Pentru a accesa aceasta pagina trebuie sa fii conectat

Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

Tehnici de resemnare


de ondine la: 13/01/2006 03:04:00
modificat la: 15/01/2006 18:48:33
voteaza:
De-a lungul vietii, ni se intampla tuturor sa trebuiasca sa ne despartim de oameni care ne sunt dragi. Cateodata mai degraba din vina noastra, alteori din vina lor, si de cele mai multe ori fara sa intelegem prea bine de ce. Unora li se intampla rar, altora foarte des, unii ajung sa nu mai suporte gandul in timp ce altii trec din ce in ce mai usor peste asta.

Atunci cand se intampla tot timpul, cand trebuie sa te desparti, sa fii departe de toti cei dragi, unul cate unul, e greu sa nu devii superstitios sau fatalist…Cand aceasta e regula si nu exista exceptii.

Mie mi se intampla din nou, a nu stiu cata oara. Si s-a cam umplut paharul, iar ultima picatura e cea mai amara dintre toate. Pentru mine si ondinul meu, apele vietilor noastre curg in directii diferite: eu spre un capat al lumii, el spre celalalt, si impotriva vointei noastre.

Dar nu ca sa-mi plang de mila m-am apucat sa scriu toate acestea. E un prilej ca sa incerc sa inteleg niste lucruri fundamentale. Ce sens poate avea singuratatea? E o stare pe care o cunosc pe de rost, de cand ma stiu, sunt satula de ea si totul converge catre ea, asa ca nu ma pot abtine sa nu ma intreb. Pentru mine e o stare stearpa, si din nimic nu se poate naste decat nimicul. M-am saturat sa ma consolez cu tot felul de orgolii sau de lamentari. Si cu siguranta n-am vocatie de calugarita. Efectiv, nu sunt in stare sa inteleg sensul unei vieti careia i se interzice iubirea. Nu vorbesc de iluzii, de fantezii sau de greseli de interpretare, ci de iubire pur si simplu. Odata cu iubirea, simt ca il pierd pe Dumnezeu. Dumnezeul iubirii care lasa iubirea sa moara. Ceva se blocheaza in mintea mea si nimic nu se mai leaga mai departe.

Stiu, iubirea invinge orice…Sa fim seriosi, chiar orice? Nu traim pe luna, suntem supusi atator constrangeri si nici nu putem calca peste cadavre. Stiu, daca exista vointa si staruinta, timpul si greutatile nu vor face decat sa intareasca iubirea, sa o adevereasca, etc. etc. etc. Stiu, sunt genul de explicatii pe care mi le-as fi dat si singura, dar acum imi par prea abstracte ca sa mai aiba puterea sa ma convinga.

Ce faceti cu o iubire care agonizeaza? Ce faceti cand fiecare kilometru in plus, fiecare clipa in plus departe unul de altul devin de nesuportat? Cum faceti sa nu va pierdeti speranta? Sau va protejati renuntand voi primii? Daca da, cum faceti sa va consolati, sa uitati? De unde gasiti putere si sens sa o luati de la inceput cu altcineva? Sau ce motive gasiti sa nu mai incercati si sa ramaneti singuri? Care sunt tehnicile voastre de renuntare? Sau de resemnare. Sau tehnicile voastre de a nu renunta. Va multumesc daca le puteti impartasi cu mine.
comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (68):


Tehnici de resemnare - de om la: 15/01/2006 22:49:06
suna atat de pesimist...hmmm. Sincer sa fiu, nu-mi plac MARILE vorbe, dar poate in loc de resemnare as pune "efort de a intelege" si de ce nu "credita ca totul o sa fie bine" pentru ca nu (vreau sa) cred in stari sterpe! Uneori ne autoprogramam (limitat la universul nostru stamt) si nu mai stim/intelegem/acceptam/credem sa fim rebeli/universali (in sensul bun al cuvantului).
Imi aduc (relativ) aminte de un mare rebel si/sau pesimist ...CIORAN...parca era cam asa: sa luptam impotriva gandurilor noastre ca ne creem o alta moarte cand hoitul nu mai este hoit. daca te intereseaza o sa incerc sa copiez fragmentul respectiv.
Hmmm...mult bla bla pentru nimic clar...dar la un asemenea subiect, sper ca nu te astepti la VERDICT sau RETETA A FERICIRII!
#100461 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
ocean soul - de dragosmp la: 16/01/2006 00:00:29
Despartirile sunt chestii foarte complicate, greu de digerat. Bolovanul ala care apasa de multe ori pare ca te sufoca si e greu de vazut o iesire.
Acum nu sunt in situatia ta, dar imi este apropiata.
Stii ce am facut? Mi-a trecut o idee prin cap inainte de despartire care avea niste cauze eu spre un capat al lumii, EA spre celalalt Am renuntat la orice idee ca ar putea merge relatia si am-am gandit sa provoc o cearta din nimic, doar cat sa ne despartim mai usor. De fapt eu am renuntat, dar cum am continuat?... Prieteni, familie, cei pe care ii gasesti mereu acolo no matter what Chiar si un/o necunoscut/a de pe un forum iti poate indulci suferinta; sa stii ca se gandeste cineva...
#100468 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
"Ce faceti cu o iubire care - de AndreiB la: 16/01/2006 00:00:29
"Ce faceti cu o iubire care agonizeaza? Ce faceti cand fiecare kilometru in plus, fiecare clipa in plus departe unul de altul devin de nesuportat?"

Incerci sa-ti amintesti momentele placute, motivele pentru care iubesti persoana respectiva, efectele pozitive pe care le-a avut asupra ta. Probabil la asta se refera vorba asta cu "Iubirea invinge orice", iubirea adevarata este... atemporala, in sensul ca nu conteaza cat a durat totul, cat ai fost cu persoana iubita, experienta iubirii adevarate te marcheaza mult dupa . Si tot ea e cea care te va face sa iubesti din nou.

"Stiu, daca exista vointa si staruinta, timpul si greutatile nu vor face decat sa intareasca iubirea, sa o adevereasca, etc. etc. etc."

Hm, iubirea n-ar trebui sa devina o povara, un act de vointa, un efort. Indiferent de motivele (personale, de circumstanta, independente de voi...) pentru care bucuria de la-nceput s-a transformat intr-o lupta, faptul ca acum s-a ajuns intr-o astfel de situatie, zic eu ca e semn suficient ca totul ar trebui sa se incheie. Altfel tot ce a fost frumos la-nceput va fi acaparat de uratul (poate involuntar) creat acum.

"Ce sens poate avea singuratatea?" Niciunul. Si cred ca iti inteleg framantarile. Insa nu te teme, desi nu te conosc deloc, din ce vad in ce ai scris tu aici, nu cred ca singuratatea iti este predestinata. Sunt intradevar oameni ce se dau batuti, renunta si aleg singuratea crezand ca-i calea cea mai simpla. Ulterior descopera cat de mult au gresit si cred ca e prea tarziu sa mai faca ceva (desi nu e niciodata prea tarziu). Cunosc astfel de oameni, si nu cred ca vreunul dintre ei ar fi putut spune tot ce ai spus tu aici. Nu esti tu aceea, fii pe pace, atata timp cat vei avea trairi ca cele ce reies din textul tau, si sinceritatea de a le exprima, nu vei fi niciodata singura.

Incerc sa te incurajez, pentru ca asta simt ca ceri din tonul textului tau. Sper ca am intuit corect, daca nu iarta-ma. Oricum, curaj, si nu inceta niciodata sa iubesti, chiar daca uneori ti se va parea aiurea sau fara rost.
#100469 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
ondine - de latu la: 16/01/2006 00:14:00
eu spre un capat al lumii, el spre celalalt, si impotriva vointei noastre.
Despartirea de cineva drag, e mai intotdeauna impotriva vointei (cel putin) unuia dintre implicati.
Exista doua tzeluri posibile: A gasi o solutie care sa evite despartirea sau a ajusta inca odata "tehnicile de resemnare".
Drumul catre unul din zeluri e mult usurat de situatia in care despartirea contravine intereselor tuturor (ambilor): In prima varianta pentru ca vor gasi mult mai usor impreuna solutia evitarii despartirii - in acest caz, unul va trebui eventual sa-si perfectioneze tehnica de renuntare (o derivata a tehnicii de resemnare).
In varianta a doua, durerea impartasita cantareste doar pe jumatate ceea ce ar usura durerea fiecaruia. Se zice. Personal nu sustin insa aceasta teorie.

Stiu, sunt genul de explicatii pe care mi le-as fi dat si singura, dar acum imi par prea abstracte ca sa mai aiba puterea sa ma convinga.
Si totusi, sunt singurele pe care cei care au intalnit vreodata iubirea le pot da. Pentru ceilalti si iubirea in sine e ceva abstract.

Ce faceti cu o iubire care agonizeaza? Ce faceti cand fiecare kilometru in plus, fiecare clipa in plus departe unul de altul devin de nesuportat?
Intre o iubire care agonizeaza si numarul de kilometri nu exista o legatura nemijlocita. Iubirea poate agoniza si in camera de alaturi, dupa cum poate inflori de fiecare data si mai viu la fiecare noua intalnire intre doi oameni aflati luni de zile la mii de kilometri distanta.
Problema este de obicei increderea, respectiv indoiala.

