Uneori,singuratatea e-atat de dulce,
uneori,durerea e-atat de calda,
as vrea ca,o clipa,toate sa se culce,
dar numai in moarte sa nu cada...

Si parca singur sunt in Univers,
in mijlocul unui intuneric rece,
parca,totul este sters
si nici timpul nu mai trece...

Vremea sta in loc
si toate-s asteptare,
iar,o bucata dintr-un tot
e singuratatea ce ma doare...

Astazi este astazi,
desi,timpul e mereu altul,
el mi se pare ca nu mai trece,
caci,ramas-am muritor si rece...

Cu sufletul descult
ce plange dupa ceasul de demult,
singur sunt si singur stau
si trist ca,din singuratate eu m-am smult...

Cristian-Paul Basarab,5 ianuarie 2003,Cluj-N.