”
V pleacă. Nu intră în casă imediat. Aşteaptă câteva secunde şi deşurubează becul de la intrare.

K se va apropia de uşa pe care o încuiase V. Odată cu K, se va apropia şi cadrul. Înăuntru se va aprinde lumina albastră. Ar putea intra un sunet enervant, de înaltă frecvenţă, care să taie orice alt sunet. Astfel, K. Se va chinui să deschidă uşa (care trebuie cumva blocată), disperat. Va lovi pâna la urmă cu pumni şi va urla cu putere (dar nu va fi auzit).
Lumina albastră se va stinge. K se va calma. Se va aprinde lumina albă de la capătul coridorului.
K: „Ce ţii aici?”
V (aranjându-şi geaca): „Nişte scule. Chestii din astea.”

Scena drogaţilor
Perspectivă asupra lui K şi V care vin pe o stradă. În faţa unui bloc, K se opreşte puţin şi priveşte la cei trei tipi care stau acolo. Prim plan pe mâinile tipilor: unul îi dă celuilalt o seringă plină şi primeşte în schimb nişte bani. Imaginea tremură puţin. Ansamblu pe cei trei tipi care îl privesc ostentativ şi ameninţător pe K. Dau din cap în semn de acceptare, cu aceeaşi ameninţare în priviri.
V: „Hai! Hai să mergem.”
K şi V mai merg mai departe. La un moment dat, se opresc. Cadrul rămâne o vreme spre cei trei drogaţi, care privesc în acelaşi mod la cameră.
Ceva mai departe, imaginea din faţă pe K şi V.
V: „Ai grijă cu aştia. Dacă nu le convine lor ceva, poţi să te alegi cu oasele rupte... sau mai rău. Ce te-a apucat să te holbezi la ei?”
K: „Figurile lor parcă îmi spuneau ceva. Sau nu ştiu.”
V: „Da, şi mie îmi spun ceva figurile lor... îmi spun:

Scena magazinului
Se va filma într-un minimarket cu autoservire.
V: „Tre să intru aici să văd dacă au baterii.”
K dă din cap aprobator şi intră după V.
V va ieşi din cadru. Va fi filmat K. Ia din raft o ciocolată – marca e irelevantă, dar ambalaujul NU trebuie să fie albastru sau roz (ar putea fi verde). Prim plan pe K, privind atent la ciocolată. Prim plan pe ciocolată.
Aici se va schimba locaţia de filmare – se va filma într-un supermarket. Prim plan pe mâna lui K (palma în jos) – ciocolata nu se mai vede în cadrul ăsta. De asemenea, pâna aici nu ar trebui să se vadă nici diferenţa de locaţie. K întoarce mâna şi e murdar de cerneală albastră. E filmată mâna care vine înspre ciocolata – al cărei ambalaj e de asemenea albastru acum.
Prim plan pe faţa lui K. Surprins. Închide ochii. Îi deschide. Se uită dezorientat în jur. Prim plan pe ciocolata albastră. Apariţia cicolatei albastre ar putea fi însoţită de un sunet caracteristic, adăugat la montaj – ceva twisted.
Din nou, K ar părea că îşi pierde echilibrul.
Vine la el o femeie oarecare (de preferinţa, o vânzătoare în magazin).
Vânzătoare: „Vă pot ajuta cu ceva?”
K (confuz, dezorientat, incapabil să se concentreze pe întrebarea vânzătoarei): „Nu. Nimic. Mă uitam doar.”
Vânzătoare: „N-ar mai trebui să vă uitaţi. Lumea vine aici să ia şi să plătească.”
Vânzătoarea îi smulge ciocolata din mână şi o pune înapoi pe raft.
K din nou în cadru. Vânzătoare dispare din cadru şi de tot. Din spatele lui K, V vine şi îi pune mâna pe umăr.
V: „Hai să mergem. Nu aveau bateriile care îmi trebuiau mie”
K: „Ia-ţi acumulatori”
V: „Nu. Îmi trebuie nişte baterii care să meargă mult şi bine. Nu rahaturi d-astea care se consumă după două ore”
K: „Pentru ce-ţi trebuie?”
V: „Nu contează.”

