-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

Pe sloiri la Turfa - Caricica Copilariei


de andalitza la: 11/01/2006 19:35:00
modificat la: 15/01/2006 18:35:31
taguri: Proza_scurta 
voteaza:
Dedicaţie: Taţilor noştri, Nelu si Nicu

ANDA & ANELA MOŞILĂ
Pe sloiri la Turfa - Caricica copilariei


... Anela... Anela? Esti? Auzi... am atipit si am visat ceva... ma urmaresti? Anelaaaaa... Am visat ca eram la Turda... asculta si tu... Doamne ce vis!



Anda: ... doar acolo mai pot vedea din cand in cand casa noastra, plina de viata, cu Mama Mare la bucatarie, ajutata de Omi si Dundi, cu noi, mici, zburdand prin curte, cu parintii nostri venind la sfarsituri de saptamana, cu mesele alea grozave, cand eram toti la masa si noi, fetitele, faceam taraboi si vorbeam mult si... eram asa de fericite... extraordinar cum a stiut ea sa creeze pentru noi o atmosfera perfecta, o copilarie perfecta. Tu realizezi? Tu vezi cati copii si-au petrecut copilaria pe la bloc, cu cheia in gat? Poti compara cu ce am avut noi? Cu cata grija a stiut ea sa faca in asa fel incat noi nici sa nu stim ca pe lume sunt atatea necazuri, atatea probleme, atatea griji... nu am simtiti niciodata asa ceva, nu am simtit foametea care era in Romania pe vremea aia, toate problemele... nu concepeam ca oamenii nu au ce manca... ce stiam noi pe vremea aia, decat ca ea ne intreba la fiecare masa ce supa vrem (este de carne, de perisoare, de agrise...), ce vrem sa mancam, piept de pui cu pireu, ficatel cu pireu sau cate si mai cate... diminetile si serile la fel... cu atatea sortimente, de parca era restaurant, nu casa bunicii... De ce nu ne plictiseam niciodata? Aveam atatea de facut! Sa iesim in curte de dimineata pana seara, sa ne jucam cate si mai cate, apoi sa ne jucam in casa de-a scoala (aici cred ca ai fost cam terorizata de mine :))))) apoi seara cum ne citea intotdeauna ceva, ba din "Fram, ursul polar", ba tot felul de povesti rusesti, sau, cand nu ne citea, citea ea singura din revistele germane din care tot nu scapa saraca sa ne traduca si noua ceva :) Nu eram niciodata obosite, nu eram stresate, nu simteam nimic rau... cum s-a putut si mai ales, cand s-a terminat, ca eu nu am observat? Pur si simplu s-a terminat si m-am trezit aruncata in largul acestei putori de vieti! Tu te-ai gandit vreodata la asta? Uita-te si tu la pozele de pe atunci, uita-te la ochii tai si vezi cat sunt de senini si fericiti... eu am facut asta si nu mi-a venit sa cred, ce privire senina si fericita am, habar nu aveam ce e aia viata...

Anela: ... si acum stau si ma gandesc si imi aduc aminte perfect cum m-a invatat ea sa perseverez si sa vreau mai mult de la mine. A fost ceva atat de simplu. Stii tu paletele alea de plastic mari, cu minge de burete? Eu ma jucam la perete langa fereastra de la bucatarie si ii raportam ei de cate ori am reusit sa lovesc mingea. " - Maaaama Mareeee, am reusit de 15 ori!!! " - Foarte bine, Anelusha, continua!" " - Maaaama Mareeee, am reusit de 30 de ori!" ... si tot asa... si la un moment dat dupa ce reusisem de vreo 60 de ori am reusit numai de 50 de ori si eu tot am urlat "performanta" si Mama Mare mi-a spus: "- Pai tu ai reusit mai multe inainte, si 50 e bine, dar acum stii ca poti mai mult, incearca sa faci 70!" ... cam asa...

Anda: ... mi-am amintit cum facea Mama Mare cand nu puteam sa adorm... tu stii? Incepea sa zica de toti pe care ii stiam ca dorm, mangaindu-ma pe pleoapele inchise. Tin minte cum zicea: "...doarme Mirela... doarme Silviuta... doarme Alina... doarme Nelu... doarme Nicu..." si vocea ei era tot mai slaba si mai rara... si adormea saraca, dar eu, diavol impielitat, imediat o trezeam: "nu am adormit, mama! Mai zi!" Si iarasi incepea saraca, si zicea, tot mai rar, tot mai incet... si pana la urma adormeam fericita si multumita...

Anela: ... pe mine ma adormea altfel. Imi lua mana si incepea sa-mi stranga incet fiecare degetel de jos si pana sus si dupa aia apasa fiecare varf de unghiuta si tot asa minute intregi si eu faceam ca tine, cand adormea o trezeam miscand mana ca sa nu se opreasca... si cartile care le citea... mai stii cartile alea speciale care le tinea pe dulap? Alea erau pentru momente speciale cum ar fi... cand trebuia sa stau cu termometrul in fundulet etc. Era ceva special pentru fiecare moment din viata noastra...

Anda: Tot la Mama mare ajung, ca tin minte ca Omama era prietena buna cu Mama mare, mereu isi scriau de sarbatori. Stiu ca io aduceam felicitarea care sosea de la Omama, o luam din posta si o duceam la bucatarie :) Nu o uit pe Mama Mare cum a reactionat cand a auzit ca Omama a plecat in Germania. Eram acolo, in bucatarie... imi amintesc ca a pornit inspre camara ca sa ia ceva (eu stateam langa masa de calcat, langa geam), si pe drum stiu ca zicea cat e de bolunda Omama ca la varsta ei s-a incumetat sa faca asa ceva.

