|
te provoaca sa gandesti
In gradina casei mele
a crescut trandafirul cu petale ruginii si printr-o lacrima mi-am adus-aminte c-am fost si eu,candva,copil... Sunt un muritor, ca si trandafirul cu petale ruginii, dar am invatat sa fiu om in a vietii clipa de-a iubi... Ce frumosi sunt trandafirii atunci cand plutesti spre Dumnezeu, cand culegi un bob de vant si-ti spui incet:sunt eu!... Ce trista este vremea atunci cand frigul iernii incepe sa ma doara, cand primul fulg nascut din cer e trandafirul ce imi moare-n poala... Vremea trece prin orologiile tarzii, cand suflarea devine vis, cand locul plans si plin de lacrimi speram sa-nvie trandafirul ce s-a stins... Scumpul meu trandafir,iubita mea floare, credeam ca poti a fi nemuritor, insa clipa ce-a trecut,te-a facut stingher si rece si te-a-ncoronat ca rege calator!... Iar eu,am ramas fara tine, singur,printre petalele-ti care-au cazut, ce gol si-amar imi fi-va plansul rasfoirii bietei clipe de trecut!... Din linistea trista si umeda de dorul ce ti-l port, voi canta cantecul de nunta pana cand voi fi murit de tot!... Ce dulce mi-ai fost, regretat trandafir cu petale ruginii, si ce blestemata-i clipa ce ne-nvata a muri!... Dar astept chemarea ta, cel ce-ai fost trandafir cu petale ruginii, astept sa renasc in universul tau, ca simbol al iubirii pentru cei vii... Cristian-Paul Basarab,21 iunie 2003,Cluj-N.
comentarii (0):Nu exista comentarii
|
 loading... |