Scena blocului
Se va filma în lift, urcând, cu uşa din dreapta deschisă.
K: „Unde mergem?”
V: „Sus. O să vezi. E interesant.”
K: „Ce e interesant?”
V: „... perspectiva”
Se va filma uşa de pe bloc deschizându-se şi cei doi coborând pe scări.
{ se va vorbi tare, ca să se audă eventual în ciuda eventualului vânt }
V (tare): „Deci? Ce zici?”
K nu răspunde. Priveşte. Se duce înspre o margine. Priveşte în jos. Pune mâinile pe balustradă.
Se va filma din perspectiva lui K: dinspre cer înspre pământ se va roti camera.
Se va filma din nou din perspectiva fixă.
K: „E ... ameţitor. Dar interesant. Vii aici des?”
V: „Doar când vreau să îmi adun gândurile.”
K (aşezându-se): „De când am venit parcă... ori e ceva altfel cu Oraşul ăsta, ori îmi pierd eu minţile. Câteodată văd lucruri care nu sunt acolo. Sau poate sunt doar obosit. Nu-mi mai dau seama.”
V: „Da, Oraşul s-a schimbat. Dar nu îţi pierzi minţile. Pur şi simplu, începi să vezi alte lucruri, altfel.”
K: „Altfel??? Cum altfel?? Asta înseamnă altfel, omule? Să nu mai ştiu ce-i real şi ce nu?”
V: „Câteodată nu poţi şti. Aici, de exemplu, nu ai cum să ştii. Când realul pe care îl ştii se termină, se poate întâmpla orice.”
K: „Realul se termină?”
V: „Nu sunt sigur dacă se termină... Dar ceea ce ştii tu despre el, se termină la un punct, fără îndoială.”
K: „Se termină la punctul pe care nu-l poţi depăşi.”
V: „Clar”
K: „Şi mai departe ce e?”
V (zâmbind): „Mai departe e Oraşul. Şi toate posibilităţile compatibile. E ca un haos cuantic – se poate întâmpla orice oricând oriunde. E foarte instabil. D-aia ai impresia că îţi pierzi minţile.”
K: „Şi cum se termină totul ?”
V: „Nu pot să-ţi spun. Se poate termina oricum. Asta dacă se termină vreodată”
K: „Atunci când nu mai ştii, vezi lumea aşa cum ar putea să fie. La asta te referi?”
V: „Exact. Toate posbilităţile se prăbuşesc în aceeaşi lume.”
K: „Frumos, dar încă mi-e greu să văd ce treabă au toate astea cu Oraşul.”
V: „Nici eu nu înţeleg clar. Dar o să vezi. Tu, cel puţin”
Câteva secunde de linişte. K şi V vor sta jos, pe jgheabul de pe bloc.
V: „Auzi, care era faza cu biletul ăla?... că nu ţi-l lăsasem eu”
K: „Nu mi-l lăsasei tu, normal. Ăsta era pretextul. Era de fapt de la tipă. Picoliţa din King; nu aia roşcata, alta. Era de la ea. Vrea să ne întâlnim la şase.”
V: „Prea mişto, omule. Şi... te duci?”
K: „Tu ce părere ai?... Clar că mă duc.”
V: „Mda... Ar trebui să fie interesant. Cum o cheamă?”
K: „Habar n-am. Deşi tipa mi se pare oarecum cunoscută.”
V: „Distracţie plăcută.”
V se ridică.
Fade to black.