Anela: ... stii ce mi-am adus aminte? Cand mi-a venit ciclul pentru prima oara! Eram cu tine si mi-a venit pe Aries! Am mers acasa si mi-ai facut cartofi prajiti si am stat in pat ca o leguma cu perna electrica pe burta! Daca iti aduci aminte am uitat sa o opresc noaptea asa ca dimineata era balta si sub pat!!! Saraca Mama Mare a strans si nu a zis nimic. De fapt am stat cu ea in bucatarie si mi-a explicat cum e cu ciclul. Bunica!!! Mi-a zis de ovulatie si de fecundatie si cum se desprinde mucoasa uterina in fiecare luna si ... iti dai tu seama? Cand am vorbit cu colegele mele imi spuneau ca nici macar mamele lor nu le-au spus nimic; numai le-au aruncat niste vata si au stat mute. Si mie mi-a explicat bunica!!! Asta era mama mare!!! ...

Anda: ... apropo de Aries... tii minte faza de la Aries cu sloirile de gheata de la moara veche? Cum ce moara? Cand vin in Romania mergem impreuna pana la Turfa si iti arat super-moara... sloiurile alea erau langa moara tu... o cladire neagra si darapanata... nu tii minte intr-o iarna erau pe aeries niste sloiri mari de gheata si noi saream de pe unul pe altul... io cu vioara in mana...
Anela: Doamne fereste!!! Am facut noi asa ceva? Si nu ne-a invinetit Mama Mare? Vai de noi!
Anda: ... si tin minte ca era tot familionul la Turfa si am intarziat la masa, dar nu am declarat unde fuseseram... adica pe sloiri (!)
Anela: Daca se afla, acum aveam proteza fundica! (if u get my drift)

Anda: Ieri mi-am cumparat un manunchi de menta proaspata. Mirosea atat de bine, incat m-a ametit si m-a dus cu gandul departe de tot. Imi aduc aminte cum culegeam menta din gradina, o spalam si o puneam la uscat in bucatarie langa cuptor. Ce bine mirosea! Am dus la nas o bucatica de menta, am inchis ochii si mi-am adus aminte de mirosul din bucatarie, mirosul de menta. Parca o vedeam si o auzeam dereticant prin bucatarie...

Anela: ... ce mi-a mai venit in minte... mai stii cand am fost pe linia aia de tren de am ajuns la locul ala cu vagoane vechi si tot felul... si cand ne-am intors am cules porumbele? Ce zi faina a fost atunci!!!! ... loooooool.... Doamne, ce faza! Stii tu de bomboanele alea rotunde de cacao care erau asa bune. de fapt nu erau bomboane, erau ceva chestii moi.. drajeuri asta erau!!! mai stii de unde m-am infruptat eu pentru ca primeam cu ratzia??? mai stii ce sursa bogata am gasit eu? :)))))) la iepuri!!!!!!! looooool

Anda: In timpul obisnuitelor si repetatelor mele vizite la iepuri, dupa mesele calde de vara ma abateam pentru cateva minute prin curtea de pasari. Era liniste. Mama Mare si matusile dormeau. Gainile erau toate in cuibare. Ma furisam tiptil si pandeam gainile. Mica fiind, ma strecuram usor prin cotetul de pasari si urcam pe scara mica de gaini, ajungand sa privesc pasarile din spate. Stand nemiscata, pandeam momentul in care o gaina atipea, imi varam iute mana sub ea si apucand oul cu mana, stergeam putina rapid, auzind din spate cotcodacitul infuriat al gainii. Duceam oul cu grija si il puneam in bucatarie pe masa de calcat. Mai tarziu, cand gainile ieseau la plimbare prin curte, ma reintorceam in cotet si culegeam in pace ouale din fiecare cuibar.

Anela: Mai stii cum curatam capacul ala de sarcofag de langa pivnita? De se punea muschi pe el si noi dai hic, hic cu cutitul ore intregi. Asta era "masa" aia de langa pivnita pe care cantai tu melc melc codobelc la vioara Stradivarius!!!
Nu stii cum curatam modelul de pe margine? Cu cutitul ala rupt cu care se curatau pantofii de noroi, ala care statea in strasina de la pivnita. Era munca asidua nu alta! Bineinteles ca "in the process" probabil ca am stricat putin modelul... dar asta e...
Pai cum sa nu-mi aduc aminte... imi placea la nebunie! Parca as fii sculptat-o eu. Era super fain: ma prefaceam ca eu sculptez si ma simteam tare desteapta si daruita. Sculptura daco-turdeana-andaleana-aneleana! Sunt o daruita!!! (intentional use of words).

Anda: ZAHAR CUBIC! Notiunea de zahar cubic mi-a ramas in minte in ca fiind in stransa legatura cu Omi. Si azi, cand vad o cutie de zahar cubic, gandul imi zboara tot la ea. Nu era masa dupa care sa primesc 2 cuburi de zahar. Cu mersul ei incet si leganat, Omi aparea cu cele 2 cuburi de zahar totdeauna cand terminam de mancat; nici o clipa mai tarziu sau mai devreme.

Anela: Dar faza cu cantatul de "Melc, melc codobelc" pe masa la vioara Stradivarius tre' sa-ti aduci aminte!!!

