Principii

Ulise Gogoasa avea principii. Multe si ordonate frumos.
Unul din principiile lui a fost sa-si pastreze numele de familie. Taica-sau, Marin Gogoasa a fost carutas intr-un sat pierdut din Gorj. Cand a aflat ca nevasta-sa ii va naste un copil a decis pe loc: daca va fi baiat il va chema Ulise, daca va fi fata o va chema Penelopa. Nimeni nu stia sigur de unde auzise un biet taran, de Ulise si Penelopa cand el nu citea niciodata nimic, nici macar ziarele. Rudele banuiau ca pe undeva pe drumurile lui, cand transporta porumb, vin acru sau fasole si cartofi. Daca-l intreba careva de unde stia el pe vremea aceea de Ulise, dadea din umeri si nu zicea nimic; era scump la vorba si taciturn.
Deci, cum spuneam, Ulise si-a pastrat numele. Primul om care i-a cerut sa-si schimbe numele a fost nevasta-sa, inainte de casatorie. Nu-i prea era la-ndemana sa fie "doamna Gogoasa". Ulise a zis raspicat "nu" si era in stare sa renunte la ea si la nunta. "Eu am un principiu: Gogoasa l-a chemat pe tata, Gogoasa ma cheama si pe mine!'' Pana la urma, viitoarea doamna Gogoasa a capitulat; nu de alta, dar au fost trimise invitatiile...
Ulise auzise si el ca iti poti schimba numele de familie, trebuia doar sa faci o cerere nu stiu cum la primarie sau la tribunal si gata! Te trezeai ca te cheama Popescu, Ionescu sau Georgescu. Ba, cand avea ocazia si-i era foame in oras (pentru ca mai avea un principiu: nu manca la-ntamplare, ci doar cand ii era foame), isi cumpara cate o gogoasa pudrata cu zahar si-o manca tacticos. Avea impresia ca toti il cunosc si gandesc: "ia uite dom'le la Gogoasa asta, mananca gogosi...asta-nseamna ca nu-i e rusine cu numele pe care-l are...brava lui!"
Un alt principiu al lui Ulise era sa nu traverseze niciodata pe rosu. Principiul asta il avea de pe vremea cand se mutase el in Bucuresti si s-a angajat la uzina. Atunci, il ingrozeau masinile si tramvaiele; intr-o seara a vazut cum un tanar a traversat in fuga, departe de zebra, intr-o curba si cum un camion a franat brusc in fata descreieratului. Chiar luna trecuta, el si nevasta-sa s-au intors acasa tarziu, pe la ora 2 noaptea. Fusesera in vizita la un var de-al doamnei Gogoasa si la-ntoarcere n-au luat taxi-ul pentru ca Ulise avea un principiu: "de ce s-arunci banii pe taxi cand ai picioarele intregi?". Pe una din strazi trebuiau sa traverseze dar, mai era de mers pana la trecerea de pietoni si-ncepuse sa ploua zdravan; masinile treceau rar, nu era nimeni la ora aia dar Ulise n-asculta lamentarile nevesti-si; cand a ajuns la intersectia cu semafor, a fost dezamagit: semaforul functiona cu lumina galbena intermitenta, pe toate sensurile.
Pana si de Craciun avea un principiu: colindatorii trebuiau sa-l colinde "ca la carte". Nu deschidea la toti care sunau la usa in seara de Ajun, doar la un singur grup si-atat!. Cand veneau copii la usa lui, Ulise se uita intai pe vizor, nu cumva sa fie "tigani d-aia cu muci la nas". Odata a deschis la patru tanci mici, cam de 5-6 ani si nu i-a lasat sa plece pana n-au zis colindul "ca la carte". Pustii erau obositi, asta era ultimul bloc pe care il cutreierau si nu mai aveau atata tragere de inima. Ulise i-a "muncit" ca pe hotii de cai incat bietii copii incepusera sa planga si sa se roage de el: "ha-ai nenea ca nu mai pu-utem si ne-e fri-ig...la-aa mu-ulti ani". In ultimii 2-3 ani, nimeni nu mai venea sa-l colinde si Ulise afurisea toti pustii din cartier ca se ocupau doar cu petarde si traditiile se pierd pe apa sambetei...
Da, Ulise Gogoasa avea principii si ele erau randuite frumos...Nu m-apuc aici sa le mai insir, pentru simplul motiv ca v-as plictisi si pentru ca nici eu nu le stiu pe toate.


Nota: orice coincidenta de nume sau fapte este pur intamplatoare.