Scena întâlnirii cu tipa
{ dup-amiaza, pe la 4-5 }
{ Bianca look #1}
Prim plan: K va aştepta pe banca vis-a-vis de King. Ansamblu pe intrare în King. Tipa iese din bar. Tipa (Bianca) traversează; unghiul de filmare se va roti astfel ea să rămână în cadru.
Tipa: „Ai venit.”
K: „Da.”
Tipa: „Nu era sigură că vii.”
Tipa se aşeza pe bancă, lângă K.
K: „Nu mi-ai spus cum te cheamă.”
Tipa: „Parcă ziceai că mă ştii.”
K: „Da, parcă! E o amintire care parcă fuge de mine. Când mă apropi de ea, dispare”
Tipa (zâmbind): „Nu-ţi spun. O să-ţi aminteşti tu.”
K: „Sau poate că nu. De ce ai vrut să ieşim asta seară?”
Tipa: „Şi tu îmi aduci aminte de cineva... de ceva. Vroiam să văd dacă e adevărat.”
K: „Şi...E adevărat?”
Tipa: „Cred că da.”
K: „Hm. Toată lumea are o poveste. A ta care e?”
Tipa: „Poveste? Vrei să ştii povestea mea?”
K: „Printre lucrurile pe care le vreau, e şi asta”
Tipa: „Poveşti... aş putea să-ţi spun multe.”
K: „Da. Dar numai una e adevărata.”
Tipa: „Pot fi toate adevărate. Depinde pe care vrei s-o auzi. Pe care ţi-o alegi?”
K (zâmbind): „Pe aia care îţi place ţie mai mult”
Tipa: „Ţi-o spun. Pe una dintre ele. Dar hai să mergem. Vreau să-ţi arăt ceva.”
K: „Bine. Hai!”
Se va filma dintr-un punct simetric faţă de cel dinainte, încât să fie amândoi în cadru. K se va ridica. Tipa îl va lua de braţ, astfel încât să meargă cot la cot şi vor porni în jos pe stradă. Se va filma până cei doi ies din cadru.
Scena va continua în parc (maternitate). Cadru larg pe K şi tipa, cum vin şi se aşează pe bancă. Cadru larg asupra peisajului. Camera se roteşte.
K: „E frumoasă povestea. (zâmbeşte) Şi... are final fericit?”
Tipa: „Asta depinde de tine.”
K: „Cum aşa? E povestea ta.”
Tipa: „Până aici da... de aici încolo, trebuie s-o continui tu.” (respiră brusc, ca şi cum ar vrea să schimbe subiectul) Cum îţi place aici?
K: „E liniştit. E frumos. Îmi place luminile care se oglindesc în apă.”
Tipa: „Vin aici când vreau să fiu singură. Să plâng.”
K: „De ce să plângi?”
Tipa: „De ce? Fiindcă urăsc lumea asta câteodată. Fiindcă te urăsc pe tine. Fiindcă ai uitat. Fiindcă o să fie... e prea târziu.”
K: „Mă întreb ce am uitat.”
Tipa: „Tot.”
K: „Nu-mi doream să se întâmple asta. Chiar nu-mi doream.”
Tipa: „Nici eu. Dar s-a întâmplat oricum.” (îşi lasă capul între palme) „Vreau o ciocolată în momentele astea”
K: „E ciudat. Azi, la magazin, ţineam în mână una. Aş fi cumpărat-o, dar una dintre vânzătoare era o scorpie. Dar ce? Ciocolata te ajută să iei decizii?”
Tipa: „Nu, deciziile le-am luat deja. Dar m-ar calma.”
K: „Nu ai de ce să-ţi faci griji.” (îşi întinde mâna încât s-o cuprindă de după umăr)
Tipa (lăsându-şi puţin greutatea pe K): „Ştiu.” (pauză de câteva secunde) „Asta nu s-a schimbat niciodată la tine.”
Tipa se ridică brusc. Se ridică şi K.
K: „Nu pleca”
Tipa (îl mângăie pe obraz): „Mâine voi fi acolo. Dacă îţi vei aminti, vei ştii unde să mă găseşti.”