Anda: CAPARAS! Pentru cine nu stie, "Caparas" (a se citi "coporash") este ceva extrem de delicios si merita incercat. Dar pentru asta trebuie apelat tot la Omi. Norocul nostru era ca oalele de fierbere a laptelui era numeroase, ceea ce implica si o recolta bogata de "caparas". Cand "caparas"-ul era gata, o auzeam pe Omi stragand:

"- Andica, Anelusa, haideti la caparas!"

Apoi auzeam acel delicios sunet al lingurii de metal zgariind fundul oalei in care fusese fiert laptele. Fie ca iesea pe coridor si ne striga in curte, fie ca eram in bucatarie sau chiar in dormitor sau la televizor, Omi nu uita niciodata sa vina cu "caparas"-ul. Cand eram la televizor, ii vedeam umbra prin geamurile usii dinspre camera mica si stiam ca vine cu "caparas"-ul; nici nu mai trebuia sa ne cheme sau sa ne anunte scopul venirii ei: stiam dinainte sa apuce sa intre in camera. Oale mici sau mari, albastre, verzi sau maro, toate aduceau odata cu ele deliciosul... "caparas".

Anela: Sau cand erai tu cu o fusta scurta si "fluffy" si mergeam pe pod si au trecut vre-o trei tiruri si ti-ai ridicat fusta in cap de au inceput aia sa claxoneze ca nebunii...

Anda: Tu stii cum am desfacut lalelele si am incasat o palma? Totul s-a petrecut intr-o zi de primavara, inainte sa se fi deschis lalele. Bobocii de lalele erau inca verzi. Impreuna cu Alina Popa, fata vecinilor de alaturi ne-a dat prin cap o idee: ce ar fi sa deschidem lalele! Ce s-ar mai bucura Mama Mare sa vada ca lalelele s-au deschis... Asa ca am deschis toti bobocii verzi de lalele, incet de tot, cu grija multa. Dupa care am chemat-o sa vada opera. Mama Mare a venit in usa la holul lui Dundi si noi am anuntat-o oficial despre eveniment. Cand a vazut fapta comisa, s-a infuriat rau, m-a dojenit si mi-a dat o palma. Din cate tin minte, a fost singura palma pe care am primit-o de la ea :)

Anela: ...si cate nu mai suporta de la mine. Odata am strans toate papadiile de pe dealul ala de
langa tibi unde era copacul ala pe care l-au taiat (ce era? par?)... si le-am dus pe toate in bucatarie si le-am plantat prin pahare si borcane si ea nu m-a certat m-a pupat si mi-a multumit... si cate si mai cate...

Anda: ... dar in schimb eu am lua-o des "la fundul gol". Operatiunea se desfasura cam in felul urmator: ea ma prindea, se aseza, ma intorcea cu fundul in sus si ma punea pe genunchii ei, imi dadea jos pantalonii si imi ardea cateva palme scurte si uscate peste fund. Urma un ropot de plans din partea mea si o suparare crunta din partea ei. Totul se solutiona intr-un tarziu cu "Mama Mare, te rog sa ma ierti, promit ca alta data nu mai fac..." :)

Anela: ... imi vin tot felul de chestii in cap!!! Scuze ca sunt asa de incoerenta dar "i can't help it"!!! Si acum mai stiu cum am invatat sa citesc, cum o bateam pe Mama Mare la cap cand citea " Rosu si negru": " - Dar asta ce litera e? Dar asta ce e? Si ailalta?" ... si ea saraca
nu se enerva si imi spunea la fiecare si tot asa pana m-am trezit ca pot sa citesc... si seara cand imi punea prosopul peste patut ca sa nu ma deranjeze lumina eu ma strecuram din pat cand iesea din camera si luam toate revistele si cartile pe care le gaseam pe etajera si le ascundeam sub perna! Si cand se punea si ea in pat sa citeasca le scoteam si ma chioram acolo pana stingea lumina...

Anda: A venit Babi Neni! Unul din cele mai importante evenimente ale anului (daca nu chiar cel mai important...) era sosirea lui Babi Neni. Cu atat mai mult era important cu cat era mereu secret. Noi, copiii, nu trebuia sa stim exact ziua sosirii. Cu toate astea, simteam mereu cand ziua se apropia, datorita agitatiei ce se producea; stiam ca e in una din zile, dar nu stiam exact cand. Tocmai de aceea obisnuiam sa verific in fiecare dimineata daca Babi Neni sosise sau nu. Ma trezeam devreme, inainte de ora 8, si o zbugheam in hol la Dundi unde verificam daca erau depozitate valize sau nu. In dimineata in care gaseam o puzderie de valize asezate peste tot, era clar: sosise! Cel mai important in acel moment era sa-mi pastrez cumpatul si sa nu dezvalui secretul descoperit. In cazul in care se afla ca stiu, eram strasnic oprita sa mai atac. Asa ca chitic imi filam "victima" si ... pe ea! Adica tasneam in camera lui Babi Neni unde o luam intotdeauna prin suprindere si de cele mai multe ori o surprindeam in dreptul masutei de langa geam, facand ceva, nu stiu ce, nu am stiut niciodata. Ea se speria, era surprinsa si cu un zambet larg ma intampina si ma saruta. Cat eram de fericita! Nu mai vroiam sa parasesc camera ei cu nici un chip! Prima intrebare: CE MI-AI ADUS? era iminenta si Babi Neni stia dinainte ca trebuie sa se pregateasca cu un raspuns. Tocmai de aceea avea mereu pregatita la indemana o mostra din "ce mi-ai adus" pe care mi-o inmana zambind. Cel mai adesea mostra era un pachet de "Duna kovics", o ciocolata, zahar cubic sau gumite colorate de prins celofanul pe borcane. Asta era! Gumitele colorate! Si incepeam jocul. Goleam masa din mijlocul camerei si pe lemnul gol asezam gumitele morman. Urma apoi jocul propriu-zis care consta in asezatul gumitelor in diferite design-uri, pe diferite culori. Era atat de captivant! Dar totul se naruia cand Mama Mare aparea pe usa care facea legatura cu camera lui Omi:

"- Andica, hai las-o pe Babi Neni sa se odihneasca, hai si ajuta-ma la prajitura!"

