Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

Trofeul


de Sache la: 21/12/2005 11:49:00
modificat la: 23/12/2005 19:58:03
taguri: Proza_scurta 
voteaza:
Ajunşi la 2 Mai, am tras la Casa Margo şi, după ce-am parcat maşina, am ieşit pe plajă să revedem, în sfârşit, marea. Peste tot afişe, anunţuri cu litere de-o şchioapă: ‘Mare concurs mare, cu şarete trase de măgari. Pariuri, tombole, câştiguri nelimitate şi neimpozitate. Marele trofeu 2 Mai! Competiţie organizată de primăria oraşului Mangalia.’
- Ce zici, Sache? Mergem şi noi? mă înghionteşte nevastă-mea.
- Ce să căutăm acolo? Nu vezi că-i cinci sute de mii biletul!
- Şi dacă vom câştiga pariul? Ce, ţi-or strica nişte milioane în plus!? Aşa ne scoatem şi noi cheltuielile de weekend.
- Că ne şi pricepem la măgari…

Dar te pui cu toanele femeii? Bine-nţeles c-am ajuns la hipodromul amenajat ad-hoc, cu câteva scaune şi-o masa pentru prezidiu. Vreo zece şarete vopsite în toate culorile, cu steguleţe şi claxoane gălăgioase, iar măgarii cu şepci decupate caraghios la urechi şi fundiţe prinse în cozi dar mai ales în coame. Participanţii: turci, tătari, machedoni, români, care-şi bombau importanţi piepturile, mândri c-au fost preferaţi de domnul Mugurel, primarul Mangaliei.

Ne-am integrat repede în hărmălaie, am plătit biletele 123 şi 124, apoi ne-am aşezat turceşte în iarbă. Un tip în costum de blugi explica într-o portavoce ruginită, regulamentul pariurilor.
- Sache, nu mergi şi tu să cotizezi?
- Pe cine, dragă? Pe cine să pariez? Ce ştim noi care-i mai tare?
- Uite acolo tabela cu numele tuturor participanţilor. Eu zic să nu mizăm pe Ciucurete, ci pe Fan-Fan care-i condus de Nicu. Pe ăsta n-a pariat nimeni. Dăm lovitura, Sache. Presimt!

Merg la tipa cu pariurile şi pun la bătaie trei milioane pe Fan-Fan, care a terminat cursa ultimul, şchiopătând galeş, într-un vuiet de huiduieli.

- Gata! Acum, că ne-am liniştit, hai să ne cinstim c-o bere.
- Sache, ce număr ai tu pe bilet?
- De ce, dragă? Iar ai vreo idee? Stai să-l găsesc… Uite: 123.
- Ai câştigat tombola, deşteptule! Eşti marele învingător al trofeului 2 Mai. Mergi repede la grasa aia şi vezi ce-ţi dă!

Eu, când particip la tombole, câştig suluri de hârtie igienică, şerveţele ori scobitori, aşa că, mă duc la prezidiu încărcat de îndoieli.
- Aveţi numărul 123? mă întreabă un tip bronzat de lângă doamna cu pariurile.
- Am.
- Daţi-mi, vă rog, biletul şi buletinul.

Nici n-apuc bine să i le înmânez c-a şi început să turuie în portavoce numele meu, câştigătorul marelui trofeu de la 2 Mai.
- Acum semnaţi aici…, şi aici. Aşa. Luaţi vă rog poliţa ASIT. Gata! Felicitări, domnule Sache! Sunteţi proprietarul Argentinei.
- Acum, că tot mi-ai spart timpanele, strigă-mi şi ce anume am câştigat?
- Aţi câştigat-o pe Argentina! se conformează tipul cu simţul umorului degradat. Mergeţi s-o luaţi de sub corcoduş si faceţi o tură de hipodrom cu ea…
- Mo! Mo!! Lasă naibii pâlnia aia! Ce să iau, omule, de sub corcoduş?
- Pe Argentina, dom’le. N-aţi citit ce trofeu s-a pus în joc? O măgăriţa de opt luni şi două săptămâni.
- Ei, aş! Şi ce fac eu cu un măgar?
- Vă rog, măgăriţă! O luaţi de ham şi daţi o tură de hipodrom.
- Ia uite ce dinţi are! Dacă muşcă?
- Doar vă miroase, domnule. A simţit şi ea ca are un stăpân nou.

Iau măgăriţa de căpăstru şi merg cu ea la nevastă-mea.
- Uite, dragă, trofeul! De acum avem şi-o măgăriţă în familie. Hai să dam, toţi trei, o tură de hipodrom, să defilăm ca învingătorii.
- Eu nu vin că mi-e ruşine!

Şi avea dreptate nevastă-mea… Ce poate fi mai penibil ca o plimbare cu un măgar care-mi mirosea continuu tricoul ‘HARDROCK CAFE’. Când în sfârşit s-a terminat rondul, sub aplauzele mulţimii, soţia mă cuprinde drăgăstoasă de braţ, cu faţa radiind de bucurie.
- Sache! Săchiţă, dragă. Ştii tu cât costă un măgar? Treizeci de milioane. Gata, am dat lovitura! Hai repede să-l vindem.

Am umblat cu Argentina până noaptea târziu. Pe la fiecare poartă am trecut şi în 2 Mai şi în Vama Veche. Nici un amator sa cumpere trofeul.
- Hai la vilă, Sache. Hai, că-s frântă! Mai încercăm şi mâine.
- Şi pe Argentina unde-o lăsăm?
- O legăm de maşină.
- Ne-o fură, femeie! Iar în Casa Margo nu ne primeşte cu ea.
- Te sacrifici şi tu o noapte, n-o fi foc. Dormi în maşină şi gata. Gândeşte-te puţin, cine-o să aibă dimineaţă treizeci de milioane în mânuţă? Te pup, noapte bună!