Daca da, cum faceti sa va consolati, sa uitati? De unde gasiti putere si sens sa o luati de la inceput cu altcineva?
Atunci cand o iubire exista si partenerii sunt purtati de soarta in directii diferite impotriva vointei lor, atunci problema nu se pune asa. Daca "impotriva vointei noastre" are alt sens, atunci si agonia capata alt sens, dar atunci nu mai putem vorbi de despartire "impotriva vointei noastre" ci mai degraba de despartire de comun acord cu regrete impartasite. Iar atunci cand intervine SIGURANTA rupturii, prelungirea unei agonii are la fel de putin sens ca si credinta intr-o revenire a initiatorului despartirii.
Am scris "siguranta" cu majuscule, pentru ca o iubire adevarata justifica speranta, intrebarile si nu cunoaste mandria care ne impiedica de multe ori sa deschidem teme pe care le stim prezente dar pe care nu concepem sa le deschidem noi. De-abia cand exista siguranta nemaiputintzei de a continua, de-abia atunci este valabil ce am scris mai sus.

Care sunt tehnicile voastre de renuntare? Sau de resemnare. Sau tehnicile voastre de a nu renunta.
Nu stiu daca exista tehnici de renuntare, daca facem abstractie de raspandita metoda a usii trantite pentru a nu auzi raspunsul la acuzatiile aduse celuilalt.
Nu stiu nici daca exista o anume tehnica a resemnarii. "Sunt un looser" nu este concluzia la care trebuieste sa ajunga cineva care sufera o deziluzie.
Cat priveste tehnica de a nu renunta, cred ca putem vorbi de ea atunci cand e vorba de cariera, de cumparat pantofi sau de incercat o retzeta de atatea ori pana prajitura reuseste.
Cand vorbim de iubire, renuntarea este parte din ea ca si triumful, puterea si culoarea.
Nu putem sa nu renuntam la iubire atunci cand se vadeste intr-un fel sau altul, ca ea de fapt n-a fost cea adevarata, sau exista doar in proportie de 50%.

In final iubirea, recunoasterea inceputului sau sfarsitului unei legaturi, lupta cu peretii goliti de lumina se desfasoara dupa strategii individuale. Retzete nu exista, oricat le-ar place unora sa le propage.
Sfatul meu e, sa nu cauti - respectiv sa nu accepti - sfaturi in ceea ce priveste strategia ta.
#100475 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
ondine - de anisia la: 16/01/2006 01:17:12
resemnarea nu vine cu una cu doua. ii trebuie si ei timp ca sa se instaleze. dupa ce vezi ca ai incercat tot ce ti-a stat in putinta, tot ce ai avut voie sa incerci, si observi ca nu ajungi la nici un rezultat, atunci renunti si lasi lucrurile sa decurga de la sine. pentru ca "ce ti-e scris, in frunte ti-e pus".
am invatat de-a lungul timpului, ca nu ajuta sa ma pun de-a latul ori sa ma incapatzanez aiurea. dupa ce am spus ce am avut de spus, astept putin timp sa vad reactia. si daca-i negativa, atunci ma duc frumos in carapacea mea si acolo renasc din cenusa ca pasarea phoenix. iubire impusa nu se poate. imposibilul nu se poate iara. ce-ti mai ramane? sa mergi mai departe. sa-ti spui "n-a fost sa fie" si sa incerci sa-ti folosesti ultimele puteri ca sa nu te prabusesti.
te implici asiduu in activitati de rutina, din viata de zi cu zi, si astepti sa treaca furtuna cea mare, dand timpului sansa sa de a vindeca ranile.
nu cred sa existe o tehnica anume de resemnare. fiecare om face cum simte. asta e important: sa faci cum simti. ca taci, ca nu taci, ca spui, ca nu spui, ca te ascunzi, ca te arati, ca incerci, ca renunti... orice ai face, fa-o ca simti! nu face nimic pentru ca "asa trebuie". faci ceea ce simti si bine-a fi. asculta-ti inima!
_____________________________
sunt doar un om obisnuit...
#100492 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Ondine - de Andre29 la: 16/01/2006 01:33:09
"Cateodata mai degraba din vina noastra, alteori din vina lor, si de cele mai multe ori fara sa intelegem prea bine de ce."
  • au fost cateva relatii in care am ales sa termin eu, uneori inainte de a incepe ceva cu adevarat... de ce? de teama de a nu fi respinsa :( Evident ca pentru a fi atat de sincera cu mine a trecut ceva timp pana sa recunosc asta.

    "eu spre un capat al lumii, el spre celalalt....Ce faceti cand fiecare kilometru in plus, fiecare clipa in plus departe unul de altul devin de nesuportat?"
  • ce se intampla cu situatiile in care ei sunt la sute de kilometrii distanta.... si nu au amintiri comune de nici un fel.. nu au din ce sa-si hraneasca inceputul dragostei decat din vise... desi ea ii simte starile lui spre exemplu... iar el are impresia ca ea in camera cealalta, ca o aude....?

    Nu exista reteta renuntarii, stiu insa ca in cazul meu am avut nevoie de incheiere...si cand nu am primit-o, dupa o perioada... am decis eu sa inchei povestea... asa s-au nascut cateva versuri... nu conteaza daca frumoase sau nu... dar pe mine m-au linistit




    ________
    "Singurătatea şi sentimentul că eşti nedorit este cea mai teribilă sărăcie." - Maica Tereza
  • #100494 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
    De unde găsesc putere şi se - de rac la: 16/01/2006 08:35:57
    De unde găsesc putere şi sens să o iau de la capăt?

    Din colţul meu, din lumea mea...
    #100521 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
    Resemnare? - de oberon la: 16/01/2006 11:13:15
    Cuvantul asta defineste incetarea luptei. Si de luptat trebuie sa lupti atat timp cat mai exista o farama de speranta.
    Mangaierea sufleteasca a unui prieten adevarat, privirea "inainte" si nu "inapoi", gandul ca si maine este o zi, care va fi mai buna decat cea de azi, o carte buna in mana si un paharel de vin fiert alaturi, bucuria lucrurilor marune pe care adesea nu le bagam in seama.
    Cand nu-i vorba de boala incurabila sau moarte, orice moment greu se poate depasi, mai curand sau mai tarziu. Trebuie doar vointa.
    #100526 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
    Tehnici de resemnare=impacare cu tine insati - de angelis la: 16/01/2006 14:32:41
    Mi-a placut ce ai scris pentru ca este sincer si de apreciat ca ai simtit nevoia sa impartasesti.
    Nu detin o reteta pentru situatia pe care tu o traiesti dar poate din ceea ce spun gasesti anumite repere.
    Lumea a fost creata si este condusa dupa anumite reguli stabilite de Creator. Daca tu crezi in asa ceva este un pas important. Totul este sa intelegi cum functioneaza Creatia si apoi sa incerci sa aplici si sa vezi de ce apar disfunctionalitatile la tine. Priveste situatia in care te afli in mod obiectiv. Ce vei observa?
    Ca anumite lucruri, intamplari se repeta, in general la fel, cu acelasi deznodamant. Cam asta am inteles din ce ai descris tu.

    De ce ne sunt date aceste experiente si de ce ele se tot repeta?
    Este foarte important sa intelegi si sa ACCEPTI ceea ce ti se intampla. Acceptare nu inseamna resemnare. Este o greseala sa pui semnul egalitatii. Acceptarea inseamna intelegere, iar intelegerea inseamna intelepciune, evolutie.
    Resemnarea este opusul, inseamna ca nu ai inteles nimic, sau ce ai inteles nu este de acceptat, nu gasesti solutia, asa ca nu poti merge mai departe.
    Tot ce ne este dat in viata este pentru a invata si a trece mai departe.
    Daca se repeta inseamna ca nu ai invatat, asa ca nu poti "trece clasa".
    Cauta sa intelegi sensul a ce ti se intampla.
    Cauta sa intelegi iubirea.
    Poate nu vei fi de acord, dar daca iubesti nu te poate afecta nimic, iar singuratatea poate fi si in doi nu numai in unul.
    A fi singur nu insemna NIMIC, a fi singur inseamna a-ti acorda tot timpul tie insuti. Si este foarte bine.
    Daca nu poti fi singur esti dependent.
    Exista o vorba "de ceea ce-ti este frica nu scapi".
    Singuratatea ti-o atragi singura. Tot ce ti se intampla este meritat, este cum sa spun, efectul a ceea ce oferi. Si aici poti sa-ti analizezi oferta.
    Nu trebuie sa te compari cu nimeni, absolut nimeni. Oamenii sunt toti la fel dar ceva face diferenta. Si asta vine din istoricul fiecaruia.
    Nu te mai gandi la trecut. Elibereaza-l.
    NU te mai gandi decat la prezent. Traieste momentul prezent, cumva ca simplu observator al propriei vieti, si incearca sa nu mai ai nici o pretentie.
    Daca ai pretentii inseamna ca iubirea nu este corecta. Notiunea de iubire, de care am vazut ca se cramponeaza toti este distorsionata.
    Noi nu stim sa iubim. Trebuie sa invatam sa iubim. Oamenii se simt jigniti cand le spui ca nu stiu sa iubeasca. Dar nu trebuie sa fii jignit daca este nevoie sa inveti. Numai asa putem evolua. Singurul exemplu de iubire ni-l ofera Isus.
    Cum identifici iubirea adevarata: iubirea nu are pretentii, nu are ura, manie, orgolii, este NUMAI daruire.
    Invata sa daruiesti fara a avea pretentia sa primesti ceva in schimb. Absolut nimic. Si atunci, tot ce-ti doresti va veni catre tine.
    Daca ceva ti se pare adevarat, pot sa te ajut sa inveti sa-ti aduci in viata tot ce-ti doresti. Dar totul depinde numai de tine, de cat de deschisa esti si sincera cu tine insati.