Aaah, ce pacat! Dar nu-i nimic! Am sa revin! Profitam de aceasta ocazie mai intai pentru a lasa locul placerii de a-mi inmuia degetele in aluatul de prajitura, iar apoi pentru a lamuri cat mai clar de fapt ce-mi adusese "concret" Babi Neni, stiind ca ceea ce primisem mai adineaori fusese doar o mostra. Niciodata nu aveam sansa de a cunoaste completa cantitate a cadoului. Dar stiam ca este atat de mare cat sa ajunga pana la urmatoarea venire a lui Babi Neni. Asta insemna dulciuri din belsug! De fapt dulciurile nu se terminau niciodata, nu aveam motiv sa ma plang. Dar era atat de interesant cand soseau dulciuri noi... Imi aduc aminte cand a sosit prima data ciocolata "Africana". A fost un delir. Nu stiu cum, dar de data asta reusisem sa acaparez o buna parte din prada, sau probabil ca cantitatea adusa depasea standardul. Imi aduc aminte cu multa placere de acest moment; a fost primul moment din viata mea cand m-am saturat de ciocolata si nu mai puteam sa-i vad nici staniolul!
Dar deliciul nr.1 era "cotrobaitul". "Cotrobaitul" consistat din varatul labelor in valizele suspecte aflate pe hol si care erau totdeauna inchise in asa fel incat nu le puteam deschide. Totul incepea dupa ora pranzului, cand toti mergeau la culcare si aveam sansa de a ma furisa in hol fara a fi vazuta sau prinsa asupra faptului. Deschideam usa incet, fara a face zgomot si intram pe furis in hol. Acolo, pe rand, verificam una cate una valizele. De cele mai multe ori gaseam o valiza neincuiata. Dar, dezamagire! Era intotdeauna valiza cu hainele lui Babi neni! Deci nu tu cadouri, nu tu dulciuri, nu tu jucarii, nu tu gumitze, nu tu nimic! Ce necaz! Cu toate astea nu renuntam si nascoceam un plan diabolic: cum sa deschid valizele incuiate. Stiam ca asta nu va fi prosibil decat in prezenta lui Babi Neni. Asa ca asteptam pana mai spre seara, cand toata lumea se trezea. Atunci, cu sosele, cu momele, o capacitam pe Babi Neni sa vina in hol, unde incepeam sa intreb: "Ce e in valiza asta? Dar in asta? Dar in asta?". Ea le deschidea pe rand si eu imi aruncam ochii inauntru. Ooohhh, cate minunatii erau acolo! Si cat de greu imi era sa-mi infig mainele printre ele. Intotdeauna valiza apuca sa se re-inchida la loc inainte sa fi reusit macar sa ating ceva dinauntru! Dar odata am reusit! Amandoua, in genunchi in fata valizei, ne-am infipt mainile draceste in ea si am inceput sa... "cotrobaim". Nu mai tin minte ce am gasit in urma "cotrobaitului"; oricum, nu mai conta. Important era ca "cotrobaiam" in prezenta si cu acordul lui Babi Neni. Cand a intrat Mama Mare, noi cu mainile infipte pana in gat in valiza, ne-am oprit pentru o clipa:

"- Ce faceti acolo?!"
"- Cotrobaim!"

Dupa care, fara sa ne mai pese de reactia din jur, am continuat actiunea de "cotrobaire" pana cand stiam fiecare element aflat in valiza, deci cotrobaitul nu-si mai avea sens. A urmat o discutie in limba maghiara intre Mama Mare si Babi Neni. Nu intelesesem mai nimic din ea, dar ideea era clara: se referea la "cotrobait". Acum nu mai conta nimic; noi "cotrobaisem" deja, nu mai era nimic de facut si nimic nu ne mai putea opri.

Urma apoi impartitul "bunurilor". Nelu si Nicu, Reli si Nora veneau cu totii in camera la Babi Neni, se asezeau in jurul mesei de jucat gumitze (cine le permitea sa foloseasca masa pentru gumitze!) si purtau o discutie grea si neinteresanta. Dar momentul interesant sosea atunci cand Babi neni punea pe masa "bunurile". Wow! Tot ce fusese inainte in valizele misterioase se afla acum pe masa de gumitze, sub ochii mei. Puteam studia totul cu atentie, cu toate ca de cele mai multe ori o luam peste degete daca atingeam ceva. Cel mai interesant si ingenios obiect era o bucatica mica de staniol, frumos colorata, unele cu capul unui leu desenat pe ele, in forma patrata sau dreptunghiulara, care arata ca fiind ceva extrem de delicios. Cu atat era mai interesant, cu cat era efectiv interzis sa ating acele obiecte si cu cat nimeni nu avea bunavointa sa-mi explice exact ce sunt alea. Intr-un final reuseam sa obtin o explicatie bolborosita: " Sunt medicamente! Nu e voie sa pui mana!".
"Medicamentele" se imparteau in mod egal intre cei aflati la masa. Apoi se puneau in cutii frumos colorate si atragatoare si erau duse acasa la Cluj, asezate in cutia de carton a pianului meu rosu si puse intr-un loc unde nu avea acces "fetitza" (adica EU). De ce? Erau in cutia pianului meu! De ce nu aveam voie sa ma joc cu ce era in ea?! Fie vorba intre noi, cu toate restrictiile drastice impuse, am reusit de cateva ori sa pun laba pe cutie! Am scos din cutiile mai mici respectivele pliculete mici de staniol, dar nu am reusit niciodata sa deschid acele pliculete. Ce era in ele, a ramas un mister. Cutia pianului meu rosu era "tabu" si nu am vazut niciodata pe nimeni sa se atinga de ea sau sa extraga din ea vre-un pliculet de staniol...