Scena mascaţilor
Masă într-o cameră întunecată. Filmat de cât mai sus. În centrul mesei, cutia albastră. Întuneric total. Se aprinde becul albastru şi la masă sunt cei trei mascaţi:
„Sunt unu. Sunt unul dintre voi.”
„Sunt doi. Sunt unul dintre voi.”
„Sunt trei. Sunt unul dintre voi. Noi suntem umilii servitori ai Oraşului”
Pauză de 10 secunde.
Unu: A apărut o problemă. Trebuie rezolvată.
Doi: Da. S-a întors.
Trei (tipa): Ne ocupăm deja de asta.
Prim plan cutia albastră. Unu ia cutia şi vrea s-o desfacă. Se stinge becul.

Scena visului (I)
Un televizor imens pe care e static (fără semnal). În jur, întuneric. O tipă (nu e clar dacă personajul principal sau alta) vine şi dansează în faţa televizorului. Melodia: Rammstein – Das Modell. La un moment dat (după 1:30 minute), o muzica se opreşte într-un fade out. Tipa se clatină şi se prăbuşeşte. Intră un sunet de noise (white noise, brown noise). Zoom in pe staticu de pe TV.

Scena din baie
K vomită. Apoi se spală. Îşi dă cu apă pe ochi şi priveşte în oglindă (scena e filmată din lateral sau sub un unghi convenabil). Îşi masează tâmplele ca şi cum l-ar durea capul (aici ar fi util un noise tăios). Apoi spune „Bianca”. Şi zâmbeşte.

Scena visului (II)
Sunet de vânt, puternic, exagerat, cu ecou, distorsionat.
Scările de pe bloc vor fi filmate noapte. La capăt stă un bec albastru aprins. Se urcă pe scări, foarte încet. Pe la jumătatea drumului, vor începe, prima dată mai încet, nişte ţipete de copil mic, care apoi se vor intensifica. Camera va intra în întuneric. Pitch black. În întuneric vor continua să se audă ţipetele de copil.

Scena telefonului
K doarme îmbrăcat pe canapeaua din sufrageria lui V. Are nişte tresăriri în somn. Se trezeşte brusc. Prim plan pe faţa lui. Se freacă la ochi. Se dă jos de pe canapea. Caută biletul de la tipă în geaca lăsată pe fotoliu.
K (pentru el): „Bianca.”
Pune mâna pe telefon şi formează un număr (care nu se va vedea). Se aşează pe fotoliu.
Pune telefonul la ureche. Aşteptare 5 secunde. Se va adăuga la montaj ţârâitul telefonului de exact trei ori. Apoi iar linişte 5 secunde şi un sunet puternic care îl face pe K să arunce reflex telefonul pe canapea.
K se ghemuieşte în fotoliu, cu mâinile la urechi, cu ochii închişi. Asta durează cel mult 20-30 de secunde.
Se încalţă, îşi ia geaca pe el. Şi iese pe uşa. Va fi filmat trecând pe lânga uşa de pe scara, dar de data asta nu va mai fi nici un bec aprins acolo. Se va filma coborârea cu liftul şi apoi o scurtă parte din drumul lui spre stradă.
Tipul va intra într-o casă, şi va intra, foarte sigur pe el prin nişte camere de preferinţă cât mai întunecoase.