    #100551 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
    Resemnare? - de cosmina la: 16/01/2006 21:51:52
    Ma surprinde cum, de fiecare data cand am senzatia ca s-a umplut paharul, urmeaza o noua picatura, si alta, si din nou alta. Se-ntampla ca subiectul discutat aici sa coincida, din pacate, atat de bine cu starea mea prezenta, cu povestea a carei protagonista sunt.
    M-am revoltat intotdeauna impotriva resemnarii, de multe ori am fost pe punctul de-a cadea, si uneori am si cazut in capcana in care multi ajung, de-a renunta, de-a capitula doar pentru ca unele palme pe care viata, sau mai bine spus, oamenii mi le-au dat au fost prea aspre.
    M-am intrebat daca noi alegem singuratatea sau singuratatea ne alege pe unii dintre noi. Am renascut de cateva ori din cenusa, mi-am spus si mi s-a spus ca "nu poate sa ploua tot timpul", ca intotdeauna dupa nori voi zari si-o raza de soare, am stiut mereu ca nimeni nu poate trai singur, am simtit mereu ca m-am nascut din iubire si ca intaia mea menire pe lume este iubirea, fara ea m-am simtit seaca, pustie, si asta m-a facut mereu sa continui sa cred, am incercat sa nu las sa moara speranta..Am invatat ca foarte rar gasesti Oameni, si ca atunci cand se-ntampla, te poti considera norocos si trebuie sa lupti ca sa-i pastrezi langa tine. Si-atunci cand, dupa atatea picaturi amare in paharul vietii, ajungi sa intalnesti un astfel de om, al carui suflet vibreaza la fel cu al tau, si dintr-un motiv care nu tine de nici unul dintre ei, cum ar fi o boala, cei doi totusi nu pot fi impreuna..cazi din nou, si disperi...si te gandesti ca poate ar trebui sa te resemnezi..sau nu..?
    Poate ca n-am invatat inca sa ma resemnez, poate sunt prea tanara ca sa fac asta...si nu stiu de ce-i viata atat de nedreapta si dureroasa de multe ori. Si-atunci incep s-astern cuvinte in fata unor necunoscuti, intr-un spatiu virtual, desi ma tem de patetism..dar oare ce poti face?
    Renunti la cineva pe care stii ca nu-l vei mai intalni vreodata, pentru a te proteja, pentru ca stii sigur ca-n viitor vei suferi din cauza suferintei lui? Te resemnezi? Si-apoi, c-un suflet "ciuntit" te resemenzi a doua oara si alegi sa fii singur?Da, trebuie sa lupti, dar uneori devine prea greu. Da, ne putem bucura de gustul dulceag al atator lucruri marunte care dau farmec vietii, dar gustul celalalt, al iubirii pierdute, strigatul sufletului ce-are nevoie doar de ceva si cineva anume pentru a nu se ofili, acestea din urma devin mai puternice..
    Poate ca-n clipa-n care te-ai resemnat, incetezi sa mai existi cu-adevarat, pentru ca-ti moare mare parte din suflet. Ar mai fi multe de spus, dar mi-as dori sa aflu si parerea voastra..

    #100563 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
    unduiri miraculoase - de luiza dan la: 16/01/2006 21:51:52
    nimic nu-i mai frumos decat sa strangi bisturiul in brate si sa te alegi cu matze pretioase...
    timpul mi-a aratat ca omul pe care l-am iubit atat de profund era doar o imagine de moment,produsa de mintea mea firava...ce faci atunci cand esti jos la pamant,iar ceilalti te calca in picioare,crezand ca fericirea doare!? te lasi calcat in continuare.
    nu m-am resemnat si n-am sa ma resemnez niciodata,acea fiinta pe care am iubit-o,inca o mai plang ca pe un mort cu ochii goi,si-mi dau seama ca toate se datoreaza trecerii implacabile a timpului,el ne-a schimbat,ne-a amagit cu momente frumoase,ne-a omorat pe dinauntru,ne-a prefacut in scrum...
    #100566 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
    Ondine - de TeodoraPA la: 16/01/2006 16:47:31
    E foarte trist... Imi pare rau ca treci prin asa ceva.
    Ce vreau sa zic e ca pe Dumnezeu nu poti sa-L pierzi, pt ca nu te pierde El pe tine.

    Resemnarea si renuntarea tine de caracterul fiecaruia. Trebuie sa fii puternica, sa te disciplinezi, sa iti faci un program bine pus la punct si sa-l urmezi strict. E un fel de autodisciplina. acum cand imi amintesc cum mi-am facut mie autoconvingere de renuntare nu mi se mai pare atat de greu, dar a fost. E o chestie - sa-ti tii mintea ocupata sa nu te poti gandi, sa te obosesti foarte tare ca sa poti dormi noaptea, sa muncesti mult, sa incepi ceva nou. Cum m-am vindecat eu? Stat la lucru pana foarte tarziu, m-am inscris la aerobic, seara cand ma loveau gandurile si disperarea ma duceam sa stau cu mama, sau luam o carte, sau dadeam telefon la tate cunostintele. Apoi plimbat prin magazine, vizitat bunici, unchi, cunostinte, tot ce vine la rand...

    In probleme de iubire eu daca nu merge nu lupt. Daca usa se inchide si vad ca parca o forta exterioara nu permite relatia respectiva ma conformez si incep autodisciplina. Si sunt fericita. Dar asa e la mine...
    #100603 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
    in primul rand, - de Horia D la: 16/01/2006 16:56:50
    iubeste-te pe tine... in felul asta poti avea o poveste de dragoste ce poate dura o viata:)))

    pfffttt.. ochii care nu se vad, se uita... la altii...
    sfatul meu: NEXT!!
    #100609 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
    Om Nu astept verdicte sau re - de ondine la: 17/01/2006 03:01:01
    Om
    Nu astept verdicte sau retete si nu sunt o adepta a resemnarii. Dar a renunta sau a nu renunta, a te resemna sau a lupta mai departe - sunt o chestiune de alegere, la un moment dat. Exista un prag de la care treci - sau trebuie sa treci - de la una la alta. De pragul acela ma tem. Cateodata poti sa gresesti enorm daca te grabesti sau daca intarzii…Si ratiunea nu prea te mai ajuta in astfel de momente.

    Andrei B
    "Indiferent de motivele (personale, de circumstanta, independente de voi...) pentru care bucuria de la-nceput s-a transformat intr-o lupta, faptul ca acum s-a ajuns intr-o astfel de situatie, zic eu ca e semn suficient ca totul ar trebui sa se incheie. Altfel tot ce a fost frumos la-nceput va fi acaparat de uratul (poate involuntar) creat acum."
    Pai de asta zic si eu ca devin superstitioasa…In ce priveste singuratatea, cateodata te alege ea pe tine, si nu tu pe ea, cum bine zicea Cosmina. Merci pentru cuvintele tale frumoase.

    Dragos
    "Am renuntat la orice idee ca ar putea merge relatia si am-am gandit sa provoc o cearta din nimic, doar cat sa ne despartim mai usor. De fapt eu am renuntat, dar cum am continuat?... Prieteni, familie, cei pe care ii gasesti mereu acolo no matter what"
    Nu m-am referit la tehnici de a rupe relatia. La urma urmelor, aproape oricine poate sa-si reprime un sentiment, daca isi pune vointa in joc. Si ce te faci cand in categoria "prieteni, familie si cei care sunt langa tine no matter what" este inclusa si persoana iubita? Ori, cel putin, nu asa ar trebui sa fie normal? La cum ai pus problema, ar fi ca si cand persoana iubita ar fi un soi de adversar de care simti nevoia sa te refugiezi in bratele celor care tin la tine cu adevarat. Poate ca si si persoana in cauza tine la tine cu adevarat…In timp ce fata de prieteni, chiar si de familie, nu esti neaparat si prin definitie scutit de dezamagiri. E relativ…De asta nu-i usor deloc.

    Latu
    E foarte corecta si profunda analiza ta si sunt perfect de acord cu ceea ce ai scris.
    "Problema este de obicei increderea, respectiv indoiala." Cu asta ai pus punctul pe "i". Din pacate, indoiala e ceva greu de evitat, chiar daca nu e o indoiala deconstructiva (echivalenta cu suspiciunea) ci mai degraba un fel de grija pentru viitor. Oricata vointa sau sprijin reciproc ar fi la mijloc, nu te poti impiedica sa nu te intrebi: daca totusi vreunul din nou va ceda, si cine va ceda primul, sau cat de lung e drumul care ne asteapta? Sau: care e varianta in care am suferi mai putin (asta gandindu-te si la tine si la persoana in cauza, in egala masura)? Sau incepi sa intri in tot soiul de superstitii; te gandesti pe de o parte ca poate "asa a fost sa fie", ca e mai bine sa se termine, iar pe de alta parte ca daca te-ai lasa intimidat de obstacole nici n-ai mai merita iubirea celuilalt…Eu personal cu dilema asta din urma am de furca cel mai mult. E vorba, inca o data, de un prag. De unde incep "panzele albe"…?
    #100725 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
    Am sa raspund si celorlalti, - de ondine la: 17/01/2006 03:02:48
    Am sa raspund si celorlalti, numai sa-mi revin din dushul rece pe care mi l-a servit Horia...
    #100726 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
    cosmina - de luiza dan la: 17/01/2006 21:52:18
    nimic nu-i mai frumos decat sa strangi bisturiul in brate si sa te alegi cu matze pretioase...
    nu pot spune decat ca simt acelasi lucru ca si tine in acest moment al vietii mele,numai ca la mine momentul asta plin de patetism,de cersit mila dureaza de vreo 9 luni grele,o tortura,arsura in carne vie...la un moment dat cred ca n-o sa mai lupt,deja am obosit,nu dau vina decat pe mine,pentru ca de fiecare data eu am fost cea parasita,pana la urma si moartea este o solutie...
    #100767 (raspuns la: #100563) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
    ondine - de zaraza la: 17/01/2006 14:05:00
    Sau incepi sa intri in tot soiul de superstitii; te gandesti pe de o parte ca poate "asa a fost sa fie", ca e mai bine sa se termine, iar pe de alta parte ca daca te-ai lasa intimidat de obstacole nici n-ai mai merita iubirea celuilalt…Eu personal cu dilema asta din urma am de furca cel mai mult. E vorba, inca o data, de un prag. De unde incep "panzele albe"…?

