Cad picuri la ferestri
si cade ploaia peste noi,
viata-i o clipa de povesti
ce n-o putem intoarce inapoi...

Loveste vantu-n Univers
si plang oameni pe trotuare,
ne plange norocul,de sange sters
si din lacrimi facem coroane...

Se stinge ultima lumanare,
picurand ceara pe morminte,
se-ncalzeste lacrima ce moare,
ramanand in amintire eroice cuvinte...

Toamna,moare frunza unui pom,
si ea pluteste trist prin vant,
e anotimpul in care moare si un om
si-aduce-n cimitir inc-un mormant...

Ma saruta melancolia
cu buze reci de singuratate,
eu sunt un alt Bacovia
cu viata vesnica prin moarte.

Cristian-Paul Basarab,8 iulie 2003,Cluj-N.