Pe urma toata lumea se pregatea pentru 1 mai. In bucatarie se gatea, baietii trageau vinul, apoi mergeau in oras cu masina galbena, ca sa cumpere bere. De data asta, cand s-au intors acasa cu
lada de bere, au asezat-o pe banca de langa gradina de flori, ducandu-se in treaba lor. Filand de dupa o tufa intreaga tarasenie, am pus la cale un alt plan diabolic. Si smulgand din lada o sticla de bere de 1/2 litri, de culoare maro inchis, am eliminat imediat eticheta, transformand-o intr-o foarte plauzibila sticla de apa minerala "Poiana Negrii".

"- Babi Neni, Babi Neni! Ne deschizi sticla asta de apa minerala?"

Fara nici o banuiala, Babi Neni a pus deschizatorul pe capac si "clic!", sticla s-a deschis. Fara a da nici macar o mica sansa de a fi banuite sau de a se intampla in mod catastrofic ca Babi Neni sa duca la nas gatul sticlei si sa-i miroase continutul, i-am smuls sticla din mana si tule-o in curte, direct in spatele tufelor de bujori roz de langa poarta. Aici a avut loc prima betie din viata noastra care s-a terminat bineinteles cu surprinsul nostru in flagrant delict, datorita rasetelor ascutite, intetite si constante care proveneau de unde altundeva decat din spatele tufelor de bujori roz. Nu mai aveam bere decat de vre-o doua degete pe fundul sticlei, cand bujorii au fost dati la o parte de 2 maini uriase si ochii nostri i-au intalnit pe cei ai lui Nicu, suprins complet de ceea ce i se aratase. Imi pare rau ca nu mai pot scrie mai departe despre ceea ce s-a intamplat imediat dupa aceea; din pacate nu-mi mai amintesc! :) un fapt este insa cert: au trebuit sa treaca zeci de ani pentru ca sa se afle cine a fost complicele nostru in deschisul sticlei de bere...

Anela: Si inca ceva: tu nu te jucai cu Babi Neni jocul ala cu ghicitul obiectului la care te uiti... si celalalt cu gasitul de forme in umbrele din camera cand se intuneca... si ma mai jucam la ea in camera pe radioul ala vechi si imi inchipuiam ca e o nava spatiala... ce vremuri...

Anda: ... multe dupa mese le petreceam jucand ca niste inversunati jucatori de noroc... jucam fie remi, fie domino. Si in fiecare joc era ceva nou. Degetele mici cladeau fie piese albastre de remi, fie piese de lemn negru, de domino. Si ce privire victorioasa aveam cand castigam...


Anda: MAGDA NENI. Magda Neni este unul din personajele pitoresti ale copilariei mele. Ziua cand venea Magda Neni era cu totul si cu totul speciala, de la un capat la altul. Magda Neni sosea dupa masa. Purta mereu la ea gentuta mica cu cartile de joc pentru canasta. Cand nu ploua, luam indata masuta mica si o asezam in curte pe iarba, in dreptul bancii. Acolo petreceam tot timpul pana la cina. Devenisem o profesionista in ale canastei! Cina o luam tot impreuna, dupa care venea momentul povestilor captivante. De fiecare data cand venea, Magda Neni avea pregatita o noua poveste adevarata din copilaria ei. Nu pot sa uit acele aventuri comice, povestile despre cum a tras clopotele la biserica, despre cum a pus un soarece mort in laptele de pasare din camara si cate si mai cate. Chiar daca de multe ori o rugam sa repete povestile, de fiecare data o ascultam cu aceeasi licarire in ochi. Si fiind o zi cu totul speciala, aveam si sansa de a intarzia cu culcarea seara, ceea ce ea de-a dreptul un deliciu. Cateodata ma prindea ora 9 ascultand povestile ei. Nu mergeam la culcare pana povestea nu era ispravita si pana nu primeam urarea de noapte buna chiar de la Magda Neni.

Dupa ce am mai crescut, obisnuiam sa merg la ea acasa, la ora 12:00, cand ieseam de la scoala. Mergeam intr-o fuga a revad serialul "Enola Gay" care se relua la ora 12:00.

Anda: BUNNY

E sambata dupa masa. Wow! Vine mama si tata! Ce eveniment! Nu-i vazusem de o saptamana. Ce bine-mi pare!

"- Mama, ce mi-ai adus? Mi-ai adus abecedar?
- Nu Andalitzo, de ce ceri iarasi abecedar? Ti-am dus deja cateva!
- Bine, bine, dar atunci ce mi-ai adus?
- De data asta ti-am adus altceva. E o supriza. Du-te in dormitor si inchide ochii si asteapta. De data asta surpriza va sosi in dormitor."

