Tu, ce aduni in cuvinte intreg universul
Limitand nemarginirea,trezind la viata visul,
Straine pribeag ce-ti cauti apusul,
Mai stai o clipa, arata-ti surasul!

Mangaie-mi singuratatea cu soapte desarte,
Spune-mi ca simti, chiar daca esti departe,
Saruturile ce-ti trimit in fiecare noapte,
Sperantele ratacite si ajunse la moarte.

Lasa-i pe ceilaltideoparte, gandeste
Si-ncearca a-ntelege ca, ce-a murit, acum traieste;
Azi e ultima zi in care mai simti, priveste
Si-ncearca sa vezi cum re repete la nesfarsit
aceeasi poveste…

Acelasi “tu” si “eu”,acelasi “noi”
Acelasi “nu esti singur, suntem doi!”,
Aceiasi nori si lacrimi, aceleasi ploi,
Acelasi (sincer) “te iubesc!”, dar scris pe alte foi!