|
te provoaca sa gandesti
In spatele unei vechi biserici,
e racla ta,sub copacii mari, putreda de veacuri, ineacata-n sec pamant,de-atatia ani... Pe pieptul tau,zace scumpa salba, ingalbenita de vechi pamant, zaci sub crucea-ti alba c-un zambet trist si sfant... Si,langa ea,ingenuncheaz-un suflet care plange cu ochii ridicati spre cer; curg pe frunte-i sudori de sange si in gandu-i ger... Un miros de brad adie-n tristul loc, si de-al vietii-ti nenoroc, trist acele-i cad... Vad pasari zburand in stoluri, ceva a se schimba,mi se parea; dar,nu!Ele fugeau,natura tresarea, iar eu,plangeam odat' cu ea... As vrea ca sufletul tau nobil, sa-mi apara iar in cale, sa fiu iarasi copil, sa ma-nchin inaintea fetii tale!... Acum,inima mi-e seaca ca nu pot sa-ti mai raspund, mi-e departe glasu-ti dulce, si pierzarea ta ma-neaca!... As vrea sa te-ntreb intr-un tarziu, de ce-ai plecat,fara sa stiu?... As vrea sa inteleg, de ce plecat-ai in pustiu?... Cu glasul plin de lacrimi, privesc l-albastru cer si,te rog,mama, da-mi speranta,ce-umilit ti-o cer!... Flori ti-am intins, incercand sa-ti opresc mersul, dar,te-a uitat si-Universul, caci,pierzarea ta,l-a-nvins... De-atunci,nu poate ca nimeni sa te vada, caci,la tine,nu putem ajunge, si,cu brate reci,ca de zapada, inalt-acum o rugaciune... Daca si stelele din cer pica si pe frunte ti se-aseaza, te rog,inger,somnu-mi lumineaza, sau,de vrei,nu-mi da nimica!... Si-atunci cand eu in visare cad, te visez numai pe tine, te visez cum zaci de veci prin ace vechi de brad... O...,fost suflet al vietii pamantene, as vrea sa stiu unde esti acum, sa-mi mai simt speranta-n vene, daca nu,s-apun!... Pe dealuri si in vale, plange trista Luna cu lacrimi argintii, de ce,mama,scumpa,de ce nu vii?!... Si muntii cei vechi, varsa lacrimi de sub piatra, si singuratatea,caine fioros, tot mereu,in urechi imi latra!... Stejarul sub care zaci sta tapan,sta drept, iar creanga-i cea batrana iti cade lin pe piept... Stau in noapte,ca un orb, iar mainile-mi reci,stau impreunate, sperand inca sa te vad, rostesc rugaciuni nenumarate... La mormant ti-am venit in linistea noptii, sa vad cum moartea te-a rapit, sa-mi vad dorinta sortii... Stau cu mana-ntinsa-n noapte si astept o minune din negrele bolti, sperand ca Dumnezeu sa vina, facandu-i vii pe morti... Peste mormantul tau, vantul nemilos alearga; chiar daca e frig, stau plangand sub bolta larga... Dintre scanduri, as vrea sa vii,iar sa te vedem, printre mii de randuri moartea s-o blestem!... Dumnezeu,la morti sa deie viata, s-o luam iar de la-nceput, sa ne dea Lumina si nu ceata, s-avem iar,tot ce-am pierdut!... Si-asa,zidul mortii piere, de-ar fi sa fie asa, si-ar iesi Lumina calda si-am bea toti din ea!... Dar,nu!Norii se astern si fulgerele fug deasupra mea, Luna se pleaca, iar dorinta-mi aluneca-n Infern... Si haina mortii,imbraca viata, si ochiu-mi plange,de-al mortii glas etern, jelind-o pe cea cu chip frumos si sfant, pe acea mama,ce mi-a dat viata pe Pamant... De tine,de cate ori mi-aduc-aminte, o durere cruda mi-apare inainte; Pe bolta larga steaua-ti nu se mai arata, ci,doar Luna,departe,ca o pata... Imi voi pastra amarul si tot ce-am scris in aste foi; In amintirea mortii tale, rasfoi-voi inapoi... Caci,te iubeam cu ochi cuminti, si glasu-ti era ca mierea, de la tine-am invatat sa iubesc parintii din parinti!... Sub bolta larga,iti calc al florilor covor, acum,uscat si galben, si ochii-mi sunt izvor de lacrimi fierbinti de dor... As vrea in ale mele lacrimi picioarele sa-ti scald, sa vezi cat imi e de dor dupa sufletul tau cald... Luna zambeste trist cu raze reci, iar sperantele-mi sunt desarte, in veci de veci te voi iubi, chiar de-mi ramai departe!... Si-ale mele zile-or fi "pustii ca niste stepe", caci,singuratatea-n care sunt "N-o pot defel pricepe"... Glasul tau l-am iubit cu mii de lacrimi fierbinti, incerc-acum sa-l chem, adresandu-ti rugaminti... Si-acum,sufar de-al tau dor; Ah...,cat dorit-am ca sa mor!... Lasa-ma sa-ti plang de mila, sa-ti sarut al tau mormant, lasa-ma,inc-o dat' ca sa mai plang cu lacrimi fierbinti sa sfintesc al tau pamant!... De dragul tau innebuneam, si eram cel mai fericit; langa mine,mereu eu te doream, te iubeam si eram iubit... Pe mama mea,sarmana,atat am iubit-o pana cand tarana a acoperit-o, si-acum,inima-mi imi crapa, caci,si de-as vrea,nu poate iesi din groapa... Numai natura dreptate are-n veci, cand te vezi cu toate reci; Numai natura dreptate are-n veci, cand din Lume pleci!... Te-am iubit,si-o spun in gura mare, si-atunci,nu-mi lipsea nimic, fiecare zi era o sarbatoare, in rest...,nu-mi doream nimic... Am iubit o mama ce s-a stins prea curand, si mi-atat de dor, caci al meu amor e astazi in mormant!... O...,macar de-ai putea sa te arati de undeva,departe, sa-ti vad ochii-ti albastri, o clipa,sa cred,ca nu mai exista moarte!... Dar,nu!...Haina mortii imbraca viata, si ochiu-mi plange,de-al mortii glas etern, jelind-o pe veci,pe cea cu chip atat de sfant, pe cea care-acum zace in mormant. Cristian-Paul Basarab,5 octombrie,Cluj-N.
comentarii (0):Nu exista comentarii
|
 loading... loading...cautari recente
"fior"
"j1 vis" "am visat ca ma plimbam cu masina prin cartier" "logika inutila" "inshade07" "elevul dim dintr-a saptea" "fete singure 11-14 ani" "explicatia proverbului :ploua ninge drumul nu sta" "dimineata substantiv" "cuvinte" "d-voastra" "cuvinte cu inteles asemanator pentru placut" "donwland programee descarcat filme si muzica" "escroci" "costuri" "ingrid irina" "mira-m-as" "imi place ochii tai sa-u imi place buzele tle" "imi mai trimiti" "din neguri uitate" "erich from" "mireasma" "descrierea albinei" "fragmente din lecturi despre viata romanilor" "tanase scatiu film" "the passport office" "polisemia cuvantului verde" "leagan figurat" "ghe ghi" "e corect expresia:n-am ce face" mai multe... linkuri de la Ghidoo:
|