Si cu asta am plecat in graba, supunandu-ma regulii. Asteptand cu ochii inchisi in dormitor, aud dintr-o data mai multe voci discutand destul de apasat. Vocile veneau din bucatarie si patrunsera pana in dormitor. "Trebuie ca se cearta", am gandit eu complet nedumerita. Vocile s-au intetit; se apropiau de dormitor. Cand usa cea mare si grea a dormitorului s-a deschis, am deslusit vocea morocanoasa si suparata a lui Mama Mare si vocile vesele ale mamei si tatei. Nu puteam sa mai rezist: am deschis ochii. Dar alta supriza decat sa-i vad pe cei trei discutand aprins nu am observat decat in urmatoarea clipa cand toti s-au aruncat spre dulapul lui Mama Mare, incercand sa se uite sub el.

"- Fir-ar sa fie!" spune Mama Mare. "Sa va vad acuma cum il scoateti de acolo! Faceti ce stiti si scoateti-l afara din casa mea. Mie nu-mi trebuie dracovenia asta!" continua ea si iesi din dormitor suparata si trantind usa. Se lasa un moment de liniste, timp in care mama si tata se asezara in genunchi lana dulap si incercau sa se uite sub el.

Ce-o fi? Speriata, nu indraznii sa ma misc. Mama mi-a facut semn sa ma apropiu de ea. Ea fiind in genunchi, aveam aproape aceeasi statura. Cand deodata de sub dulap aparura doua urechi mari si gri, urmate de un ... iepuras mic, gri si foarte speriat. Am sarit in sus de bucurie. Un iepuras!

"- E iepurasul meu!" am zis eu, hotarind dintr-o suflare in proprietatea cui intra biata vietate, speriata de moarte.

Mi-am petrecut toata dupa masa in compania lui, fara sa stiu ca in bucatarie aveau loc niste tratative la fel de decisive ca cele de la Paris in urma celui de-al doilea razboi mondial. Nici nu avea importanta asta, cu atat mai mult cu cat rezultatul tratativelor a fost favorabil mie si micutului iepuras. Mama si tata au plecat duminica, lasandu-ma cu Mama Mare, Omi, Dundi si ... iepurasul, caruia i s-a distribuit o cusca din bucataria de vara.

Nu mult dupa aceea iepurasul a inceput sa creasca si in scurt timp am avut parte de o alta surrpiza. Intr-o dimineata, mergand afara ca sa-mi intreb iepurasul cum a dormit, am gasit cusca goala. M-am speriat de moarte. Dar apropiindu-mi fata de plasa si punandu-mi mainile pe langa obraji pentru a impiedeca lumina sa ma orbeasca, m-am uitat cu atentie in cusca adanca si intunecara. L-am zarit. Era acolo in fundul custii, aproape fara puf pe el si culmea, tot puful era inghesuit in spate, intr-unul din colturi. Am dat fuga la Mama Mare tipand de groaza si relatandu-i ce am vazut. Ea insa calma, mi-a zambit si mi-a marturisit ca iepurasul meu are puisori. Si atunci unde sunt puisorii? Mama Mare m-a luat de mana si m-a dus in curte, la cusca iepurasului, explacandu-mi ca puful acela din fundul custii acopera puisorii care sunt foarte mici si plapanzi si au nevoie de caldura. Mi-a mai spus sa nu incerc sa-mi bag mainile acolo, pentru ca mama lor ii va respinge daca va simti mirosul meu. Am bagat la cap toate acestea si in fiecare zi verificam gramada de puf. Dupa cateva zile puful s-a lasat si din el si-au facut aparitia cei mai mici iepurasi pe care i-am vazut vreodata. Nu erau mai mari decat pumnul meu ai nu aveau blanita!

Timpul a trecut. Iepurasii au crescut si alti iepurasi s-au nascut, pana cand pierdusem numarul real al iepurasilor. Intr-o duminica, tata a construit pentru ei cel mai frumos bloc de iepurasi pe care l-am vazut vre-odata, un bloc cu parter si etajul unu, avand patru apartamente spatioase pentru iepurasi.

Adesea luam cate un iepuras si-l puneam in cosul meu de gradina si il plimbam prin curte, apoi il fugaream prin iarba. Imi placea si sa le dau de mancare frunze mari de varza si de morcovi. Stateam minute in sir cu cusca deschisa si tinand in mana o frunza de varza din care se infruptau toti iepurasii din cusca. Seara Mama Mare le dadea de mancare coji uscate de paine.

Din acea sambata in care mama si tata imi adusesera cea mai mare surpriza posibila, nu m-am mai despartit niciodata de iepurasi.


Epilog 1


Anda



Draga Anela,

Iti scriu doar ca sa-ti relatez ce vis interesant am
avut azi dimineata.