Scena pianului
{Bianca look #1}
K va intra în camera cu pianul (va fi filmat de după perdea, încât să nu se vadă în cealaltă încăpere).
Soundtrack: Lacrimosa – Darkness (bucata de început, fără vocal!)
Fata cântând la pian. Trebuie să poarte un pulover nu foarte larg. Nu-l observă pe K intrând. E atentă la pian. Prim plan pe K care o priveşte, un zâmbet fericit pe faţa lui (gloating).
Pe ultimele note ale piesei, Bianca îl observă pe K. Şi ea zâmbeşte. Se ridică de la pian. El vine spre ea. O ia de mână.
K: „Bianca”
Bianca: „Da (clipeşte). Mă bucur că acum ştii. Acum eşti tu din nou”
Îl mângâie pe obraz.
K: „Nu ştiu ce s-a întâmplat. Cum am putut să uit?”
Bianca: „Nu contează. Acum putem să începem iar. Să începem cu începutul”
K: „Am visat azi noapte. Şi când m-am trezit, ştiam. Ţineam minte, dar nu chiar tot.”
Bianca: „Lasă... asta nu mai contează acum.”
Bianca apasă un buton de la un CD Player (muzica va fi adăugată la montaj).
Soundtrack: Anita Kelsey Gimbel – Sway
Cei doi dansează.
K: „Ca şi cum nu s-ar fi întâmplat niciodată... sunt atâtea lucruri. Te-am văzut plecând şi apoi ...”
Bianca: „Şşş! Taci. Nu are importanţă.”
...
Cei doi dansează până melodia se opreşte brusc (2 – 2:30 minute).
Apar mascaţii. Soundtrack: Aphex Twin – Come to daddy Unul dintre tipii mascaţi o înşfacă pe Bianca, iar ceilalţi doi îl prind pe K.
Bianca (ţipă): „Nu! Nu! Plecaţi! Nu sunteţi reali.”
Mascaţii: „Noi da! Noi toţi! Noi da! Tu nu! Tu nu! Voi nu!”
Tipa mascată îl ţine pe K, iar tipul mascat îl pocneşte puternic. K cade lat.
Prim plan pe K ieşind din casă. Scuipă. Ansamblu pe motocicletă cu Bianca şi tipul mascat, care tocmai ia colţul. Ansamblu pe K fugind după ei.
Se va filma din perspectiva lui K, care după colţ se întâlneşte cu alt tip mascat. Peste obiectivul camerei se va trage o pungă transparentă. Mascatul va veni înspre K cu un cuţit (se va vedea neclar), şi-l va înjunghia. Unghiul de filmare va fi instabil, ca şi cum K s-ar zbate. Filmat în continuare din perspectiva lui K. Cade în iarbă. Unghiul de filmare va fi acum în spate. Se vor vedea picioarele unei tipe în cizme roz. Va fi aruncată la capul lui K cutia albastră.
Fade to black.

---

Scena operaţiei
E nevoie de o cameră mică pentru asta. Nu trebuie să se vadă altceva decât două personaje. Pereţii trebuie să fie uniform coloraţi. Trebuie evident un spaţiu închis. Camera poate să aibă cel mult o fereastră.
În cadru vor fi doi doctori. Halate albe şi măşti albe. Halatele vor fi mânjite cu cerneală albastră. Cei doi vor purta mănuşi, de asemenea pătate cu colorant albastru. Vor părea că lucrează în burta celui care filmează, murdărindu-se mai mult de colorant. Vor lucra doar cu un bisturiu şi cu mâinile.
Doctor #1: „... şi faza cea mai tare e la sfârşit, când se ridică ăla plin de sânge din mijlocul camerei. Tocmai el e criminalul. Se ridică, inchide uşa şi pleacă. E geanial!”
Doctor #2: „O să mă uit şi eu cu prima ocazie, dar n-am prea avut timp”
Doctor #1: „Dacă îţi reuşeşte operaţia asta, ţi-ai luat gradul.”
Doctor #2: „Sper să iasă OK, profesore.”
Doctor #1: „Eh, rahat! Şi dacă nu iese ce? E şi mâine o zi.”
Doctor #2: „Mda!”
Doctor #1: „N-au cum să meargă toate. De exemplu, printre ultimii pe care i-am operat, era unul adus de la un accident. Nu era singur, dar el a avut ghinion şi el n-a mai scăpat. Nici cu ăsta nu-i prea sigur”
Doctor #2: „Accident? Ce accident?”
Doctor #1: „Cine mai ştie? Eu cu siguranţa n-am de unde să ştiu. Poate n-a fost niciodată nici un accident. Acum e oricum irelevant.”
Fade to black.