    totusi, unde esti tu in toate astea? ce vrei tu de fapt? oscilezi intre doua sau mai multe decizii, iei in considerare o gramada de factori, care mai rau te bulverseaza, dar pe tine nu te asculti deloc. unde e vocea ta in tot paienjenisul asta? nu crezi ca in loc sa pui problema la modul "cum sa facem sa suferim mai putin" ar ajuta sa te intrebi pur si simplu "cum sa fac sa fiu eu fericita"? cred ca horia are dreptate cand zice sa te iubesti pe tine insati. daca nu te iubesti pe tine, nu poti oferi nici acea iubire neconditionata de care vorbeste angelis.

    stiu ca eu simplific aici foarte mult, oricum nu mi-e clar care e de fapt situatia. dar pana la urma si la urma, in toate dilemele sentimentale punctul central esti tu. de acolo pornesc si solutiile. ori eu nu te identific pe tine deloc in mesajele astea.

    zaraza

    #100774 (raspuns la: #100725) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
    onditz - de sjofn la: 17/01/2006 22:01:31
    Viata este o însiruire de alegeri binare, o vasta retea de poteci cu bifurcatii, care nu urca si nici nu pogoara la fel. Uneori drumurile persoanelor se incruciseaza, de mai multe ori sau numai o data. Uneori ni se iveste in cale cate un bolovan sau un arbore cazut. Nu noi l-am pus acolo si nici nu-l putem clinti, insa exista drumuri care il ocolesc. In orice punct ne-am afla, avem de facut o alegere binara. Sa-l sun sau nu ? Sa-i zic sau nu ? sa plec sau sa ramân ? sa-l mai fierb putin sau sa-l dau la cuptor ? Alegerile pe care le facem fac evenimentele sa convearga intr-o anume directie, fericita sau nu. Daca tot timpul ne regasim in afara tablei de sah ar trebui sa ne aplecam cu mai mare atentie asupa alegerilor pe care le facem. Musai la un moment dat in loc de 0 am ales 1, si totul a luat directia nedorita. Avantajul e volumul de alegeri, ca din mai multe incercari putem ajunge aproximativ acolo unde vroiam ;) Cei care incearca de suficiente ori si reusesc, devin "fericiti", "inventatori", "celebri", "artisti". Cei care se lasa pagubasi devin doar "oameni fara noroc în viata".



    Despartirile nu au fost niciodata hazlii. De parinti, de prieteni, de iubit(a), de cunoscuti, de necunoscuti... despartiri de cateva zile, o luna, ani, pe vecie, pe fiecare în parte am urât-o proportional cu rana pe care mi-a lasat-o si toate au lasat cicatrici, mai mult sau mai putin vizibile. M-au sedus si umplut de spaima dintotdeauna garile, aeropoartele... câte zeci si sute de oameni nu îsi dezleaga zilnic destinele, îsi separa drumurile ca se se arunce în suvoaiele încâlcite ale lumii ? In acelasi loc, însa, câti oare nu-si (re)înnoada si (re)încruciseaza cararile mult umblate?



    Când 2 persoane care se iubesc sunt separate in spatiu, iubirea se poate transforma în supliciu, cu atât mai mult daca iubirea e "proaspata". Daca exista motivatie intre cele 2 persoane, si cu conditia sa nu dureze prea mult, poate ramâne suportabila. Insa repet, separare temporara. Eu unul nu mai cred in baladele in care ei se iubeau peste mari si tari si-si dadeau pupicuri pe scrisori, pe plicuri si pe timbre, insa unii poate-s mai romantici decât mine. Exista întotdeauna un punct de la care scrisorile parfumate sunt reduse la gradul de maculatura. Apropierea dintre 2 oameni este tocmai pentru a umple singuratatea. Alegerea ta daca vrei s-o umpli cu o prezentza vie sau cu maculatura. Doar daca esti sigura ca el este "The One", atunci poate ar merita încapatânarea si încrâncenarea. Unii au reusit, chapeau !



    Pentru durerea sufleteasca nu exista prea multe medicamente, însa alea care sunt îs eficiente. Timpul, umorul si cei care te iubesc. Si sa fii sigura ca, daca înca nu l-ai gasit, undeva musai te cauta de-a ametit un vârcolac antipatic si timid, amator de plimbari sub luna plina si posesor a 3 locuri libere: în inima, în masina si-n pat :-)





    _________________________________________

    Iubesc tradarea, dar îi urasc pe tradatori !
    #100814 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
    Anisia Optica fatalista nu-m - de ondine la: 17/01/2006 19:01:15
    Anisia
    Optica fatalista nu-mi lipseste, dar incerc sa o temperez…E adevarat, e mult mai usor cand persoana in cauza se dovedeste ca de fapt nu tine la tine. Sau e mai usor ca, dupa ce s-a terminat, sa te convingi pe tine, drept consolare, ca de fapt nu te-a iubit?
    Nu e usor sa faci ceea ce simti. Cateodata, nu e usor nici macar sa intelegi ce simti. Dar sunt de acord cu tine, principiul cel mai bun e sa astepti sa treaca furtuna fara sa mai faci si tu valuri :)

    Andre 29
    Suna foarte trist ce-mi spui. Da, uneori nici unul nu are puterea sa rupa relatia, desi cel putin unul o doreste. Si atunci mai plutesti in deriva - si in iluzie - o buna bucata de vreme, inutil. Timp in care ai fi putut macar sa-ti perfectionezi tehnicile de resemnare decat sa speri zadarnic. Un timp care nu se mai intoarce, si din care nu ramai cu aproape nimic. Ca nu degeaba zicea si Maica Tereza…

    Rac
    Iata un raspuns demn de un adevarat rac! As adauga: si mai consolidam un pic carapacea. Pentru cine nu si-a pierdut pe drum instinctul de auto-conservare.

    Oberon
    " Cand nu-i vorba de boala incurabila sau moarte, orice moment greu se poate depasi, mai curand sau mai tarziu. Trebuie doar vointa."
    O atitudine foarte…combativa. De admirat. Ai dreptate, in principiu, si asa ar trebui sa gandim cu totii. Chiar si cand e vorba de boli incurabile. Indoiala mea e ca de la un punct incolo risti numai sa-ti consumi energia degeaba, si asta sa se intoarca impotriva ta; de la un punct incolo, nu mai sunt sigura ca exista rasplata pentru eforturile facute. Si atunci incepi sa te gandesti la resemnare. Macar sa-ti castigi pacea inapoi. WordSwordSwords…

    Angelis
    E drept, orice ni se intampla poate avea o logica mistica, daca o pot numi asa. "Daca nu poti fi singur esti dependent." "Noi nu stim sa iubim. Trebuie sa invatam sa iubim." Foarte frumos si adevarat. Dar in logica aceasta, ma intreb, cum poti stii cand un obstacol ti-e dat ca sa-l treci si sa inveti ceva, sa devii mai bun etc. si cand iti este dat ca sa te faca, spre binele tau, sa te intorci din drum?