Eram cu Calin si el a zis hai sa mergem pana la
casa de la Turda sa vedem ce-i acolo. Eu nu am vrut,
am zis nu, pentru ca mi-e frica, cine stie ce e acolo.
Calin a zis sa nu-mi fie frica ca nimic rau nu
este...asa ca am mers. Era seara. Am dat sa deschid
poarta si culmea: era deschisa!! M-am mirat cum de
Nelu a lasat-o deschisa, dar am intrat cu spaima in
suflet. Am urcat scarile la Dundi, dar cand sa pun mana
pe clanta de la usa ce vad: era si usa casei deschisa.
Am deschis-o si m-am dat in laturi; nu am vrut sa
intru, era foarte intuneric pe hol, dar nu arata a
casa goala, din contra. Calin m-a incurajat sa intru.
Am ajuns pana la usa de la camera mica, am deschis-o,
iar in camera mica era ziua, cu lumina naturala. Nu
m-a suprins acest fapt, nu stiu de ce. Cand dau sa
intru la Omi in camera, ce sa vezi: lovesc pe cineva
cu usa, deci cineva era chiar in dreptul usii. Am
realizat ca e o persoana mica de inaltime. Cand ma uit
dupa usa ce sa vezi: era Omi, care foarte
neprietenoasa imi zice de ce nu am grija cum intru, ca
acuma am lovit-o rau la umar. Mi-am cerut scuze
stupefiata si i-am zis ca nu ma asteptam sa fie in
casa...doar stiam ca a murit. Nu mi-a zis nimic, doar
s-a uitat urat la mine, in stilul ei caracteristic,
apoi a mers la scrinul ei, si stand cu spatele inspre
camera nu stiu ce tot facea acolo. Am patruns in
camera: ce sa vezi? Pe fotoliul de langa soba statea
Dundi. Se uita doar inainte, inspre fereastra. Arata
foarte bine, chiar daca era batrana. M-am apropiat de
ea si m-am pus buburez in laterala fotoliului. Am
intrebat-o cum de e aici. Nu mi-a raspuns, doar a
zambit. Am observat ca era foarte calma si avea niste
ochi albastri deshisi la culoare, dar se uita numai
inainte. Am intrebat-o: "Dundi, cum esti? Cum e
acolo?" Ea a raspuns zambind si cu o voce foarte
calma: "Noi acuma am murit. Dar e bine si asa". Atunci
i-am zis" Dar Dundi, cum a fost mai bine? Inainte sau
acuma?" Ea mi-a raspuns cu voce ezitanda: "E...bine...
inainte era mai bine pentru ca puteam face mai multe
lucruri... dar si acuma e bine"... si a zambit. Apoi
am auzit zgomot la bucatarie, asa ca am mers pana
acolo. Si acolo cine era? Mama mare, gatea ca de
obicei, foarte normala, nimic schimat. Mi-a zis ca
vrea sa-mi arete niste carti si pliante, mi-a aratat
nu stiu ce, nu am fost atenta, pentru ca eram socata.
Dar totul era in elementul normal al lucrurlor. Nu am
stat prea mult cu ea... am preferat sa raman langa
Dundi... am tot stat langa ea, dar ea nu zicea nimic. Eu
tot vorbeam uimita... ea doar tacea si zambea si se
uita numai inainte, cu ochii aia albastri, calma si
senina. Pe urma a spus ca eu trebuie sa plec. Nu am
vrut. Atunci a zis ca vine sa ne conduca si a venit cu
noi in masina si am mers asa pana a Cluj. Ne-am oprit
in piata libertatii acolo unde stau bisnitarii. S-a
dat si e jos din masina, ma simteam bine si totul
parea normal. Apoi la un moment dat nu am mai vazut-o.
Disparuse... Unde? Nu stiu. Am remacat ca la un
moment dat cautam prin casa dupa Babi Neni, dar ea nu
era acolo. In schimb in toata casa domnea o atmosfera
armonioasa, de pace si calmitate, era foarte placut si
totul era exact ca inainte. Atata doar ca Dundi nu
avea activitati ca Omi sau Mama Mare... ea doar statea
tacand pe fotoliu.

Cand m-am trezit ce sa vad pe mana dreapta cu care am
deschis in vis usa si am lovit-o pe Omi? O lovitura
mare de tot!!! Si rosie, aproape o vanataie in
devenire!!! Acuma s-a mai retras, dar tot mai am urme.

Nu stiu ce sa cred din visul asta....dar pe mine m-a
marcat enorm, de fapt am si facut febra azi... acuma
doar am vrut sa-ti scriu asta, ma duc sa ma bag in pat
pentru ca nu ma simt bine.

Asta e tot.

Te pup,
Anda
Bahrain, 11 ianuarie 2001



Epilog 2


Na ciao!

Hai sa-ti zic ce am visat intr-o noapte: am visat ca
m-ati sunat sa ma intorc in Romania, pentru ca a
aparut Mama Mare! Am venit de urgenta si am mers la
Turda. Acolo era toata familia, adunata sa vada
minunea, ca Mama Mare s-a intors, de unde, nu se stie.
Ea arata foarte bine, coafata, eleganta, batrana, dar
arata bine, relaxata si foarte, foarte rece cu toti.
Tata lumea se dadea pe langa ea, erau si Omi si Dundi
acolo, dereticau prin bucatarie, dar Mama Mare era
tacuta, rece si nu statea cu lumea, era tot timpul
retrasa. Eu am hotarit ca trebuie sa aflu unde a fost,
dar ea nu vroia sa zica, asa ca am inceput sa cercetez
singura. Ca o nesimtita, i-am cautat printre hartii si
am gasit cateva petece de hartie cu niste numere de
telefon internationale care stiu ca incepea cu 90. Am
tot sunat la ele, dar nimeni nu vroia sa-mi zica unde
sunt numerele. Pana la urma, la unul din numere mi-a
raspuns un tip si mi-a zis ca e hotelul Holiday Inn.
M-am mirat si l-am intrebat Holiday Inn de unde? (stii
ca asta e un lant de hoteluri care au aproape in toate
tarile din lume) Sugaciul ala nicicum nu a vrut sa-mi
zica la inceput. Adevarul e ca simteam pe toti cei
care imi raspunsesera la telefon ca stiau ca eu de
fapt sunt pe urmele lui Mama Mare si parca erau
dresati sa nu deie informatii. Pana la urma, ala mi-o
zis ca era Holiday Inn din Portugalia. Am ramas
traznita, Mama Mare fusese in Portugalia. M-am dus la
ea si m-am asezat in genunchi la picioarele ei, ea era
tacuta si nici nu se uita la mine. A urmat un dialog
intre noi, ceva de genul:
Eu: - Si cum a fost in Portugalia
M.M.- Foarte frumos...
Eu: - Si acuma vorbesti portugheza?
M.M. - Da...
Eu: - Nu e bine ce ai facut, Mama Mare... sa dispari
asa si sa ne lasi sa credem ca ai murit... Ne-ai facut
sa suferim...
M.M. - Hai lasa-ma, stiu eu cat ati suferit... stiu
bine cine si cat a suferit... mai ales baietii mei,
Nelu si Nicu, care nici nu s-a terminat bine
inmormantarea mea, ca au si mers la o cafea cu
colegii...
Eu: - A stiut cineva de treaba asta pe care ai
facut-o? Ma refer ca te-ai facut moarta si ai disparut
in Portugalia?
M.M. - Da, o singura persoana... prietena mea cea mai
buna, Sara (parca asta era numele, din cate imi
amintesc eu)...