Scena din camera întunecată
Pe fundal, un sunet slab de vânt.
Trebuie să fie un dormitor (pat, dulap, noptieră cu un telefon vechi, cu disc rotativ; eventual, lângă telefon, va fi o scrumieră cu o ţigare care arde), luminat de o lumină slabă, eventual de la o lampă.
Imagine tinde gradat dinspre ansamblu spre detaliu – anume înspre pat. Pe pat trebuie să fie geanta roz, cutia albastră. Agenda deschisă şi o scrisoare desfăcută (hârtie lângă plic).
Prim plan pe agendă, pe care scrie caligrafic: „I’ll go to hell and wait for you”.
Prim plan pe scrisoare, pe care scrie urât şi neconstant: „Lukrurile pe kare le vreau”
Prim plan pe telefon. Pentru simplitate, sunetul se va adăuga la montaj. Telefonul va suna o dată. Pauză de cinci secunde. Va suna a doua oară. Pauză de cinci secunde. Va suna a treia oară. Pauză de 20 de secunde.
Fade to black.

Scena cu leagănul
{ Bianca look #2}
Se va filma la leagănele care apar în scena IV, cu Toni Cristea.
Detaliu pe Bianca, dându-se într-unul din leagăne, foarte încet, privind în gol. În mână are un trandafir roşu. Continuă să privească în gol. Leagănul de lângă ea se mişcă, dar e gol. Miroase trandafirul, îşi mângâie buzele cu el. Închide puţin ochii şi schiţează un zâmbet.

Scena cu canalizarea
O canalizare în care se scurge apa la un debit destul de mare. Prim plan pe apa murdară. Din amonte, va veni scrisoarea şi va fi urmărită cu unghiul de filmare până la canal.

Scena „porno”
{ Bianca look #1}
{Notă: Faţa Biancăi nu se va vedea în timpul scenei ăsteia}
{personaje: Bianca, cei trei mascaţi, Toni Cristea, prietenul lui Cristea }
{soundtrack: Aphex Twin – Windowlicker }
Pentru scena asta, va fi nevoie de două camere de filmat, ambele cu ecran LCD. Trebuie filmat într-o loc complet nou (unde nu s-a mai filmat nici o scenă), într-un dormitor de preferinţă
Prim plan pe LCDu camerei auxiliare, care este în mâinile mascatei roşcate. Ea stă pe un scaun. Pe ecran ar trebui să se vadă Bianca, întoarsă cu spatele, îmbrăcată într-o geacă (crem cu portocaliu de preferinţă). Lângă ea, în stânga şi în dreapta, câte unul din cei doi mascaţi.
Prim plan pe mascaţi şi pe Bianca. Cei doi o mângâie în lungul braţelor. Fiecare dintre ei, îi spune Biancăi la ureche, dar cu voce suficient de tare: „Principesso!” „Principesso!”
Bianca îşi lasă capul pe spate. Mascaţii o mângeie din nou în lungul braţelor. Scena continua la fel pentru 30 de secunde, timp în care ea va rămâne cu capul dat pe spate.
Mascaţi îi scot Biancăi geaca şi o aruncă. Este foarte important (!) ca ea să poarte exact acelaşi pulover pe care îl poartă în scena de dinainte.
Bianca: „Puteţi începe...”
Se opreşte soundtracku.
Fade to black.

Scena lui Hans
Pe o canapea, într-o sufragerie (alta decât până acum), Toni Cristea şi prietenul lui, care nu a mai apărut. Ar fi preferabil prietenul să fie îmbrăcat la costum.
Toni: „Deci?”
Prietenul: „Sehr gut! Sie kann ein Modell für uns sein.”
Fade to black.

