nu am să-ţi scriu cât de mult urăsc
nici n-am să-mi pun o floare de cireş la gât
lasă naibii romantismele puţind a dulce
lumea asta se cheamă că e reuşită pentru unii
vezi, cafeaua poate fi şi albastră
dacă o bei, vineri noaptea pe la trei şi ceva

eram elevă în clasa a cincea
când iarna devenise şi altfel decât albă cu gri
şi de atunci alte şi alte ierni cu iz de deja-vu
uite spunea mama cândva
timpul e ca un pahar de lapte
ai priceput ce vroia să zică? cei mai mulţi nu!
n-am să mă îmbrac în haine trendy
nici măcar port jartier nu am
ok, care e ideea mă întrebai apoi în camera aceea
nu ştiu, nu e genul meu să fur jumătăţi de adevăr

dar poate ai vrea să ne plimbăm acum până la capătul puterilor

rănile din minte sunt mai adânci decât cele din suflet
cel puţin pentru jumătatea de femeie care se joacă trist