Leg măgăriţa de bara maşinii şi mă culc înăuntru, întinzându-mi grijuliu picioarele între schimbătorul de viteze şi volan. Ce frumos se aud greierii. Şi broaştele…

La cinci fără zece se declanşează alarma! Un vuiet prelung şi gutural mă aruncă direct în luneta autoturismului şi apoi în uşa din spate. Ies de-a buşilea şi ascult resemnat protestele turiştilor cazaţi în vilele dimprejur. În sfârşit se aude şi vocea alintată a consoartei:
- Sache! Sache!! A păţit ceva trofeul?

Weekend-ul era pe sfârşite. Nu apucasem să mergem la discotecă, la restaurante trebuia să mâncăm pe rând, iar baia de soare am prestat-o sub faleza dintre 2 Mai şi Vama Veche, lângă panoul ‘Pericol iminent de prăbuşire!’

Doamna Margo, proprietara, ne-a comunicat cu regret că n-a găsit nici un muşteriu pentru Argentina. Aşa că, nevastă-mea s-a urcat în Supernova şi-a pornit singură spre Bucureşti, iar noi am luat mărfarul 3432 cu destinaţia Bucureşti Obor.

Spre seară ajungem în sfârşit acasă, eu şi Argentina. Soţia ne aştepta îngrijorată în halatul ei roşu, incitant, cu manichiura proaspăt retuşată.
- Ce faci, Sache? Bagi măgarul în casă?
- Eu în maşină nu mai dorm! Lasă-l aici, în sufragerie... Oricum, Diana nu-i acasă, aşa că…
- Ce urât miroşi! Fă repede un duş.
- Oare a ce miros? Păi să rezumăm: am călătorit împreună cu doi cai, o bivoliţa, doi basna, trei vaci, opt găini plus Argentina. Şi-ţi jur că nimeni nu folosise de curând deodorantul.
- Sache!! Îi e rău Argentinei!
- Ce-i? Ce are?
- Uite, îşi dă ochii peste cap! Dragă, ne moare trofeul! Sache, fă şi tu ceva!
- Cheamă repede veterinarul. Uite numărul de telefon. E ăla naturist care ne trata bracul…

Argentina se lungeşte ostenită pe covor şi aşa rămane. Din uşă nevastă-mea mă anunţă plângând:
- Vine într-o jumătate de oră… Ce-a păţit măgăriţa? Vai, uite ce ochi tulburi are! A murit, săraca.
- Aşa i-o fi fost scris, draga mea, să moară în centrul Bucureştiului. Ce să-i faci, destinul… săraca Argentina.

În clipa aceea se aude soneria de la intrare.
- Ia vezi dragă, o fi doctorul. Fă-i vânt…, acu’ oricum e prea târziu.
- Sache, te caută domnul Enache de la ASIT.

Merg la uşă unde, într-adevăr, mă aştepta răbdător un tip pirpiriu c-o servietă uriaşă în mână.
- Bună seara. Sunteţi domnul Sache şi aveţi poliţa numărul 871243?
- Ce poliţă?
- Poliţa de asigurare a măgarului cu numele de Argentina.
- Aa! Nu ştiu, staţi să văd. Da, e numărul 871243.
- Prezentaţi-mi vă rog şi buletinul. Corect, la extragerea specială din seara asta, poliţa dvs. a ieşit câştigătoare. Premiul este în valoare de o sută milioane de lei. Să mergem la grajduri să verific măgarul şi, dacă toate sunt în regulă, treceţi mâine pe la caseria ASIT din Căderea Bastiliei să ridicaţi banii, zice tipul zâmbind serviabil.
- Ce grajduri?
- Păi, la grajduri. Acolo unde o ţineţi pe Argentina. Stiţi, ca să intraţi în posesia premiului, trebuie mai întâi să văd măgarul. Altfel nu băteam eu drumul până aici… şi duminică pe deasupra.
- Daţi-mi puţin actele. Asta e poliţa şi extragerea? Bun, ia uite ce fac: le rup! Vezi? Gata premiul, s-a dus şi numărul câştigător, s-au dus şi banii şi măgarul, totul. Valea! urlu plin de ură şi-i trântesc uşa în nas.

Mă întorc abătut în sufragerie, unde zăcea trupul neînsufleţit al Argentinei şi mă aşez oftând, pe marginea canapelei, lângă nevastă-mea. Săraca măgăriţă…

Soneria se face din nou auzită. De data asta intră veterinarul.
- Aţi ajuns prea târziu. A murit, şoptesc amărât.
- Cine?
- Dumneai, măgăriţa.
- Ia uite! Aţi adus animalul în sufragerie. Ia să vedem… Dar nu-i moartă, dom’le, e doar leşinată. A leşinat de foame! Uitaţi, are lipsă de calciu. Îi fac o injecţie să se înzdrăvenească puţin. De când n-aţi mai hrănit-o?
- Ăă…, habar n-am! Dragă, stai tu aici cu domnu’ că eu mă duc să-l caut pe Enache. Poate-l mai prind…
- Cu ce se hrăneşte o măgăriţă? aud întrebarea consoartei în vreme ce săream câte trei trepte deodată.

Alerg în staţia lui 182, nici urmă de Enache. Gonesc apoi în staţia de vis-à-vis, la 135. Tot nimic. În timpul ăsta, dintr-o sufragerie din cartierul Floreasca, răsună un strigăt victorios şi gutural. Înviase trofeul!
comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (0):

Nu exista comentarii

Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...