Scena cu copilul
{ Până la un punct, identic cu „Scena visului (II)”}
{ Faţa Biancăi nu se va vedea }
{ Bianca look #1}
Sunet de vânt, puternic, exagerat, cu ecou, distorsionat.
Scările de pe bloc vor fi filmate noapte. La capăt stă un bec albastru aprins. Se urcă pe scări, foarte încet. Pe la jumătatea drumului, vor începe, prima dată mai încet, nişte ţipete de copil mic, care apoi se vor intensifica. Camera va intra în întuneric. Pitch black. În întuneric vor continua să se audă ţipetele de copil.
Înăuntru va fi becul albastru aprins, după colţ, pe jos. Unghiul de filmare se îndreaptă spre lumina albastră. Acolo, lângă bec, va fi Bianca, pe un plastic întins pe jos, cu o păpuşă înfăşurată într-o pătură. Păpuşa nu se vede deloc la început. Ea va strânge puternic la piept pătura în care se află păpuşa. Ţipetele de copil vor înceta brusc. Lângă Bianca şi lângă becul albastru, e o sticlă de votcă, goală sau aproape goală.
Din nou, Bianca va părea că plânge şi mai tare va strânge pătura în braţe.
Bianca: „În zadar... am aşteptat să aştept în zadar.”
Va lasă pătura şi va dezveli faţa păpuşi, care va fi arsă cu bricheta şi desfigurată. Prim plan pe asta.
Fade to black.

Scena cu CRACKWHORE
{Notă: Faţa Biancăi nu se va vedea în timpul scenei ăsteia}
{ Bianca look #1}
Se va filma în camera mea. Televizorul cu static pe el. Un zgomot foarte foarte slab de static. Pe pat, cu spatele întors la cameră, va sta Bianca. Este foarte important (!) ca ea să poarte exact acelaşi pulover pe care îl poartă în scena de dinainte. Pe pat va fi, deşi nu foarte evidentă, geanta roz. Va avea mâneca dreapta ridicată. Îşi va lovi cu palma mâna de câteva ori. Apoi se va preface că îşi va injectează ceva – ar trebui să dureze cam 20 de secunde. Îşi va lăsa mâneca jos. Va lua seringa în mâna dreaptă, încât să o facă vizibilă, fără să o ridice în aer prea mult. Va lăsa seringa să cadă pe jos. Îşi va lăsa faţa să cadă în palme şi va plânge. Prim plan pe seringă. Ansamblu pe Bianca plângând. Ar trebui să dureze vreo 20 de secunde.
Sunet de telefon mobil – 5-10 secunde. Prim plan pe ecranul telefonului, pe care va scrie „Toni Cristea”. Ansamblu pe Bianca vorbind la telefon.
Bianca: „Bună.”
#Toni (el nu se va auzi deloc, dar replicile vor fi notate oricum pentru a da o idee despre cât de mari trebuie să fie pauzele): „Cu paşaportul e totul e în regulă?”
Bianca: „Da, am rezolvat şi cu paşaportul. Mâine merg la aeroport.”
#Toni: „O să te aştepte un prieten de-al meu la aeroportul din ****“
Bianca: „Aha...da. Bine....”
#Toni: „Mai ştie cineva despre asta?”
Bianca: „Nu. Nimeni.”
#Toni: „Nu i-ai spus nici lui ****?”
Bianca: „Nu, nici el nu ştie.”
#Toni: „Nici *********?”
Bianca: „Nu, măi, nu. Nu ştiu nici ei. De ce l-aş fi spus?”
#Toni: „****”
Bianca: „Bine. Ne vedem acolo...Pa.”
#Toni: „Pa.”
Bianca închide telefonul.
Fade to black.

Scena cu păpuşa
{ Bianca look #2}
În cameră, nu e nici un alt personaj.
Pe o canapea găseşte un pachet cadou, frumos împachetat în hârtie colorată. Se grăbeşte înspre el, cu o faţă puerilă şi extaziată, cu ochi mari. Rupe ambalajul de hârtie şi desface cutia. Înăuntru se află păpuşa. O strânge la piept şi zâmbeşte. Rămâne cadrul pe tipă pentru câteva secunde.
Tipa pune păpuşa înapoi în cutie. Prim plan fix pe păpuşa din cutie. Se aude tipa:
Bianca: „Mulţumesc, tată (noise). E foarte frumoasă.”
Fade to black.

