In fiecare zi,curge o lacrima
peste obrajii nostri pustii,
si cerul plin de patima
ne-nvata a ne naste si-a muri;

In fiecare zi,doar lacrimile noastre se frang
si cad pe ratacitor Pamant,
noi suntem muribunzi
si lacrime de vant!...

In fiecare zi,ne luam ramas-bun de la cineva
c-o trista stangere de mana,
c-un sarut,pierdut pe undeva,
cu tristetea ca si el va fi s-apuna...

In fiecare zi,se mai naste si mai moare un om
si-o faclie s-aprinde pe cerul intins
pentru cel ce-a fost om,
pentru cel care s-a stins...

In fiecare zi ne facem cruce
si rostim supusi o rugaciune,
totul e timpul care fuge,
totul moare-n plecaciune...

In fiecare zi,Soarele rasare si apune
lasand peste noi noptile pustii,
iar singuratatea se asterne
prin ale noastre vieti deja tarzii...

Si lacrimi cristaline
se varsa-n fiecare zi,
spaland Pamantul de sub noi,
spaland frica noastra de-a muri.

Cristian-Paul Basarab,12 mai 2003,Cluj-N.