resemnarea e un dar
si un blestem totodata
ce atunci cand se intampla iar
ai vrea sa nu se mai intample niciodata.

resemnat sunt si eu
si asa am sa fiu mereu
pana cand voi termina
si-n tarana voi intra
si voi astepta secunda
si intamplarea ce-o sa vina
si durerea ce abunda
ce-o voi pune in vitrina.

resemnarea e o moarte
a sufletului dar in parte
caci cum eu spuneam odata
sufletul nu moare niciodata
si doar se preface si devine
din ce in ce spre mai bine
si spre idealul echilibru
paseste incet incontinuu.

resemnarea-ncet te face
sa stai ca nu ai ce face
si s-astepti ce va sa vina
sa te umpli doar de tina
si de ani si de regrete
ce le poti pune pe perete.

(00.33,13,01,2006)