In gradina casei mele
a crescut trandafirul cu petale ruginii
si printr-o lacrima mi-am adus-aminte
c-am fost si eu,candva,copil...

Sunt un muritor,
ca si trandafirul cu petale ruginii,
dar am invatat sa fiu om
in a vietii clipa de-a iubi...

Ce frumosi sunt trandafirii
atunci cand plutesti spre Dumnezeu,
cand culegi un bob de vant
si-ti spui incet:sunt eu!...

Ce trista este vremea
atunci cand frigul iernii incepe sa ma doara,
cand primul fulg nascut din cer
e trandafirul ce imi moare-n poala...

Vremea trece prin orologiile tarzii,
cand suflarea devine vis,
cand locul plans si plin de lacrimi
speram sa-nvie trandafirul ce s-a stins...

Scumpul meu trandafir,iubita mea floare,
credeam ca poti a fi nemuritor,
insa clipa ce-a trecut,te-a facut stingher si rece
si te-a-ncoronat ca rege calator!...

Iar eu,am ramas fara tine,
singur,printre petalele-ti care-au cazut,
ce gol si-amar imi fi-va plansul
rasfoirii bietei clipe de trecut!...

Din linistea trista si umeda
de dorul ce ti-l port,
voi canta cantecul de nunta
pana cand voi fi murit de tot!...

Ce dulce mi-ai fost,
regretat trandafir cu petale ruginii,
si ce blestemata-i clipa
ce ne-nvata a muri!...

Dar astept chemarea ta,
cel ce-ai fost trandafir cu petale ruginii,
astept sa renasc in universul tau,
ca simbol al iubirii pentru cei vii...

Cristian-Paul Basarab,21 iunie 2003,Cluj-N.