Pentru ca oricum nu ma intelegeti,
Am, sa ma prefac ca spun ceva, orice.
Voi recita un poem de dragoste,
De ura, de neputinta...

Sau, mai bine, am sa va spun
Cate ceva despre arta
De a manca un mar:

Mai intai, trebuie spalat cu grija
Si uscat cu un servetel.
Dupa care-ti vei clati ochiul inimii
Pentru o clipa doar, in lustruirea lui

Apoi, il vei indrepta spre gura ta
Incet, ca si cum ar fi un ritual.

Un ritual desavarsit,caci acesta
Este ultimul drum pe care
Marul il va face
In existenta sa.

Cand coaja fructului va atinge buza ta,
Aminteste-ti sa multumesti pomului
Ce l-a crescut,

Bratelor infrunzite ce i-au suportat
Povara, in totala daruire de sine,

Sevei ce l-a hranit, dar mai ales,
Soarelui ce i-a mangaiat
Obrazul zi de zi, astfel incat,
Sa te poti bucura tu, astazi,
De miracolul crescut si hranit
In Dragostea Naturii.

Cand il musti si mesteci, nu incerca
Sa o faci cu politete
Sau timid.

Devora-i trupul ca si cand
Ar fi primul sau ultimul
Lucru pe care l-ai mancat
In viata ta.

Si nu uita, te rog, ca nu
Carecumva sa irosesti ceva.

Degusta-i pulpa si trunchiul
Si nu arunca decat codita
Si aripile-i impietrite.

Cand termini, aminteste-ti
Sa privesti in tine insuti,
Sa vezi ce diferenta
S-a produs.

Gata, acum stii indeajuns!

Grabeste-te,
Incearca unul...