    Teodora PA
    Tehnicile tale seamana foarte mult cu ale mele. Numai ca eu deocamdata inca nu ma hotarasc sa incep sa le aplic. E un fel de one-way ticket…
    " In probleme de iubire eu daca nu merge nu lupt." Asta mi-am spus si eu de multe ori. Pe de alta parte insa, ramane intrebarea: si ce poti castiga, cu ce te poti alege in viata daca nu lupti niciodata?
    #100825 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
    De unde găsesc putere şi se - de anisia la: 17/01/2006 19:49:27
    De unde găsesc putere şi sens să o iau de la capăt? - dar tu ce patzisi?
    ________________________________________________________
    doar pentru ca toate pasarile au aripi, nu inseamna ca toate zboara la aceeasi inaltime...
    #100833 (raspuns la: #100521) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
    Luiza - de cosmina la: 18/01/2006 14:36:28
    Poate am fost prea evaziva, poate nu m-am exprimat suficient de clar. Ideea era ca am fost si sunt tentata sa ma resemnez, ajungi intr-un moment in care obosesti si esti tentat sa capitulezi. Am ajuns de cateva ori in acest punct, dar l-am depasit, de fiecare data a fost ceva care m-a tras la suprafata, am continuat. Moartea nu-i niciodata o solutie, oricat de intunecat ar fi cerul. Ceea ce nu stiu este cum poti renunta la un om drag, atunci cand constientizezi inca de la inceput, ca vei suferi alaturi de el, ca oricat l-ai iubi, nu-l poti ajuta. Te protejezi de-o suferinta viitoare mai intensa resemnandu-te sa fii singur?
    Luptator este intotdeauna cel puternic, echilibrat, care gaseste intotdeauna resurse interioare in primul rand, apoi exterioare. Esti lovit te ridici, esti lovit iar si iar...si-ncepi sa-ti pierzi din putere, din speranta, si-n fiecare zi resursele acelea se-mputineaza..si vine ziua in care-ti spui ca, probabil, e inutil sa te mai inversunezi si sa mai lupti, dispare motivatia. Poate ca nu te resemnezi atata vreme cat exista Ceva, Cineva pentru care sa zambesti, care sa te determine sa mergi mai departe. Dar fiecare cadere doare, apare teama...Si-atunci cum e mai bine? Cum reusim sa ne pastram flacara sufletului vie, cand furtunile o sting de-atatea ori? O lasam sa piara sau ne incapatanam s-avem grija de ea? Si daca nu esti acea persoana puternica care nu se resemneaza niciodata, no matter what, cum faci fata?
    #100883 (raspuns la: #100767) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
    ondine, - de oberon la: 18/01/2006 14:36:28
    Nu conteaza rezultatul daca "lupta" a fost frumoasa. Sa plangem pentru lucruri pierdute...Pana cand? Merita? Eu zic ca nu. Nu exista ceva liniar in viata, doar suisuri si coborasuri. Trebuie sa ai insa curaj sa privesti doar inainte, nu inapoi (scuza-ma daca ma repet).
    Sunt amintiri placute pe care le pastrezi, si care o sa-ti incalzeasca inima candva. Dar nu acum, ci la varsta senectutii.
    "In dragoste nu conteaza decat ultima. Restul e doar statistica".
    Iar tu cu siguranta n-ai ajuns la ultima dragoste. Nu vezi cati prieteni ai alaturi? Te vor ajuta sa depasesti momentul cel greu.
    #100901 (raspuns la: #100825) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
    zaraza - de ondine la: 18/01/2006 14:12:59
    Unde sunt eu in toata povestea asta? In mijlocul indoielilor, al intrebarilor...Problema nu e ca nu stiu ce vreau, sau ce m-ar face fericita. Dar, ca si Sjofn, nu prea cred in relatii care sa supravietuiasca numai cu scrisorele parfumate. Voi credeti?
    #100915 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
    #100725, de ondine - de om la: 18/01/2006 16:36:31
    Om
    Nu astept verdicte sau retete si nu sunt o adepta a resemnarii. Dar a renunta sau a nu renunta, a te resemna sau a lupta mai departe - sunt o chestiune de alegere, la un moment dat. Exista un prag de la care treci - sau trebuie sa treci - de la una la alta. De pragul acela ma tem. Cateodata poti sa gresesti enorm daca te grabesti sau daca intarzii…Si ratiunea nu prea te mai ajuta in astfel de momente. = = =

    ===este un mesaj deja-vu intre baieti ;)) adica...ii dau lui aia cu piciorul, dar las o portita de (re)intrare in cazul ca nu-mi place de (sau imi da MIE cu piciorul) noua "cucerire"...dar la baieti aceasta gandire este asociata cu IMATURITATE sau cu clasicul "barbatii sunt porci"...
    #100941 (raspuns la: #100725) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
    Om - de ondine la: 18/01/2006 16:51:37
    Departe de mine astfel de ganduri...Déjà vu sau prejudecata? Ca trecem la conferinta Anisiei dupa aia.
    In nici un caz nu ma gandeam la vreun joc dublu. Nici nu e vorba de o relatie care nu merge din motive "interne", ca sa zic asa. Dar intr-o relatie condamnata sa se hraneasca numai cu scrisorele parfumate, cum bine a zis Sjofn, nu te poti impiedica sa te intrebi daca nu va veni un moment in care vei ceda psihic; si de unde sa mai gasesti speranta si entuziasm sa continui la distanta, atata vreme distanta aceasta se intrezareste a fi ceva permanent, si nu temporar?
    #100949 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
    Luiza, Cosmina - de ondine la: 18/01/2006 17:00:16
    E foarte trist ce scrieti voi si de aceea am si intarziat cu raspunsul. Practic, n-am un raspuns anume. Cunosc starile cu pricina si ma tem de ele cand se anunta. Acuma dau din coltz in coltz ca un condamnat care-si asteapta "bisturiul", sau ghilotina. Diferenta e poate ca in cazul meu chirurgul - sau calaul - nu sunt eu, nu e nici celalalt, nu e o persoana anume...asa ca n-am cui sa-i arunc vreun ghiveci in cap, si nici in capul meu nu-mi vine sa arunc nimic deocamdata, ca-mi ajunge cate cucuie am si nu sunt nici masochista de felul meu. In orice caz, ceea ce nu merge sau nu a mers in cazul vostru imi este inca neclar.
    #100950 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
    sjofn - de anisia la: 18/01/2006 17:11:26
    faina prezentare. cel mai tare mi-a placut finalul: Si sa fii sigura ca, daca înca nu l-ai gasit, undeva musai te cauta de-a ametit un vârcolac antipatic si timid, amator de plimbari sub luna plina si posesor a 3 locuri libere: în inima, în masina si-n pat :-) :)))

    ________________________________________________________
    doar pentru ca toate pasarile au aripi, nu inseamna ca toate zboara la aceeasi inaltime...
    #100953 (raspuns la: #100814) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
    ondine - de anisia la: 18/01/2006 17:18:04
    ai intrebat daca noi credem in relatii la distanta alimentate doar cu scrisorele imparfumate...personal nu cred ca pot dura prea mult timp. nu mai suntem pe vremea lui mamaie cand o scrisoare de genul asta era inceputul si sfarsitul, trecutul si viitorul, totul- intr-un fel. nu poti sa-ti dai inima penelului si pergamentului. caligrafia nu-ti tine de cald in clipele de singuratate. vorbele asternute nu-ti soptesc in nopti lungi de iarna.
    nu e nevoie sa te intrebi daca nu va veni un moment in care vei ceda psihic... atata vreme cat distanta aceasta se intrezareste a fi ceva permanent, si nu temporar. e vadit lucru ca fiinta umana nu se hraneste suficient doar din frimituri de dragoste, cum am numit o astfel de corespondenta intr-una dintre poeziile mele.

    trebuie ca este o prejudecata sa credem ca atat de putin poate fi suficient intr-un cadru cu inclinare permanenta. vadit lucru, te astept pe conferinta mea cu raspunsul :)
    ________________________________________________________
    doar pentru ca toate pasarile au aripi, nu inseamna ca toate zboara la aceeasi inaltime...
    #100956 (raspuns la: #100949) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
    Dar, ca si Sjofn, nu prea cr - de zaraza la: 18/01/2006 18:49:13
    Dar, ca si Sjofn, nu prea cred in relatii care sa supravietuiasca numai cu scrisorele parfumate. Voi credeti?

    nici eu nu cred. daca daca iubirea e asa mare, iar teama de singuratate si mai si, ce te impiedica sa-l urmezi la capatul lui de lume?

    toti dam sfaturi, dar nimeni nu stie cum sa apuce exact problema, fiindca nimeni nu stie exact despre ce-i vorba.

    bottom line: daca doi oameni se iubesc si vor sa fie impreuna, reusesc sa invinga greutati mai mari decat o distanta in km.

    zaraza
    #100981 (raspuns la: #100915) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
    zaraza - de anisia la: 18/01/2006 19:28:56
    teoretic, da. numai ca in practica nu se intampla prea des asa...
    ________________________________________________________
    doar pentru ca toate pasarile au aripi, nu inseamna ca toate zboara la aceeasi inaltime...
    #100988 (raspuns la: #100981) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
    anisia - de zaraza la: 18/01/2006 19:51:47
    daca amandoi se pun unul pe celalalt si iubirea lor pe primul plan, reusesc. daca nu, nu.

    n-are nici un sens sa cauti sensul sortii, sa faci teoria fatalitatii, a vietii si a mortii, daca tu nu poti sa-ti faci alegerea cea mai importanta, sau nu esti in stare sa vezi ca celalalt si-a facut deja alegerile si tu nu esti in ele. lucrurile astea sunt asa de simple... se raspunde mereu cu da sau nu. dar e drept ca-ti trebuie curaj sa zici una din vorbele astea.

    zaraza
    #100994 (raspuns la: #100988) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
    oberon # 100526 - de alex andra la: 18/01/2006 22:14:46
    "Lost without music in a world of noises"

    "bucuria lucrurilor marunte pe care adesea nu le bagam in seama"
    as adauga: frumusetea care exista in jurul nostru si care doar ca nu ne cere sa ne oprim o clipa, s-o privim, s-o ascultam, s-o pipaim... sa ne umplem sufletele cu ea.
    Iar noi ne incrancenam in suferinta, invartim cutitul in rana si gandurile negre in minte, iar restul trece pe langa noi...