Cam atat imi amintesc acuma din dialog... in orice
caz, notabil ca cu mine nu era asa de rece si rea ca
si cu restul... ceva de genul ca stia ca eu chiar am
suferit ca ea "murise". Mi-a mai explicat ca avea
nevoie de o relaxare, ca nu mai putea sa stea aici si
sa traga ca un rob. Imi tot bateam capul cum Dumnezeu
a facut miscarea asta, cand am vazut-o eu cu ochii mei
moarta in sicriu... nu am intrebat-o despre asta, dar
stiu ca nu puteam sa-mi explic faza. Cam asa a fost
visul.. sigur ca nu-mi mai amintesc acum toate
amanuntele, mai ales ca a fost cam acum o luna. Dar
interesant, nu?

Si o chestie ce mi s-a intamplat pe bune. Stateam
intr-o seara (asta mai demult, poate mai mult de 2
luni) in sufragerie la calculator, era de fapt cam 2
noaptea. Si cum stateam asa am simtit deodata un miros
puternic de parfum. Era parfumul ala unic pe care il
avea Mama Mare, mai tii minte, lavanda aia ce o tinea
in dulapul ei din dormitor? Sa mor io, tu Anela, de
cand traiesc, nu am mai simtit mirosul ala nicaieri
decat la Mama Mare. Am mai mirosit eu tot felul de
lavande, dar ca ala niciodata! Tu, nu stiu de unde
pana mea venea mirosul, ca de afara nu venea. de pe
hol nu venea, ca am iesit peste tot si am mirosit si
sub usile vecinilor mei de etaj (daca m-o vazut
vre-unul, aia sunt, m-or da la nebuni, noaptea la 2 sa
le miros sub usi...). Efectiv nu venea mirosul ala de
nicaieri, era doar acolo pe locul unde stateam eu la
calculator, ca un norisor de parfum. Tu, asa m-am
speriat, de era sa ma pis pe mine. M-am dus in
dormitor, am aprins toate luminile si nu m-am mai
miscat de acolo, cine stie ce-o fi fost faza aia...

Mi se intampla relativ des sa visez cu ea... dar
intotdeauna sunt vise foarte ciudate... niciodata nu
am visat ceva aberant... totdeauna a fost ceva cat se
poate de interesant... Asa de mult as vrea sa cred ca,
atunci cand visez, e de fapt realitate, ca de fapt eu
le vizitez pe ele in alta lume, acolo unde sunt
acum... Cel mai tare a fost visul ala pe care l-am
avut la cateva zile dupa ce a murit Dundi, ti l-am
povestit eu, ala cand stateam de vorba cu Dundi si ea
era pe fotoliu la televizor... Pe urma a fost ala cu
mama mare si cu pisicile alea fara corp, "ca asa sunt
pisicile pe lumea aia" (explicatia ei), nu stiu daca
pe asta ti l-am povestit, acuma nu-l mai scriu, daca
nu il stii sa-mi zici ca ti-l scriu data viitoare.

Am mai visat chiar cand a murit Mama Mare ca a venit
Mutus neni sa o ia la ea. Nu mai tin minte detalii.
Nelu mi-a zis ca in repetate randuri a visat ca Mama
Mare a inviat, dar a zis ca nu a bagat in seama
visele. Rau a facut. E chiar interesant, ce putem visa
cateodata... mi-ai zis ca tu nu visezi asa ceva...

Bine ca pana la urma am scris de vise... macar m-am
mai luat cu vorba... pana la urma, ce a fost a ramas
doar in vise... doar acolo mai pot vedea din cand in
cand casa noastra, plina de viata, cu Mama Mare la
bucatarie, ajutata de Omi si Dundi, cu noi, mici,
zburdand prin curte, cu parintii nostri venind la
sfarsituri de saptamana, cu mesele alea grozave, cand
eram toti la masa si noi, fetitele, faceam taraboi si
vorbeam mult si... eram asa de fericite...


Anda
Bahrain, 04 Octombrie 2001




DICTIONAR EXPLICATIV AL LIMBII COPILARIEI NOASTRE


Nota explicativa: Toate cuvintele din dictionarul de mai jos au fost utilizate in conversatii pe internet. Nici un cuvant nu apartine copilarie noastre, ci adolescentei, si au fost nascocite din graba mare de a tasta pe calculator cat mai multe idei.

Turfa = Turda
Sloiri = sloiuri (de gheata)
Caricica = Carticica
Daruita = talentata foc
comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (0):

Nu exista comentarii

-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...