Scena cu bolnavul
Prim plan pe K, care stă în pat, întors cu spatele la camera de filmat. K tremură are frisoane. Geme ca şi cum ar visa urât şi nu se poate trezi. Bărbatul din gară vine, îi pune mâna pe umăr.
Bărbatul din gară (un ton îngrijorat): „Trezeşte-te! Nu ştii?! E mai bine să fii viu decât mort. Acum, uită. Trezeşte-te. Hai!”
Fade to black.

Scena cu toate personajele
Aici vor fi prezente toate personajele de până atunci, plus altele – în total trebuie să fie vreo 10-15 personaje. Cei trei în cagule negre, tipa din supermarket, Toni Cristea, V, drogaţii de la colţ de stradă...
K va sta într-un colţ al camerei, jos (pe ciuci), sprijinit de perete, cu capul lăsat în mâini. Toţi vor râde, arătând cu degetul spre K şi bătând cât mai zgomotos din picioare.
Imagine de ansamblu asupra grupului. Apoi prim plan pe faţa lui K.
K: „A fost prea târziu. A fost prea târziu”
Ansamblu, filmat de jos, din perspectiva lui K, asupra celorlalţi care râd. Eventual prim plan pe feţele celor mai semnificativi.
Prim plan pe faţa lui K, care îşi ridică faţa dintre palme şi urlă: „AJUNGE!”
Fade to black.

Scena de final
Se va filma în Ţ (bar). Prim plan pe becul roşu, sub care scrie cu majuscule „Vin fiert”. Prim plan pe K stând la masă cu o altă tipa, irelevantă, blondă, cu ochi NU(!) albaştri, poate cu forme ceva mai proeminente. Ea stă în braţele lui şi are o privire satisfăcută. La fel şi K, dar nu o privire chiar aşa satisfăcută, în cazul lui – mai mult una paşnică, docilă, calmă. La masa lor, două căni de vin fiert, goale.
Blonda: „Ce bine e aşa! E cald lângă tine.”
K: „Da. Cred că e de la vin.”
Blonda: „Nu, nu e de la vin.”
Câteva secunde, nu se întâmplă nimic.
K: „Vrei să mergem?”
Blonda: „Aha” (ea se ridică, plecând înspre baie) „Vin imediat” (zâmbeşte)
Se aşteaptă câteva secunde, pâna tipa intră în baie. K bagă mâna în buzunarul de la geacă. Scoate cutia albastră. O priveşte trist. O pune pe masă. O ridică, o priveşte din nou. Prim plan, apoi cadru larg. O deschide, aşa încât să nu se vadă ce e în cutie. O închide şi o pune în buzunar. Asta ar trebui să dureze 2 minute. Tipa să vină de la baie.
Blonda: „Hai!”
K se ridică şi pleacă amândoi de mână. Ies pe uşă.
Prim plan pe becul roşu.
Fade to black.


Descrierea Biancăi
Tipa trebuie să fie mai înaltă, slăbuţă pe cât posibil. Sânii nu foarte mari (chiar mici). Ochii albaştri.
În cele mai multe ipostaze (întâlnirea cu K, scena pianului, scena Crackwhore, scena porno, eventual chiar scena barului şi scena copilului) va trebui să aibă cât mai aproape de următorul look (lookul #1): cizme (roz, de preferinţă), pulover (nu foarte larg), pantaloni (blugi sau de orice alt fel), o geacă (atunci când e cazul, pentru scenele de exterior; crem sau orice altă culoare deschisă). De preferinţa, ochii (pleoapele) tipei, ar trebui machiaţi cu orice culoare roşiatică.
Pentru scena leagănelor şi scena copilului ar trebui adoptate orice alte lookuri (look #2), eventual (dar nu neapărat) diferite între ele, nimic spectaculos.
comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

subiecte similare:

comentarii (0):

Nu exista comentarii

Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...