Seara ne rugam la lumanari
in biserica sufletului nostru,
iar clopotele suna ragusit
prin lumanarile aprinse Domnului Nostru...

Faclie de veghe suntem lumanarilor ce palpaie
in capela miresmei de tamaie,
unde,din cand in cand picura ceara
peste crucea de tamaie...

Afara,sute de morminte
se spovedesc clopotelor ce suna ragusit,
doar noi suntem aducerile-aminte
a celor ce-au murit...

Calda,ce calda esti,
flacara a lumanarii sfinte
atunci cand picuri ceara
prin biserici si-n morminte!...

Dar,uite o stea,uite-o cum se roaga
plecata peste clopote de-arama,
uite-o cum se-nchina,
la fel ca noi:prin lacrimi si prin teama!...

Ca un glas de lebada
se aude plansul stelei la ferestri
cand clopotele suna cu jale
si realitatea piere prin povesti...

Intr-o noapte nebuna,lumanarile palpaie incet
prin sfinte felinare de cristal,
cand prin frunzisul vested
apar ingerii cu chipul pal...

Intr-o noapte nebuna,clopotele suna infundat,
si-n departari arde singuratatea in faclii,
cand liniste de ceara a picurat
peste morti si peste cei vii.

Cristian-Paul Basarab,1 mai 2003,Cluj-N.