El, ca o aripa de fluture ma acopera albastru
aud in mine plansul lutului ravasit
ici colo cate o radacina prinde
creste in mine lemnul in care voi adormi
eu firava minge de lut rotujita in palmele zeilor.

adoarme-ma cu un cantec de leagan
vreau sa mai fiu copil mama
mai vino cu poala plina de nuci
vreau sa-mi mai numar odata anii
sa vad cand voi ajunge
sa ingrop timpul sub mine
ca pe un lucru demult trecut cand viata deasupra mea
va deveni o floare alba de iasomie
risipindu-mi parfumul in nasul trecatorilor

nu radeti.toti avem nevoie de visare
toti avem nevoie sa ne purificam prin moarte
dorinta de viata.


El ca o aripa de fluture ma acopera albastru
eu ma acoper de frunze numarand toamnele
radacinile in mine se transforma in arbori
incatusata intr-o zi voi ramane doar ce am fost
papusa de lut inchisa in trunchi de arbore.

nu radeti!