Gândurile mele se îndreaptă încet încet spre nebănuit
Şi-şi cară cu ele
Aducerile aminte din care se hrănesc încet încet,
perfuzii de ceaţă soioasă şi de neuitat
chinuri de soartă prefăcută.

Lumina nu a fost inventată încă dar
cunosc nemărginirea pe care nu am terminat-o încă.

Vrei să mă alungi în spatele cortinei
ca să mă prefac în străina de praf pe care nu ai cunoscut-o?
Mă îndrept spre tine ca drogată.
Vrei să mă dobori fără să ştii
să mă alungi din primul rând al senzaţiilor calde?
Scriitura e scrisă. Mă îndrept
dinspre ultimul rând, ajutată de Autor,
spre primul rând de unde
mai e doar un pas până în spatele cortinei.
Şi dau vina pe
coroana de foc a timpului care n-a sosit încă.