Amintiri lacrimande de orfan...(Poezie dedicata mamei mele)

Un singur lucru n-am sa pot uita,
ca te-am intalnit prin flori-albastre si prin Soare,
in acest loc gol a trait candva si mama mea
si-acum a ramas aici un desert de disperare...

Astazi,adierea departata a fericirii
e atat de slaba incat nici nu mai este,
in acest loc gol a stat candva si icoana iubirii
si-a ramas acum doar un vis dintr-o poveste...

Deseori,de pieptul mamei imi alinam orice durere
si ma simteam ocrotit,mangaiat si chiar nemuritor,
astazi privesc in urma si nu e decat un desert de tacere
cu un chip ce arde de atata dor...

Asa incat,am sa sarut mereu tarana ta moarta
si-am sa-ti pun coroane proaspete de flori,
o sa-mi las aici tot ce-a mai ramas din viata-mi toata,
orice lacrima,orice zambet,orice fior...

Cristian-Paul Basarab,16 februarie 2004,Cluj-N.