Prin timpul care trece
mi-amintesc de tine,
te simt-acum atat de rece
in departarea ta de mine...

Si totusi,tarana neagra si moarta,
tu,cea care mi-ai dat viata pe Pamant,
acum,sufletu-mi doru-ti poarta,
venindu-ti la mormant...

Tu,cea care fost-ai inger peste Univers,
dormi-acum pe patul Eternitatii,
pe cand sufletu-mi sters
e-o parte din Steaua Singuratatii...

Lacrimi de gheata cad din ochii-mi mari,
in amintirea unei fiinte sfinte,
ce a fost frica celor tari
si care-acum zace prin morminte...

As vrea sa-mi dai Lumina Vietii
si curajul de-a zambi,
sa fiu iar floarea tineretii,
sa am bucuria de-a trai!...

Acum,cand viata mea amara
e inima din Steaua Singuratatii,
tu,inger,acum nu poti ramane
decat Regina a Eternitatii!...

Imi voi pastra amarul,
pentru ce-am avut si pentru ce nu am,
si tot ce-am scris in aste foi,
imi este ruga de a te intoarce inapoi...

Dar nu poti,si viata mea
e viata din Steaua Singuratatii,
nu-mi ramane decat sa plang amar
pentru ce esti:pentru Regina Eternitatii...

Cristian-Paul Basarab,30 octombrie 2002,Cluj-N.