si k sa ma intorc si mai profund, m-am alaturat gastii...
filozofie ,carti,ceva de neelucidat pt lumea mea de-atunci
incercam sa ma integrez intr-un sistem greu de agreat, dar
cum se spune...trebuia sa fac partea din clasa de vaza
a intelectualitatii...
in timp ce gandurile mele traversau spectaculos,un subiect la altu
deodata ma simt tintuita de privirile cuiva..acea energie care nu te lasa,
pana nu cercetezi cine iti fura corpul si odata cu el, toate dorintele
o mana firava, inceata, parca sleita de puteri,gata sa-si dea duhu'
de-abia jongla in aerul gretos, o amarata de tigara...
susceptibilitatea mea, nu era inventata de vreun filozof..simteam doar tacerea din sloiul
acela de gheata
si sa-ti vina sa si mori, cand te gandesti k pe fundal,fredona o voce pitigaiata
mai, mai sa-ti ia si ultimul respiro din sufletul ignorannt in materie de muzica
dansam parca cu ochii acel individ misterios,uneori prea nesemnificativ
sa-ti dai seama k viata trece pe langa tine, si sa simti k esti aproape de rai si
totusi tre sa le dai prioritate altilor in fata...mi-am spus:"stai la rand., se vor mai ivi
ocazii, nu te impacienta, nu-i al tau"...
frumusel mi-am retras gherutele si am inceput chiar sa ma interesez despre parerile celorlalti
in materie de coelho, lorca si altii, care mi-erau total necunoscuti
o dara de lumina, parca ma facea vedeta serii...o rochie lunga, neagra , imi accentua silueta firava
dar si gratia cu care paseam...o melancolie ndefinita inca de starea mea
aveam o confuzie, k atunci cand ai impresia k mori,nu stii sigur daca mori azi sau maine, nu poti
decat sa banuiesti
intuitia mea nu mai functiona, era k si cum tineam de vorba o slujitoare moarta
dar cu memorie frivola, dinamica,atat de pragmatica...si inca ma gandeam "cum ar fi fost sa..."
acel gand care te macina si nu te lasa sa dormi noptile, nu te lasa sa-l deslusesti, dar te
amageste in continuare..vroiam ceva de la viata , dar nu stiam inca ce..
iubire? poate..dar trairile mele, mi-au dovedit-o de atatea ori k sunt o fiinta inca enigmatica
k dragostea e un proces de autosugestie...pai cum sa fie, daca ma ia prin surprindere...remarca
asta imi naruia toate conceptele mele abstracte, sau poate k nu..
m-am transformat intr-un vicios al ritualului,am raspuns cu aceeasi moneda,ma antrenam in gesturi
si polemica cu o veche prietena...adoram glumele ei, odata pe vremuri...se vede k totul are un sfarsit
dar parca ramasese ceva din aerul acela antic.
limbajul corpului stimula mintea sa zboare, inspiratia sa vina si odata cu ea procesul de creatie,sau chiar procreatie
nici nu stiam ce-i in capul meu
m-am trezit in delir , alaturi de acest strain, ii adoram trupul, si pt prima data aveam sentimentul
k-l cunosc de undeva
sa fie oare vreun client de la paine?asta sigur e o intrebare retorica, haios ar fi fost sa-l intreb in timpul chinuirii sale
dulci de a-mi ghici trupul
isi plimba usor mana pe gatul meu, imi facuse chiar si-un compliment,dar ce folos, daca nu era decat o statie in viata mea
ceva trecator, de-o noapte sau cum se spune"one night stand"
invatasem sa ma resemnez, viata m-a facut o nenorocita rece, cum spun multi despre mine
dar nu era nimic, asta era o alta lectie ce trebuia invatata.