    #101010 (raspuns la: #100526) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
    zaraza - de anisia la: 18/01/2006 21:58:54
    e ca si cum ai spune in cuvinte simple , lucrurile complicate :)

    nu am sa aprofundez subiectul. am sa subscriu comentariului tau si am sa merg mai departe:))
    ________________________________________________________
    doar pentru ca toate pasarile au aripi, nu inseamna ca toate zboara la aceeasi inaltime...
    #101012 (raspuns la: #100994) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
    #100949, de ondine - de om la: 19/01/2006 00:10:09
    "Dar intr-o relatie condamnata sa se hraneasca numai cu scrisorele parfumate..." = atunci te pui tu (nu este personal) la mail (nu am vrut sa spun -posta- din cauza carcotasilor :) si miscorezi distanta. In timp o sa se numeasca mutare inteligenta sau greseala....ambele sunt mai bune deca plansul pe scrisorele parfumate!
    #101032 (raspuns la: #100949) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
    mail vs scrisorele parfumate - de anisia la: 19/01/2006 00:18:57
    daca ar fi sa aleg, as prefera sa astept o saptamana pentru a primi o scrisoare frumos caligrafiata, printre ale carei randuri sa pot citi emotiile celui ce a scris-o, decat sa primesc un mail rapid, scris in fuga, doar ca sa "demonstreze" ca nu m-a uitat ...
    #101034 (raspuns la: #101032) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
    ondine - de latu la: 19/01/2006 01:10:19
    te gandesti pe de o parte ca poate "asa a fost sa fie", ca e mai bine sa se termine, iar pe de alta parte ca daca te-ai lasa intimidat de obstacole nici n-ai mai merita iubirea celuilalt…
    Prima parte este un pas spre resemnare. Ajunsa la convingerea ca "asa a fost sa fie", te-ai resemnat.
    Partea a doua e in antagonism cu prima, desi vina suntem tentati tot la noi s-o cautam ("...n-ai mai merita iubirea celuilalt").
    Comparat cu o cumpana, este decisiv in care parte se inclina definitiv - deci fara indoieli, fara sovaiala - pana la urma cumpana.

    E vorba, inca o data, de un prag. De unde incep "panzele albe"…?
    Panzele albe incep - zic eu - acolo unde te decizi impotriva renuntarii; Acolo unde "vabanque" nu mai constituie amenintarea de a pierde totul, ci posibilitatea de a castiga iubirea; Acolo unde a acorda incredere nu mai e un risc ci singura carte care mai merita jucata.
    Pragul sugereaza o intrare si o iesire. Intrarea intr-o lume unde cerebral nimic nu este si iesirea din sfera temerilor, a fricii de viitor in convingerea ca ofensiva este singura cale de a scapa de indoieli, temeri, sovaiala si regrete.
    Pentru un asemenea joc sufletul este vioara intai, nu mintea.
    Daca iubirea e adevarata atunci curajul ofensivei tine mai mult decat clipa gandului, iar drumul te duce la tzel. Daca iubirea e adevarata, atunci nesiguranta neincercarii e mai daunatoarea decat momentul trezirii in fata inca unui esec, de ale carui rana nu te poate scapa nimeni daca e sa fie esec, insa o rana curata se vindeca - nu mai usor - mai repede.
    Dar daca nu-i un esec? Nu merita incercarea?

    Si in fine: Care sunt obstacolele de care scrii? Sunt kilometrii care va despart sau e orgoliul care nu va lasa sa renuntati in favoarea iubirii.
    Iar daca e orgoliul, al cui e cel care va impune distanta?
    Sau e pur si simplu neincrederea? Egal a cui si in cine, neincrederea poate fi infranta doar in zona panzelor albe, dupa ce unul face primul pas, convins ca nu exista alta alternativa si la fel de convins ca sansa de a nu sfarsi intr-un esec e de 50%. Si mai e convingerea ca iubirea adevarata nu e jocul de-a suprematia, ci ca renuntarea poate insemna triumf. Triumful amandurora...
    #101038 (raspuns la: #100725) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
    0-1/alb-negru - de Andre29 la: 19/01/2006 10:10:07
    alegeri binare, O si 1, alb si negru, cateva din gandurile exprimate aici ... unii oameni pot gandi in alb si negru, altii vad si nuantele de gri ... atunci si modul in care alegem este diferit... putem sa ne multumim si sa asteptam scrisorelele parfumate sperand/visand un viitor in care cei doi separati pentru moment vor fi impreuna si vor trai fericiti pana la adanci batraneti, ca prin nu stiu ce minune (a se citi 'intamplare') vor fi din nou impreuna... sau sa facem o alegere asumandu-ne toate consecintele fericite sau nefericite (ce era doar impresie e adevarat, iubirea exista... sau a fost un 'strop de apa cu sapun' transformat de noi intr-un 'balon' care s-a spart in conditiile realitatii).. depinde numai de noi.. si atunci si tehnicile de resemnare/alegere sunt diferite.






    ________
    "Singurătatea şi sentimentul că eşti nedorit este cea mai teribilă sărăcie." - Maica Tereza
    #101069 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
    ondine,raspuns la Luiza,Cosmina - de luiza dan la: 19/01/2006 14:42:48
    nimic nu-i mai frumos decat sa strangi bisturiul in brate si sa te alegi cu matze pretioase...
    m-am indragostit nebuneste de o persoana,care e ajuns cea mai importanta pt mine,am pierdut-o, si oricat as incerca nu ma pot resemna,de 9 luni de zile ma tot chinui sa uit si nu pot,parca ceva trage cu disperare de amintirea asta ideala,perfecta,fericita...nu ma pot desprinde,nu ma pot detasa...de curand am aflat ca respectivul a trecut peste "noi" si ca este foarte fericit alaturi de noua partenera,ii doresc binele,dar mi se pare nedrept ca eu nu pot sa-mi revin, sunt invidioasa pe fericirea lui si am impresia ca a castigat-o pe suferinta mea..
    uneori ma intreb, unde a fost atata pasiune,dragoste,iubire,cum poti sa dai cu piciorul, cum poti sa treci pe strada pe langa persoana cu care ai impartasit clipe minunate? am murit,multi apropiati imi spun ca nu mai sunt cum eram...acum ,nu ma hranesc decat cu amintiri,sunt o fantoma,nimic nu ma mai trazeste la viata...
    #101093 (raspuns la: #100950) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
    repliere - de cezarok2 la: 20/01/2006 00:18:33
    Sfatul meu(l-ai mai primit si de la altcineva) e sa mergi mai departe.Daca nu stii ce n-a mers,inseamna(sau e bine pentru tine sa crezi asta) ca nu esti tu de vina.Deci daca el nu te-a inteles,nu te-a mai vrut alaturi,nu mai e pe aceeasi lungime de unda cu tine,inseamna ca el e "vinovatul".
    Ar fi fost mai usor pentru tine s-o lalaiti un timp,cu neincredere,neintelegeri,certuri,pentru ca te-ai fi convins ca nu mai merita.Spune-ti in sinea ta ca nu era el cel sortit tie si pleaca in cautarea celui ce te va face fericita.Fii cat mai activa,stai mult cu prietenii,nu te inchide singura in casa cu gandurile tale.Asa nu vei mai avea timp de lamentari(nu e o acuzatie).Ocupa-ti timpul cu "actiune".Vei vedea ca, cu cat vei fi mai ocupata cu atat iti vei aminti mai rar de el.
    Succes
    #101102 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
    #101069, de Andre29 - de om la: 19/01/2006 18:12:30
    ai dreptate cu 0/1, sunt caractere si caractere...unii prefera visul singuratic al unei nopti de vara conjugat la conditionalul trecut "as fi putut sa fiu...", alti certitudinea actiunii din trecut: AM FOST !
    Cand este sa faci bilantul (a se vedea o conf de aici) spui cam asa:
    -nu stiu ce sunt acum, dar as fi putut sa fiu....ceva mai mult decat oftat (depinde de care ;) pe scrisorele roz bombon
    -sunt "asta" si AM FACUT asta si asta ;))
    #101158 (raspuns la: #101069) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
    Luiza - de Andre29 la: 19/01/2006 21:32:39
    Luiza, se vede ca te doare si ca suferi... durerea este normala insa imi pun si iti pun cateva intrebari... gandeste-te la ele, desi sunt sigura ca ai facut-o pana acum... insa cu obiectivitate... priveste-te 'din afara' sa zicem si vezi la ce raspunsuri ajungi, oricum faptul ca ai scris si ai impartasit din ridurile sufletului tau e un pas spre vindecare.
    timpul mi-a aratat ca omul pe care l-am iubit atat de profund era doar o imagine de moment,produsa de mintea mea firava esti sigura ca asta crezi? pentru ca din comentariile tale reiese ca inca iti mai doresti acea persoana... daca ti-ai dat seama ca in realitate nu e ceea ce credeai ca este... cum de poti sa il mai doresti?


    trecerii implacabile a timpului,el ne-a schimbat,ne-a amagit cu momente frumoase,ne-a omorat pe dinauntru,ne-a prefacut in scrum... oare timpul e cel care ne schimba... nu sunt alegerile noastre una dupa alta cele care au consecinte? suntem elemente pasive in viata noastra si ne lasam dusi ca frunza in vant? Ceva de genul 'ce caut eu in viata mea'?


    nu dau vina decat pe mine depinde pentru ce dai vina pe tine... ca ai gresit.. ca ai crezut... ca ai fost parasita inainte sa apuci sa parasesti....fiecare raspuns ne duce la alta raspantie...a gresi este intr-adevar omeneste, doar acceptand ca si noi putem gresi putem sa mergem mai departe, fara insa a ne invinovati. Important este ce invatam din greseli. Aceasta ti-o spun din experienta personala. Nu mi-a folosit la nimic (mi-am dat seama mult mai tarziu de asta) ca m-am invinovatit pentru un lucru din trecutul meu... dupa ani am vazut cat de mult m-am insingurat si inca lupt cu efectele acelui tip de gandire.


    moartea este o solutie te contrazic, moartea este o certitudine... vezi si alta conferinta pe cafenea (Pentru fiecare problema exista o solutie)


    nu ma pot desprinde,nu ma pot detasa ai incercat sa-ti explici de ce rezisti, de ce nu poti lasa trecutul in urma?


