Iubito,
mi-e dor de tine,
mi-e dor de trupul tău
de iarbă tânăra încă neatinsă
de mâna vreunui barbat,
numai vântul gândului meu
îţi mângâie umerii albi,
dăltuiţi în fildeş
şi-ţi sărută cu nesaţ spatele
cu pielea albă şi moale
ca o azimă caldă,
îmi place să-ţi strâng
talia subtire
între palmele mele
făcute inel
lăsându-mă vrăjit
de voluptatea şoldurilor;
portalul coapselor tale
mă ademeneşte,
mă simt ca în faţa
porţii unui castel
închisă cu o mie de lacăte
pe care dinţii mei ascuţiţi
le deschide unul câte unul.
Mă vei ierta pentru colţii mei
înfipţi în zăpada sânului tău,
dar fraga sfârcurilor mi-a trezit
pofta de sange
şi-apoi sânge neprihănit
se cere adus ofrandă zeilor
pentru victorii.
Doream să-ti simt trupul
răzvrătindu-se
căci ce farmec are
o victorie fără luptă?
Cum am putea trăi
fără orgoliul victoriei?
Pentru o clipă,
ne-am intâlnit
demon şi înger
şi recunosc ,mă incită
gustul dulce al iubirii
ce-mi cade în picur
pe buze.

08 Ianuarie 2006