    Iti doresc sa te regasesti, sa iti dai seama ca puterea de a merge se afla in tine, nu in el, in parinti, in ceilalti. Doar in tine... si sa ai si puterea de a te cauta.... O sa gasesti cu singuranta o noua 'Luiza' mai puternica. Nu pierde insa stropul de visare, incredere, speranta care adauga magie relatiilor.




    ________
    "Singurătatea şi sentimentul că eşti nedorit este cea mai teribilă sărăcie." - Maica Tereza
    #101220 (raspuns la: #101093) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
    Privind din afara, situatia t - de mya la: 19/01/2006 21:50:53
    Privind din afara, situatia ta Ondine e fara sperante. Mai bine va despartiti si gata. Tu singura ai zis ca legatura agonizeaza. Vorba lui HoriaD...altul la rand. Fara regrete si fara priviri inapoi. Viata merge inainte!
    #101225 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
    mya, luiza... - de ondine la: 19/01/2006 22:33:11
    Mya, imi spui asta tocmai cand aproape ca luasem decizia contrara. Tocmai imi faceam planul de zbor cu easyjetu' pe 14 februarie :)
    Luiza - eu ti-as da un sfat contrar. Adica, de acord, e bine sa stii sa inveti din greselile tale, e esential. Dar asta e ceva diferit cu a da vina pe tine. A intelege de ce nu a mers e o problema a ratiunii, dar a da vina pe tine are o incarcatura emotionala negativa care te poate afecta destul de mult, si nu cred ca e recomandabil in starea in care esti. Lasa, ca nu e numai vina ta. E plina lumea de crai, indolenti, aventurieri, nesimtiti, cruzi, orgoliosi etc etc etc. Ce atatea scuze pentru asa specimene...Spune-ti mai bine ca ai fost prea buna si prea nobila si ca n-a meritat iubirea ta. Nu poti iubi prea mult timp ceva ce dispretuiesti, si nici regreta. Uite un exemplu de tehnica de renuntare. Vad ca si daca e vorba sa le recomanzi altora, iti mai pot veni ceva idei...
    #101241 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
    Ondine - de Andre29 la: 19/01/2006 22:42:17
    sfat contrar la ce?... asta e cea mai mare greseala sa te invinovatesti. Eu am facut-o si mi-a luat ceva timp sa-mi dau seama ca in viata alegerile noastre sunt uneori gresite, pripite, neadecvate.. dar asta nu ne face cu nimic mai rai decat altii... Conteaza insa sa alegem! Nu sa stam cu gadnul... as face aia sau ailalta, sau daca as fi facut in mometul acela pasul acela... unde eram acum... traind in trecut cu nesiguranta. NU, sunt de parere sa alegem, sa ne asumam responsabilitatea si pentru bine si pentru rau ... si fruntea sus! avem viata inainte! :)


    ________
    "Singurătatea şi sentimentul că eşti nedorit este cea mai teribilă sărăcie." - Maica Tereza
    #101244 (raspuns la: #101241) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
    Unde te poarta inima - de Guinevere la: 20/01/2006 12:50:21
    "Mergi unde te poarta inima" e titlul unui roman foarte dragut, al Susannei Tamaro.

    E cert ca unele impulsuri sunt mai puternice decat altele, asa ca ce iti vine mai tare sa faci, sa pleci sau sa renunti?
    Imi amintesc cum am plecat intr-o noapte dupa o cearta care se anunta definitiva cu iubitul meu, fara sa ma gandesc, numai pentru ca asta a fost primul impuls. Ne-am intalnit la jumatatea drumului, latrati si alergati de toti cainii din zona. Stiu ce inseamna ani de asteptare, dar daca nu astepti pentru ca pur si simplu nu poti altfel, atunci intradevar nu are rost sa astepti. Eu am asteptat pur si simplu, fara sa iau decizii, doar fiindca era mai buna o zi cu el departe decat o zi fara el, am facut slalom prin tentatii, am continuat sa traiesc atat cat am putut fara sa insel, am plans si eu la telefon, am invidiat cuplurile care se tineau de mana pe strada si am avut gelozii blonde care m-au chinuit noptile. Nu lua o decizie, fa ceea ce simti, cand iti urmezi inima regreti mai putin fiindca oricum nu puteai face altfel.

    _______________________________________________
    "De la sublim la ridicol nu este decat un pas". (Napoleon)
    #101266 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
    Ondine, mult noroc in alegere - de mya la: 20/01/2006 01:24:30
    Ondine, mult noroc in alegerea proprie si personala! Tu stii cel mai bine.
    #101273 (raspuns la: #101241) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
    Ondine, Luiza... - de cosmina la: 20/01/2006 20:09:58
    Probabil ca starile despre care s-a vorbit au fost traite si retraite de multi dintre noi. Poate ca difera personajele, circumstantele, dar, sub anumite aspecte, povestea este intotdeauna aceeasi. S-au spus aici povesti triste, e-adevarat, nu stiu care sunt cele mai potrivite metode, dar nu poti ramane suspendat intr-o clipa demult traita. Cineva mult mai intelept spunea ca daca traiesti in trecut, in fiecare zi mai mori cate putin. Si-i la fel de adevarat ca fiecare dintre cei dragi care la un moment dat pleaca de langa noi, fiecare ia cu sine o parte din sufletul tau, apare sentimentul golului, te simti pustiu si pare ca niciodata nu va mai fi bine. Cumva insa, se pare ca cel mai vechi "leac" din lume ramane tot timpul - care actioneaza uneori prea lent, dar care pana la urma ia cu sine durerea aceea intensa ce nu te lasa sa traiesti.
    Povestea mea...am trecut prin aceasta perioada despre care vorbesti, Luiza, am depasit-o, acum insa mi-e teama ca eu voi fi "calaul"..si asta doare la fel de tare. Pe neasteptate-a aparut in calea mea un "el", totul a fost bine pana cand am aflat ca el este..bolnav si ca-i vorba despre ceva ce ne-ar putea afecta pe amandoi pe viitor, ceva de care nu va scapa niciodata. E-un fel de loterie.. ar putea fi bine, ar putea fi rau,suntem la-nceput, si cu siguranta daca il voi indeparta, trebuie s-o fac cat mai repede. Dar nu pot. Lupta asta continua intre ratiune si suflet este chinuitoare. Si iata ca daca-n trecut aveam senzatia ca nimic nu te marcheaza mai puternic decat ca cel iubit sa plece de langa tine, ma regasesc astazi la o rascruce..nu stiu care-i drumul potrivit si mi-e teama ca, desi constientizez ca unul dintre drumuri ar putea fi gresit, il voi alege pe acesta din urma pentru ca sufletul va infrange ratiunea. Si totusi, dupa cele povestite mai sus, ma detasez de tristete, ma regasesc zambind din pricina acelor lucruri marunte pe care de multe ori nu le observam...o pasare s-a asezat pe pervazul ferestrei, ochii mei curiosi o urmaresc, colegul de la celalalt birou spune ceva amuzant..si chiar daca uneori zilele seamana-ntre ele, fiecare-i altfel..E pur si simplu..Viata..
    #101313 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
    ondine,cosmina - de luiza dan la: 20/01/2006 23:18:59
    nimic nu-i mai frumos decat sa strangi bisturiul in brate si sa te alegi cu matze pretioase...
    aveti dreptate,viata e frumoasa,trebuie doar sa fac un efort sa ma detasez,sa spun "da sunt om,am defecte,la fel de multe ca si calitatile,ma detasez de trecutul meu, pt a imbratisa viitorul luminos"...va multumesc din suflet pt sfaturi, apreciez...
    #101418 (raspuns la: #101241) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
    Un exemplu - de ondine la: 21/01/2006 00:00:55
    Multumesc mult celor care mi-au trimis parerile si sfaturile lor, imi pare rau ca n-am apucat sa raspund fiecaruia in parte. Ma gandeam sa las detaliile personale de-o parte, ca poate v-ati plictisit...Si sa va propun o discutie pe marginea unor exemple pe care le cunoastem cu totii.

    Sa luam, de pilda, o poveste ca aceea din Maytrei. Sau din memoriile lui Eliade, lapidar, caci cea mai mare parte din jurnalul acelei epoci se gaseste in roman. Intensitatea iubirii lor se simte dincolo de randuri. Si totusi, el a renuntat la ea. Din varii motive, care se pot discuta. Tot Eliade spunea, in alt context: nu exista stapanire de sine mai mare decat cea care se obtine prin renuntare...

    Daca ne gandim la episodul Himalaya care a urmat despartirii, iata un bun exemplu nu de tehnici, ci de o adevarata strategie...In plus, o experienta unica, foarte pretioasa. Dar merita sacrificiul? Ori inseamna ca n-a iubit-o cu adevarat, fiindca daca o iubea, gasea o cale sa nu trebuiasca sa renunte?

    Voi ce parere aveti? Aveti vreun model de iubire care va ajuta sa va pastrati speranta, sau unul care sa va ajute sa renuntati mai usor?
    #101460 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
    Iubirea adevarat se pastreaza - de mya la: 21/01/2006 00:12:17
    Iubirea adevarat se pastreaza cel mai bine in timp. Fiecare trebuie sa renunte in timp la cate ceva insa, sa lase de la el, sa fie tolerant, sa discute cele mai mici chestiuni care apar (dezacorduri, neintelegeri inerente) pana nu mai exista dubii deloc. E foarte simplu pana la urma, daca celalalt se gandeste intai la partener si deloc la el atunci iubirea e ca lumea. O sa tina in timp. Carevasazica sa lasi de la tine si sa te gandesti la partener mai intai si nu la tine. Dar si partenerul sa faca la fel. Ei...aia e iubirea adevarata. Sa stii sa renunti la momentul oportun si sa primesti din inima de la partener in alt moment. Nu stiu daca m-am facut inteleasa.

    #101464 (raspuns la: #101460) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
    O parere - de Guinevere la: 21/01/2006 12:08:24
    As spune ca Eliade e un standard prea mare ca-i replicam optiunile, si aici mi se pare ca rationamentul e un pic inversat, e ca si cum optiunea ta e facuta si incerci sa ii gasesti o justificare frumoasa. "Renunt, asa a facut si el si uite ce bine i-a prins spiritual... ". Iubirea lui Alan a fost pur si simplu interzisa de normele unei societati absurde, el nu a renuntat fara lupta si cred ca ar fi schimbat imediat daca s-ar fi putut. Plus ca a renuntat de dragul iubitei care, din cate imi amintesc, deja era renegata de casta ei iar hindusii iau foarte in serios problema castelor, nu se opresc la renegare!

    De ce insa imi pare mie ca incerci sa iti justifici asa de frumos optiunea de a renunta? Pentru ca iti pare rau sa renunti, pentru ca incerci sa te convingi ca ai facut bine alegand asa, rational, cantarit, masurat, sfatuit. E doar o parere, as vrea sa te ajute si nu sa te incurce mai mult. Mie mi-esti draga fiindca te zbuciumi asa pentru iubire si as vrea sa iti gasesti cumva linistea, atat. Noi nu stim nimic despre iubitul tau si sigur, putem gresi astronomic!

    ______________________________________________
    "De la sublim la ridicol nu este decat un pas". (Napoleon)
    #101467 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
    de la mine - de pestisorul_auriu la: 21/01/2006 15:45:45
    surpprinzator, desi este ceva elementar...tb sa recunosc ca nu m am gindit la asta!..si am impresia ca ,cam ai dreptate si ca este ca un fel de panaceu intr o relatzie faina...voi incerca sa pun 'ntr un sertar invatzatura ta si sa o si aplic...cu sigurantza imi va fi de folos... ramine partea cea mai grea: sa o gasesc pe ea...si..sa mi asigure pe de a'ntregul motivatzia pt a o aplica...
    toate bune
    #101506 (raspuns la: #101464) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
    Guinevere si Ondine - de alex andra la: 22/01/2006 14:04:52
    "Lost without music in a world of noises"

    Guinevere:
    "Noi nu stim nimic despre iubitul tau si sigur, putem gresi astronomic!"
    Ai pus degetul pe rana !
    A persevera, a te resemna, a te insingura, a cauta alta iubire etc. ? - solutia, oricare ar fi ea, nu poate fi disociata de ceea ce reprezinta in mod obiectiv iubitul in cauza.

    Ondine:
    "Tehnici de resemnare" - nu-mi place cum suna, pentru ca, implicit, cuprinde "raspunsul" tau la problema, elimina orice dilema si sugereaza si comentatorului o cale de urmat. In realitate tu propui un poll. Ma vad in imposibilitatea de a vota o varianta, din motivul invocat de Guinevere si comentat de mine tot aici.
    #101628 (raspuns la: #101467) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
    Bref - de ondine la: 22/01/2006 19:02:35
    Pana la urma, totul se reduce la conflictul ratiune-sentiment? Adica: ori iti asculti inima, ori simtul practic, daca nu chiar simtul realitatii...

    Pentru Alexandra - nu este vorba de un poll ("sa-l parasesc? sa nu-l parasesc?"), intrebarile mele invitau mai degraba la impartasirea unor experiente similare - a te resemna in fata unor constrangeri (ex. distanta) si a continua relatia, ori a rupe relatia si a te resemna cu alegerea luata. N-am simtit nevoia sa dau mai multe detalii personale; cred ca oricine s-a confruntat, macar o data, cu astfel de intrebari intr-o relatie.
    #101701 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
    ondine - de alex andra la: 24/01/2006 14:54:31
    "Lost without music in a world of noises"

    N-am cerut detalii despre persoana iubita:)
    Am afirmat doar ca e greu sa ma pronunt in absenta acestora:)
    Admit ca am simplificat oarecum lucrurile, privindu-le "la rece" acolo unde tu esti foarte implicata. Scuze, daca am fost prea "insensitive".
    #101978 (raspuns la: #101701) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
    tehnici deresemnare - de muse la: 24/01/2006 20:01:17
    resemnarea vine odata cu varsta, atunci cand iti dai seama ca nu se mai cuvine sa faci anumite lucruri pentru ca esti ridicol in cel mai bun caz.
    Desigur e dureros de exemplu , ca trebuie atunci cand iti place ceva sau cineva sa treci totul prin filtrul gandirii si sa te intrebi "la ce foloseste?"
    Am devenit obsedata de varsta , mi-e ciuda ca nu se mai poate ....
    dar tocmai aceasta reamintire in permanenta a varstei este o tehnica de a inabusi ceea ce nu trebuie sa existe...o tehnica de resemnare.
    #102001 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
    Asa de bine ma regasesc in po - de flipper la: 24/01/2006 20:01:17
    Asa de bine ma regasesc in povestea ta, e drept, ca mici diferente exista!
    Ceea ce pentru mine a devenit valabil e faptul ca lumea se prabuseste, insa durerea e de fiecare data mai mica, plang mai putin , imi indrept privirea spre viitor mai repede. Important e sa stim sa traim bine cu noi insine, sa avem multi prieteni dar sa nu depindem de nici unul dintre ei, e drept ca singuratatea, atunci cand nu este o alegere personala doare cumplit. Vad cum lumea in care am ales sa traiesc pare lipsita de multe din valorile pe care eu le luasem cu mine de acasa, aici…cariere si profesii tin loc de iubire frecvent, celibatul si relatiile pasagere sunt la ordinea zilei. Retete universale ca sa depasesti greul nu sunt, eu merg des la sala, incerc sa plec de la munca cat mai tarziul, atat cat sa am timp acasa de o cina rapida, un tur cu telecomanda in fata televizorului si 1-2 convorbiri telefonice, week-end-ul il umplu de alternative, ca sa nu cumva sa-mi ramana momente libere prea multe, mai ales duminica, care ma deprima…
    Depinde de fiecare, de constructia interioara a individului, unii se ridica mai greu, altii mai usor. Sa acorzi din nou incredere neconditionata e gresit, la fel de gresit e insa si sa inchini usile definitiv…
    Oricum, in asfel de cazuri, rabdarea e o mare virtute...la fel si curajul de a intoarce definitiv spatele lucrurilor trecute!
    #102012 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
    Retete? - de ondine la: 28/01/2006 00:15:49
    Flipper - sunt convinsa ca multa lume se poate regasi intr-o astfel de situatie. Si exista multe tehnici de a renunta, de a te resemna. Insa uitandu-ma la ce a scris muse - foarte adevarat, e ca o concluzie - ma gandesc cat sens are sa renunti in fata obstacolelor, sa cauti tot felul de artificii ca sa suferi mai putin (in afara de cazul cand pierderea e chiar extrema si ireparabila), de ce sa omori si ultima bruma de speranta...de ce sa-ti refuzi iubirea de teama de a nu suferi, cand peste ani si ani cu siguranta vei regreta ca ai irosit timpul acesta, timpul in care puteai sa iubesti, sa te bucuri, sa suferi, intr-un cuvant, sa traiesti, si n-ai facut-o de teama, din neputinta, din lasitate...
    #102574 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
    Ceva frumos - de Guinevere la: 28/01/2006 12:10:44
    Apropos de resemnare... ceva frumos, care tocmai mi-a venit in minte. Un pic dulceag, dar daca mi-a venit ce sa fac!
    E din Love Story. Stii cum se termina, cu: " Sa nu spui imi pare rau pentru nimic, niciodata." Adica sa nu ai regrete si sa nu te resemnezi.
    Ai trait, e bine. :o)
    ______________________________________________
    "De la sublim la ridicol nu este decat un pas". (Napoleon)
    #102582 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
    Singuratatea, atunci cand apa - de rayro la: 09/02/2006 19:43:48
    Singuratatea, atunci cand apare este o stare care trebuie pretuita.
    Este unica metoda care te aduce cu un pas mai aproape de tine, sau chiar acasa.
    Este o binecuvantare si un prilej pentru a reevalua propria viata si propriile alegeri de pana atunci.
    Ai posibilitatea sa te asezi si sa te "vezi". Asa cum esti tu si nu prin ochii altora.
    Cum te simti cu tine insati? Cum iti pare atmosfera care te inconjoara?
    Multi oameni marturisesc ca le e foarte greu. Ca sentimentul de "gol" si uneori de panica ii insoteste in clipele respective.
    Iti trebuie ceva curaj sa privesti in tine. Ai sa descoperi lucruri pe care s-ar putea sa nu fii pregatit sa le afli, dar cu siguranta ai sa vezi si cat de mult insemni pentru tine.
    Stiu... suna ciudat, dar e unica metoda ca sa afli raspunsul la intrebarea "ce rost are singuratatea"?
    #104840 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


    Cursuri de matematica si fizica online!
    Incearca-le gratuit acum

    Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
    www.prepa.ro
    loading...


    loading...

    cautari recente
    mai multe...

    linkuri de la Ghidoo: