De ce ai decis sa nu emigrezi?

In cele mai multe cazuri decizia nu e grea, in special atunci cand ai o meserie care nu e cautata in occident. De la bun inceput vei fi perfect constient ca nu ai prea multe sanse de a razbi, si capitolul e astfel incheiat. Este cazul majoritatii fostilor mei colegi de facultate. Atentie, in nici un caz nu-s de parere ca persoanele aflate in aceasta situatie ar trebui condamnate!

Apoi, presupunand ca ai o meserie cautata in vest, e posibil sa intervina atat frica de necunoscut, cat si comoditatea: e mai simplu sa stai la mamica acasa si sa mananci cartofi prajiti cu salata, decat sa te arunci cu o valiza si cativa bani in buzunar in negura necunoscutului, la mii de kilometri de casa, pe nisipuri miscatoare, renuntand la toate reperele solide pe care le-ai avut pana atunci, amici, prieteni, rude, cunostinte, intr-o tara straina unde abia daca cunosti limba (chiar si cu ce ai invatat in liceu vei constata ca pus sa faci fata limbii vorbite esti cvasi-nul), printre oameni nu neaparat bucurosi ca le ocupi un job...
Nici acestia nu sunt de condamnat.

Mai sunt cei care au obligatii, de exemplu parinti bolnavi care necesita ingrijire, ori cei cu sanatatea personala subreda, dar aceste cazuri sunt putine. Evident, nici ei nu sunt de condamnat.

optezi pt vrabia din mâna decât pt cioara de pe gard..

Se pare ca -totusi- sint o multzimne de Lunetisti ce locuiesc in RO.
Ptr. noi -ca de fiecare data- e usor sa ne dam cu parerea.

Sint convins ca nu de fiecare data e vorba de cioara de pe gard sau de frica. Si tu si Daniel avetzi dreptate; eu -inainte de a pleca- a trebuit sa ma gindesc la tot ce vor fi nevoitzi "sa traga" cei ce ramin in urma( nevasta, copii, fratzi , surori, parintzi...si au avut mult de "tras"). Nu a fost o hotarire usoara. Balantza a tras in final ...pe partea mea! Astea au fost insa alte vremuri.

Intrebarea se adreseaza celor care locuiesc in RO si au decis sa ramana acolo.




Moto:
Crede in cel ce cauta Adevarul,
Fereste-te de cel ce l-a gasit.
(A.Gide)

Poate pentru ca nu am o meserie cautata, poate pentru ca la aproape 40 de ani ti-e tare greu sa faci un pas atat de important, poate pentru ca nu sunt un luptator adevarat, poate ca trebuie sa ramana cineva si aici (ultimul stinge lumina!). Sunt destule motive? Judecati!

...sint suficiente, blue eyes!
ai mei au ramas totzi sa "stinga lumina". Nu e o rusine. E un curaj mare sa pleci, unul si mai mare sa ramii.
Tot respectul!

Si nu uita, sa ai mai mult(?) nu inseamna neaparat sa ai mai bine!

PS
eu am plecat la 40; 10 ani mi-au mincat nemtzii, pina m-au lasat "liber".

stiu multzi ingineri pe aici care fac cu totul altceva ( si nu ca nu ar fi buni); sa practici ca medic in GE e in primul rind o problema politica. economistii si juristii, e clar ca sint exclusi!

cred ca se mai cauta IT dar nu sint sigur. In GE e criza mare de vre-un an jumate. Am fosti colegi care nu-si mai gasesc de lucru. Virsta e desigur un pct. hotaritor; si limba. Venit insa asa in "cautare" sint sande mai mult decit minime.

sb


Moto:
Crede in cel ce cauta Adevarul,
Fereste-te de cel ce l-a gasit.
(A.Gide)

In general cred ca cei care nu au plecat au facut-o din lasitate. Este mai usor sa ramii intr-un loc cunoscut ,sa te plingi de nerealizari si visuri neimplinite, sa critici fara a pui umarul sau daca -l pui sa vezi ca esti singurul. Eu sunt din categoria celor care au ramas si nu cred ca este un act de curaj ci de lasitate.

cunosc foarte multi care si-ar dori sa plece
dar nu au posibilitati financiare

Da, lasitate la cei care au ramas ca sa se complaca si sa se planga. Sunt multi care au ramas pentru ca-si iubesc tara. Oare ce este asa de incredibil in asta ? Oare atat de mult a demonetizat clasa politica acest sentiment incat si cei care-l simt ar trebui sa-si puna intrebari ? Sunt multi cei care au ramas pentru ca aici puteau construi, pentru ca aici conta ceea ce faceau nu doar pentru ei ci si pentru ceilalti. Unii au ramas pentru ca erau mai interesati de binele societatii decat de numarul masinilor pe care si-l pot permite. Altii au ramas pentru ca au rude sau prieteni fara de care orice avere acumulata in occident nu face doi bani. Poate ca altii sunt ca plantele care nu pot fi stramutate din pamantul lor pentru ca se usuca. Sunt unii pentru care, probabail, e foarte important sa incerce sa schimba ceva in Romania. Sa o faca mai buna pentru ca cei ce vor veni sa nu mai aiba atatea motive sa plece.
E uimitor totusi. Suntem mult mai multi cei ramasi decat cei plecati. De ce-or fi simtit mai mult nevoia sa explice (justifice?) cei care au ales alt drum si nu cei care au avut curajul sa ramana si sa lupte ?

eu cred ca ai interpretat putin eronat.
Radu a spus ca sunt multi romani care raman din patriotism in tara
asa cum sunt si multi care emigreaza pentru a trai o viata mai buna.
Nu vad nimic extremist in mesajul lui.

Radu, sint intru totul de acord cu tine.

Cristi are motivele lui ptr. care nu a plecat. Daca asta e lasitate sau altceva , n-o va sti insa nici-odata.
Cunosc multzi care gindesc ca tine.

Eu ramin la convingerea ca-tzi trebuie mult mai mult curaj sa renuntzi la ceva decit sa te aliniezi la "miscarea generala".

PS
am sters aici mesajul prietenului din USA, intrebarea fiind adresata celor din RO.

Mesaje de genul celor sters rog sa fie postate la blogul corespunzator


Moto:
Crede in cel ce cauta Adevarul,
Fereste-te de cel ce l-a gasit.
(A.Gide)

Am sesizat demult o usoara indulgenta a unora dintre cei care au plecat fata de noi, cei ramasi. Daniel Racovitan, in comentariul lui, are trei paragrafe de circumstante atenuante si pe toate trei le incheie cu “nu sunt de condamnat”. In unul dintre ele vorbeste de comoditate - “e mai simplu sa stai la mamica acasa si sa mananci cartofi prajiti cu salata” decat sa-ti iei inima-n dinti si sa pleci. E drept si asta.

Personal, nu ma deranjeaza cei care ma judeca, gandind ca a ramane in Romania e o greseala fundamentala. Eu cred doar ca e o optiune strict personala care nu ar trebui judecata - la fel ca si aceea de a pleca. Fara indoiala ca in multe cazuri, la cei care raman e vorba de comoditate, de frica, de fel si fel de inertii. De asemenea, fara nici o indoiala, a pleca e fara discutie un act de curaj - as zice unul temerar, chiar. Intotdeauna i-am admirat pe cei care si-au gasit loc intr-o lume straina cu degetul pe harta si cu dictionarul in mana, invatand umiliti, la 30 de ani, cum se umbla cu cardul sau cum se trage apa la WC, strangand din dinti si castigand, cu truda multa, respectul celor din jur.

Eu n-am ramas, cum zice Radu Herjeu despre unii romani, pentru ca m-ar interesa mai mult “binele societatii decat de numarul masinilor pe care si-l pot permite”. Or fi si unii care raman din patriotism, desi ma indoiesc - patriotismul lor are probabil fel de fel de reprezentari concrete. Ar fi, in ce ma priveste, o ipocrizie sa-i dau cu “binele societatii” si mi se pare, de altfel, ca schema care opune binele societatii (adica o chestie profund morala si inaltatoare, vezi bine) materialismului si consumerismului (plec sa traiesc mai bine, ma doare undeva de patrie) e cel putin la fel de artificiala si de nenuantata ca si cea care-i opune pe toti cei care pleaca (curajosii) tuturor celor care raman (lasii si nevrednicii).

M-am saturat si eu de toate mizeriile pe care Romania ni le serveste, de la gunoiul de pe strada pana la functionarii publici nesimtiti, de politica asta infecta, de multe altele - dar nu pentru binele societatii am ramas, asta e sigur.

E greu de spus de ce am ramas, totusi, in cateva cuvinte. Meseria mea e legata de limba romana, de exemplu. Am parinti aici. Am prieteni care-mi umplu viata si fara de care nu mi-ar fi asa bine. Am si prieteni care au plecat si-mi tot scriu mail-uri: unii sunt multumiti si fericiti si-si adora patriile adoptive, altii scriu mesaje sentimentale, de dor si jale, vorbind de-o Romanie idilica, cu oameni vrednici si prietenosi, nu ca occidentalii imputiti care n-au suflet, bla, bla. De obicei, acestia din urma vin in vacanta la neamuri si pleaca inapoi impuscati - si-au luat doza de Romanie, le ajunge macar un an, dupa care incep din nou sa lacrimeze. Dintre prietenii care-au plecat, unii s-au intors. Am de exemplu un prieten care a stat in Statele Unite 3 ani, a muncit cu acte in regula in publicitate, castiga 3000 de dolari net “pentru inceput”, si s-a intors, cu tot cu nevasta. Poate pleca oricand inapoi, dar ezita. Inca nu l-am intrebat de ce, - mi se pare ca am inteles, oarecum.

Nu stiu de ce nu plec, de fapt. Cred ca pentru ca nu-mi doresc asta. Unii isi doresc, au curaj si pleaca. Unii isi doresc, dar n-au curaj, nu-s calificati, etc. si raman. Si mai sunt o categorie, din care cred ca fac si eu parte, care sunt instruiti, s-ar descurca, dar nu-si doresc - si astia raman. Inca mai am, de exemplu, viza de Statele Unite pe pasaport - expira in 2008. N-am obligatii, copii etc., nu ma sperie chiar asa greutatile, foame am facut - n-ar fi nimic nou - despre Romania n-am o parere prea buna, si totusi nu plec. Nu e vorba nici de comoditate, nici de lasitate. Nici de resemnare mioritica - una dintre putinele si jalnicele noastre contributii la spiritualitatea omenirii. Bani de-un avion si de trait o vreme as gasi - vand casa si o iau de la capat, la urma-urmei.

Nu cred, de fapt, ca-mi doresc sa traiesc in alta parte - nu trebuie sa intelegeti insa ca mor de dragul Romaniei, nici pe departe. Mi-a placut pe unde-am fost - si in Europa, si in America. M-am simtit bine. Fac parte dintre cei care n-au fost socati la revenirea in Romania - probabil pentru ca n-am uitat nici o clipa cum e, de fapt, tara asta - cat de insuportabila si de nedigerabila poate fi, de cele mai multe ori. Ce caraghiosi putem fi, cateodata! Ce stupizi si ridicoli sunt reporterii care prind cate-un strain venit cu cine stie ce treaba si-l intreaba repejor: “Ce parere aveti de Romania?“. Ce complex specific romanesc, de om trait in fundul unui catun, care vede vreun trecator pe bicicleta si-l intreaba fuga-fuga ce parere are de satul lui! Ii place? Si daca ii place, ce anume ii place? Si din toate lucrurile care-i plac, ce anume ii place cel mai mult si mai mult? Nu-i asa ca oamenii sunt ospitalieri? Ca branza e buna? Ca cerul e albastru? Ca padurile, raurile, dealurile, florile si toate bunatatile din jur sunt nemaipomenit de frumoase, ca nicaieri in lume?

Ei, si cu toate astea stau aici, in tara asta necajita, proasta si ticaloasa, care e ca un sat din care cei rasariti pleaca sa invete carte la oras si nu se mai intorc niciodata. Sau se intorc cu pantofi de lac si costum bine croit si privesc cu duiosie casa parinteasca, intrebandu-se de ce oare acum li se pare asa de mititica si inghesuita.

E oare de condamnat? Daca voi credeti ca e, atunci condamnati-ma. Nu-i nici o suparare. E optiunea mea si, asa inexplicabila cum va poate parea, mi-o asum. Poate o sa mi-o schimb - nici asta nu-i exclus, catusi de putin. As vrea sa-mi doresc si eu, asa cum v-ati dorit voi, sa plecati - mi-ar fi mai simplu sau, oricum, mai limpede.

Daca mi-ar sta in putere, i-as pune intrebarea cu plecatul lui Andrei Plesu, de exemplu. Eu nu plec pentru ca nu mi-e clar pe ce lume traiesc. Altii ca nu stiu sa faca nimic folositor. Altii ca se tem de esec, ca au parinti bolnavi, ca n-au putere s-o ia de la capat. Dar de ce nu pleaca unul ca Andrei Plesu? L-ar primi, fara nici o indoiala, orice universitate occidentala. Vorbeste limbi straine de-i da pe spate pe nativi. Are de toate: e destept, instruit, are farmec, har, tot ce-i trebuie.

Noi suntem niste oameni obisnuiti, cu micile noastre meschinarii si neputinte. Dar desteptii nostri, ei de ce nu pleaca? De ce stau si inghit porcarii, intr-o cultura marginala, si-si consuma nervii urmarind la TV panaramele agramate care le fac legi si lor, putinii romani care-ar face senzatie prin Europa?

"Sunt multi care au ramas pentru ca-si iubesc tara."

Intotdeauna m-am intrebat daca profesia pe care o avem influenteaza convingerile pe care le avem. Un chirurg care salveaza vieti extirpand sani bolnavi de cancer capata o alta viziune asupra acestor parti anatomice decat un poet care scrie despre dragoste inspirat de aceiasi sani.
Sunt programator. Meseria ma obliga la rigoare si disciplina. Inteleg ca iubirea de tara difera de la un individ la altul in asemenea masura incat o definitie este imposibila. De aceea propun sa lasam iubirea de tara asa cum o intelegem fiecare dintre noi. De ce e nevoie sa o explicam? Freud spunea ca daca ii vei destainui cuiva ce inseamna conceptul de datorie pentru tine, acea persoana are puteri nelimitate asupra ta. Nu stiu inca daca acest caz se aplica si iubirii de tara...

Ipoteze
1.Romanul este f.f.f. rabdator si supus 2.Romanul suporta mai bine daca si cel de langa el sufera la fel-sau chiar mai mult."Lasa ca altii o duc mai rau ca noi...au sapte opt copii, sau sunt pensionari..."
3.Pentru ca a trait si vremuri mai rele -pe vremea lu'...
4. Pentru ca are multe neamuri aicea nene!Pai sa lase pe mama/tata pensionari in Romania...se imbolnavesc dau o groaza de bani la doctori, vai de capul lor pensionari, amarati...cu cine ii lasi?
5...Si pentru ca e mai placut sa te dai maaaare cu rudele de afara!!!care iti trimit "pachete", sa te duci in vizita si sa vii de acolo spunand" maaama, o duc bine, totu pă credit,au de toate, are masina si EL si EA...da muncesc nene astia toata ziua: doua job-uri,nici nu respira.Mai bine la noi...Daca nu curge...pică!"

Pentru ca imi iubesc patria si poporul."Al tau sunt patrie, dintotdeauna!"si...e adevarat, pentru ca, pe moment, imi merge binisor p-aicea...

Bun gasit!A emigra, e ruptura de generatii,deturnare de seve.Circumstante,inconstientze,spirit de aventura..si uneori plan de viata.Curaj?Al disperarii?Si exista cu siguranta patrioti in diaspora (care au grija sa transmita o limba corecta si bogata, bucataria traditionala...copiilor lor).Nu e doar Romania un sat ci globul e un sat global.Nu cred, si asum ,ca trebuie sa ne vedem nici superioritati intelectuale(irealist)nici neputinte sociale si economice(termenii de comparatie-criteriile, mai bine zis....)
Inima buna si emigratia nu e oricum o solutie nationala ci individuala. Poate crestem copiii cu o alta mentalitate...mai justitie sociala, munca de echipa...si ne intaorcem acasa, unii dintre noi.Din dorinta de a regasi paucii scalciati de la gura sobei, vechi, cam mirositori ca toate amintirile neaerisite, dar ai tai.Poate de a ajuta la stabilirea unor noi conceptii, structuri sociale...fara sa confundam, in nostalgii lacramoase, tineretea, idealismul si vibratia altei varste cu tara in sine.
Gata acum,lunga viata in echilibru.

Alina Dumitrescu, mama a doi zmei care cresc in Canada
alidar_ca@yahoo.ca

si ce nu?!

Eu am renuntat de citiva ani sa ma pling,intradevar asta e o autoamagire pentru a justifica nereusita.Ce inseamna,Radu,iubirea de tara si ce inseamna de fapt pentru fiecare cuvintul tara.Vorbesti de demonetizare a cuvintului din vina clasei politice.Eu cred ca aceasta a inceput de la aparitia comunismului.Tara din punctul meu de vedere este locul unde ma nasc,care imi permite civilizat sa ma dezvolt si sa-mi afirm capacitatile in cursul maruntei mele vieti si care la sfirsitul perioadei mele de existenta imi permite sa traiesc ultimii ani civilizat fara sa ma umileasca cum s-a reusit acum cu pensionarii.Deocamdata in Romania traim intr-o tara in care ultimele trei generatii s-au numit de sacrificiu(incepind de la bunicul meu si pina la mine,probabil si viitoara generatie va fi tot de sacrificiu),si asa maruntele si, din pacate ,unicele noastre vieti le consumam pe tot felul de experiente economice,politice,sisteme totalitare sau de tranzitie,la fiecare 50 de ani ne ocupam sa radem tot ce a fost inainte si sa o luam de la zero.Vorbesti de averi adunate in occident ,ce sunt alea.salariile lor or fi averi pentru noi,dar de fapt sunt sume cistigate onorabil,care le permit o viata civilizata cu mici bucurii si satisfactii.Plantele stramutate care spui ca se usuca insemna ca au avut de fapt ghinion la nastere,probabi ca si noi.Incerca tu sa schimbi ceva in Romania si vezi ce succes ai sau poate si cei care ne conduc incearca sa schimbe ceva dar nu reusesc,probabil ca sunt ca noi,fiecare are conducatorii care ii merita,s-ar putea ca la mai mult de atita sa nu ne duca capul,alta explicatie nu am pentru ca ne-am complacut atita in comunism si acum NOI nu altii promovam acesti oameni care ne conduc.Celelalte tari comuniste au fost mai putin comuniste decit noi,de la bulgari cumparam tigari,de la unguri produse de lux,de la yugoslavi vegeta,de la rusi mincare,la noi in tara ne incintam urechile cu cintece patriotice,oare de ce.Toti aveau securitate si regimuri dictatoriale.
Cei ce au plecat posibil sa aiba un sentiment de vinovatie sa incerce sa se justifice,dar in geeral la noi lipsa de respect fata de cetatean,in ultimii 60 de ani,ne-a creat acest sentiment si probabil si lor le va trebui mult sa se detaseze de "mostenirea"capatata in Romania.Intradevar mai multi au ramas decit au plecat,crezi ca posibil ca toata lumea sa paraseasca o tara,crezi ca cineva are neaparat nevoie de noi,oferim noi ceva deosebit fata de celelalte popoare ?
Si ca sa imi explic cit mai clar pozitia,iti spun ca in momentul de fata am rezolvat necesitatile care consuma viata unui roman,adica o casa,o masina buna,o familie,un venit occidental si toate acestea prin munca normala(ma abtin sa spun cinstita pentru ca la noi munca cinstita este doar la sapat santuri,cea in care folosesti creierul,faci afaceri corecte cu parteneri corecti si oferi locuri de munca incercind sa oferi salariatilor salarii cit poti de mari dar limitate la conditiile romanesti ca sa-ti mai poti vinde produsul, este considerata de fapt furt) si toate acestea fara a face politica sau a avea o mostenire sau un inceput creat de altcineva.Costul acestori realizari, minore din punctul meu de vedere este, disparitia completa a vietii personale,compromisuri facute zi de zi,viata consumata intr-o completa nesiguranta legislativa, economica, sociala.Toate acestea le-as schimba oricind pe o viata linistita care sa combine munca cu timpul liber si sa asigure un trai normal.Asa ca dupa cum vezi lupt,pentru mine si indirect fara sa imi dau seama si pentru tara si o dezvolt.Numai ca am pierdut tineretea fara realizari personale si dupa cum vad imi voi pierde si restul vietii intr-o lupta surda in care voi incerca sa supravietuiesc si nu sa traiesc.Nu imi doresc nici avere,nici putere ci doar o viata firesca in care sa muncesc pe rupte zece ore pe zi,sa stau cu familia citeva ore,sa imi educ copilul fara a fie nevoie sa dau spaga la gradinita,sa citesc o carte,sa beau o bere,sa dorm noapte si cind ma trezesc dimineata toate sa fie la fel ca in ziua precedenta nu sa am senzatia ca lupt.Acum este pace,nu trebuie sa-mi apar tara de nimeni ci doar de noi care o facem sa arate ca acum.

Cristi,
cred ca tocmai asta e problema multora ( dintre noi): ca ne plingem.

Eu iti spun un lucru, insa: e fara rost! pe cine intereseaza plinsul nostru? Fiecare-si are viata si problemele lui.

Sa schimbam ceva in RO?( scuze ca eu sint in GE acum si ai putea spune ca-mi vine usor)Schimbarea incepe cu noi.

cu ani in urma ( vreo 16) a trebuit sa uit tot ce stiam(?) si s-o iau de la zero.ZERO. au fost perioade cind mi-era teama sa spun ca am invatzat ceva in viatza mea. Nu e gluma. prietenii si fostii colegi ma invidiau ca sint in GE, eu ii invidiam ca sint in RO. Mie - aici in GE- mi-au trebuit 10 ani ca sa scap de "catuse". Intre timp copii din RO cresteau si aveau nevoie de tot mai multe. Mi-as fi dorit "vremurile bune" cind puteam da spaga ca sa-mi pot rezolva una sau alta!

Trebuia sa merg inainte. Nu aveam la cine ma plinge; ...si cine m-ar fi crezut? si pe cine ar fi interesat? Nimeni nu ma putea ajuta. Eram eu singur. De fapt sintem mai tot timpul singuri cind e vorba de luat hotariri importante. Si e bine asa.

-Un prieten m-a intrebat- o data- ce parere am: sa plece? ...si cum e? are o situatzie buna acolo, dar "nu mai poate".
-Raspunsul meu : e ca peste tot! daca vrei sa pleci si n-o faci, te va framinta toata viatza gindul. Dute si te vei linisti.
Va fi bine sau rau; nimeni nu poate spune. Sigur e, insa, daca te vei astepta la tot ce-i mai rau...poate nu-tzi va fi asa de greu; daca crezi ca va fi cineva sa-tzi spuna uite ..."asta si ailalta", te potzi gindi de-a doua zi sa pleci inapoi.

Eu cred ca nici in RO nu-i asa de rau( stiu multzi care sint de acord cu mine si sint si mai multzi ce ma vor injura...) si nici aici nu-i asa de bine. De le-am putea combina , ar fi perfect. Asa e omul; "cind fu Tica, nu fu Tache; cind fu Tica si fu Tache, nu fu tush la primarie!"
Tot asa, cred ca nici-o data omul nu face destul ptr. familia lui( sau ptr. tzara lui...multzam ptr. injuraturi...). Si cind fiecaruia ii va fi bine , ii va fi bine si tzarii. Chiar daca esti "afara" si-tzi merge bine...e bine ptr. tzara. Esti afara ptr. ca tzara nu poate avea grija de tine...Dar tzara sintem noi, nu-s vorbe mari.
Oricum , "trebuie ( am citit eu o data un banc) sa ne tzinem gura si sa murim ca niste barbatzi!"

PS
cineva scria pe undeva: "nu voi uita nici-odata de unde am plecat; dar nici nu ma voi intoarce vreo-data!".Chestia asta mi-a placut.
Vreau sa spun ca fiecare isi gaseste drumul sau. Important e sa "nu ne uitam cu minie inapoi"; sa ramanem noi. NOI. Cei de aici si cei de acolo!

Cu prietenie
SB
...................................................................
Moto:
Crede in cel ce cauta Adevarul,
Fereste-te de cel ce l-a gasit.
(A.Gide)

daca iti doresti sa pleci trebuie sa incerci.
nu poti sa traiesti toata viata cu regretul ca ai fi dorit si n-ai avut curaj.
si daca reusesti sau nu depinde de multe lucruri, dar in primul rand de tine.

Pentru mine Tara inseamna Trei Ierarhi, inseamna Marin Sorescu, inseamna Pelesul, inseamna Cheile Bicazului, inseamna Marin Preda, Theodor Aman, Putna, Stefan cel Mare. Si ei nu trebuie sa faca nimic pentru mine. Eu trebuie sa fac pentru ca toate astea sa nu dispara intr-o mocirla a ignorantei, blazarii si a individualismului. Tara mea imi permite sa ma dezvolt mai mult decat civilizat. Are tot ce-i trebuie. Un trecut, creatori de frumos, oameni mari... Tot ce-i trebuie unui om sa-nvete sa traiasca civilizat. De ce cei mai multi n-au reusit sa-nvete ? Probabil n-au vrut. Tara n-are cum sa te umileasca. Poate doar noi pe ea. N-are rost sa dam vina pe o entitate care transcende un sistem politic si o granita, de micimea unor oameni care s-au nascut in apropierea noastra.
Si eu am ajuns la o stabilitate financiara. Dar fara compromisuri si fara sa renunt la ce inseamna pentru mine viata personala. Mai mult, am putut sa construiesc in paralel o organizatie neguvernamentala care incearca sa schimbe ceva in Romania. Dar nu schimband sistemul politic. Ci mentalitatile tinerilor. Si asta se poate face doar prin cultura. Problema noastra nu e ca nu stim sa fim afaceristi buni, ca nu avem mentalitate de invingator de piata. Problema noastra e ca nu mai avem valori umane in care sa credem.
Ca sa fiu sincer, n-as da orele petrecute in organizarea unui festival de poezie pentru liceeni sau in editarea singurei reviste gratuite de cultura generala din Romania, nici pe Occident, nici pe trei masini, doua vile si trei vanzatoare amabile.

Radu,
nu am auzit de tine pina acum, te-am citit insa "pe aici" si ti-am vazut pagina.

Doamne, cit pot sa iubesc oamenii ce gindesc ca tine.

Ca si tine, cred ca nu va trece mult ( pe scara istoriei...timpului trebuie insa sa-i dam cuvintul) si vom fi noi. NOI.
Copii nostri ( ma refer in primul rind la mine ca-s ...mai trecut)au si inceput sa faca primii pasi. Valoarea isi va spune cuvintul. Politica e mai complicata si ...depinde mai mult de altzii; sa nu uitam insa ca daca nu facem politica, vor face altzii cu noi.

Unii au plecat. Fiecare a avut motivele lui. Toti cei plecatzi, insa , sint -intr-un fel sau altul-mesagerii poporului roman. Si romanii nostrii sint harnici si priceputzi. Pe undeva pe aici am deschis un blog "jos palaria" unde sint pusi citziva dintre ei. Si sint multzi.

Ptr. vestici, romani sau rusi ...tot una! Incet, incet, vor intzelege ca romanii sintem noi.

Romania are nevoie de voi acolo, are nevoie si de noi. Gindeste-te la asta!

Cu stima

SB
................................................................
Moto:
Crede in cel ce cauta Adevarul,
Fereste-te de cel ce l-a gasit.
(A.Gide)

Am tot respectul pentru pozitia luata si cred ca e una din cele mai realiste.Vorbesc din experienta a 5 ani de munca cinstita si viata decenta in State! De asemenea vorbesc in virtutea muncii care ma asteapta in viata asta UNICA de altfel!!!

Te rog sa nu-mi atribui cuvinte pe care nu le-am rostit. N-am spus nicaieri ca emigrantii ar fi incuiati sau ca sunt manati de reavointa. Sunt un om pentru care cel mai important este interesul national. Si, in aceasta lumina, nu pot aproba alegerile celor care vaduvesc tara de oameni de valoare care ar fi putut schimba ceva. Dar e, pana la urma, treaba lor. Eu am raspuns de ce nu emigrez eu. Nu vad de ce te-a deranjat atat de tare ca-mi iubesc tara si nu ma incapatanez s-o fac vinovata de esecurile mele. Si nici de ce mi-am gasit aici mediul propice pentru a evolua. Crede-ma, dupa 10 ani de presa, de activitati neguvernamentale, de contact direct cu mii de tineri din toata tara, stiu ceva mai bine ca multi cum stau lucrurile in tara mea. Deosebirea e ca eu nu trebuie sa-mi gasesc scuze pentru ca am ramas in tara. Si, da, fiecare isi merita soarta. dar sa aiba decenta sa si-o asume si sa nu mai dea vina pe entitati abstracte, asa cum sunt tara, natiune, neam.

...fii linistit,
tara nu a pierdut nimic prin plecarea lui My. Aici - cel putin- in spatele anonimatului, are si el posibilitatea "sa se afirme".

sint de parere ca un barbat trebuie sa-si hraneasca familia in orice conditii. tja, unii pot "numai afara" ...sau pe linga.

SB
................................................................
Moto:
Crede in cel ce cauta Adevarul,
Fereste-te de cel ce l-a gasit.
(A.Gide)

Cu permisiunea ta, as dori sa imi spui ce inseamna pt.tine cuvintele " nu pot aproba alegerile celor care vaduvesc tara de oameni de valoare care ar fi putut schimba ceva. "
Cine a vaduvit pe cine si cu ce drept judeci persoanele care au hotarat sa paraseasca Romania dintr-un motiv sau altul? Fiecare om este liber sa-si aleaga viitorul sau sa-si urmeze destinul. Tara despre care ne vorbesti este doar o imagine fictiva sau o fata morgana pe care inca n-ai reusit sa o intalnesti dar pe care ai dori-o blonda cu ochi albastrii, cu buzele rosii si care emana numai bucurie si fericire. Notiunea "tara mea" este ceva greu de definit iar pt.fiecare om aceasta inseamna altceva asa incat nu este corect sa-i pui pe toti in aceeasi oala si sa ii judeci numai dupa propria ta parere si bunul tau plac.

Nu stiu de unde ai inteles asta. La mine, realizarea financiara este unul dintre cele mai putin importante lucruri. Eu vorbeam despre altceva. Cum contribui la interesul national ? De exemplu, editand de 5 ani singura revista de cultura generala care se distribuie gratuit in mii de licee din tara. De exemplu, organizand un centru de tineret in care cei cu venituri mici pot urma cursuri gratuite de informatica, limbi straine, matematica, pot avea acce sgratuit la Internet. De exemplu, organizand cel mai mare festival-concurs de arte pentru liceeni din Romania - LicArt. De exemplu, sustinand sute de ore de dirigentie in multe licee din tara si incercand sa spun tinerilor ce inseamna responsabilitatea, constiinta, corectitudinea, cultura, prietenia. De exemplu, luand tineri din casele de copii si invatandu-i ce inseamna jurnalismul. Si as putea sa-ti mai dau multe exemple. Dar nu stiu de ce am senzatia ca, oricum, nu ar avea nici o importanta pentru tine.
Poate sunt utopice idealurile mele. Dar sa stii ca umanitatea datoreaza cel mai mult idealistilor utopici.
Da, stiu care este salariul mediu pe economie. Si stiu si multe alte lucruri pe care multi nu le stiu. Dupa 10 ani de televiziune, ar fi si caraghios sa nu le stiu. Dar mai stiu ca de toate astea se fac vinovati oamenii. Cei care au guvernat si cei care i-au trimis sa guverneze. Nu tara.

Cu dreptul celui care se lupta ca tara lui sa nu mai para tinerilor nici un lagar si nici o Fata Morgana.
Ce inseamna cuvintele mele ? Probabil nu era vorba de tine. Eu vorbeam de oamenii de valoare care ar fi putut, ramanand in Romania si punand mai presus de interesul personal, interesul national, sa schimbe lucrurile in bine pentru ca cei ce vin dupa ei sa nu mai aiba atatea "motive" sa plece. Sigur, fiecare e liber sa faca ce vrea. Vorbele mele nu vor putea interzice nimanui sa faca asta. Eu mi-as dori, doar, sa nu se mai incrimineze tara pentru esecurile personale. Atat. Cu ce drept fac asta ? Cu dreptul celui care-si iubeste tara. Asa fata morgana cum pare altora. Imi pare rau pentru cei care n-au putut vedea mai mult decat mocirla. dar sa nu incerce sa-mi spuna mie si altor tineri care, poate mai cred inca in posibilitatea schimbarii in bine a Romaniei, ca totul nu este decat o imagine fictiva. Deosebirea dintre mine si multi, probabil, e ca eu chiar cunosc realitatea romaneasca. In intregul ei si nu doar in bucatelele care-mi convin mie pentru ca-mi pot folosi drept scuza pentru actiunile mele.
Iar dreptul de a judeca (care vine de la judecata-gandire-ratiune) nu mi-l poate lua nimeni. Si am dreptul sa consider drept bun sau rau un lucru, in functie de valorile in care cred.

Mersul lucrurilor in Romania depinde si de mine. Si de ceilalti oameni care o populeaza. Din pacate 90% dintre ei sunt blazati, resemnati, dispusi doar sa-si planga de mila si gata sa incredinteze puterea oricarui demagog cu cioc. Eu imi asum responsabilitatea. De aceea si fac atatea. De ce nu se vad schimbarile ? Pentru ca cei mai multi gandesc ca tine. Si de unul singur (sau cu cativa oameni alaturi, nu poti schimba o tara) Asta nu inseamna ca as avea o scuza daca m-as opri. Sunt multi tineri din Romania care, poate, si-au reevaluat valorile datorita lucrurilor pe care le-am facut. Nu e suficient sa fii patriot si harnic. Trebuie sa mai si vrei sa schimbi ceva. Si mai trebuie sa pui interesul national deasupra celui propriu.
Eu n-am spus ca totul e frumos si bun in Romania. Ba dimpotriva, tocmai iti spusesem ca eu cunosc realitatea romaneasca foarte bine. Si stiu foarte bine in ce mocirla s-a scufundat Romania dupa revolutie, ce bezna intelectuala si valorica s-a lasat in mintea oamenilor. Dar asta e un stimulent sa fac ceva, nu o scuza ca sa abandonez.
Iar devieri patologice exista si la cei care sustin ca totul e mocirla. Sau asta nu ? Doar pentru ca e mai usor sa dai cu pietre. Si-apoi, asta ne scuza de multe.
Eu n-am cerut nimanui sa simta sau sa actioneze intr-un fel sau altul. Eu am valorile mele si, pe baza lor, sunt sau nu de acord cu actiunea cuiva. Acel cineva nu trebuie sa dea 5 lei gauriti pe parerea mea. Dar am dreptul la ea. Dar mi se pare normal cum gandesti. Primul lucru pe care l-am vazut in America a fost totala detasare a oamenilor fata de ceilalti. Am avut senzatia acuta ca pot sa stau in cap, sa dau din picior si nimeni nu va baga de seama.
Iar tara nu ma lasa pe mine sa traiesc mai mult ca pe altii. N-am furat, n-am dat in cap la nimeni, provin dintr-o familie saraca. N-am facut afaceri, n-am intrat in politica si nu mi-am dat in stamba la televizor.
Asa ca nu vad de ce altcineva n-ar putea face exact ce fac eu. Sau mult mai mult.

Sunt obisnuit cu acuzele. In general, oamenii care nu sunt in stare sa faca bine ii acuza pe cei care fac de intentii necurate. N-ar trebui sa credem ca toti ceilalti sunt ca noi.
N-am nici un aranjament cu sponsorii. Finantarile le-am obtinut depunand proiecte la Uniunea Europeana. Din fericire am gasit si cativa oameni deosebiti care au sprijinit material unele activitati ale noastre. Chestia cu dijmuitul n-am inteles-o. Conduc un ong pentru ca asta stiu sa fac. Nu ma pricep la afaceri. Si-apoi, srl-ul e pentru facut bani. ong-ul e pentru facut cultura.
Dar, probabil, n-ai cum sa intelegi lucrurile astea. Esti prea ocupat sa dai cu noroi. Dar, probabil, astea sunt mijloacele prin care trebuie sa-nvete tinerii sa reuseasca in viata.

Radu: "Am avut senzatia acuta ca pot sa stau in cap, sa dau din picior si nimeni nu va baga de seama."

Cred ca e o impresie falsa: oamenii te baga in seama, numai ca nu se mira nimeni. Toata lumea iti da dreptul sa stai in cap fara sa fii transformat in tinta comentariilor neavenite.

..................................................................................
"aceste cuvinte ne doare." (sic)

Pentru mine tara nu inseamna simboluri, oricum de la Albania pina la SUA fiecare se lauda cu ceva,asta inseama ca in esenta nu suntem altfel decit altii,cu exceptia diasporei pe care noi nu o avem,aici e un semn de intrebare.
Iar ca sa traim civilizat trebuie sa avem o tara civilizata, asa ceva nu se invata teoretic ci trebuie sa vezi in jur civilizatie ca sa stii ce ii aia. Daca ai reusit sa ajungi la o stabilitate financiara fara compromisuri pentru mine e o chestie foarte interesanta, as zice aproape ipotetica,sunt curios in ce domeniu.Eu am sa-ti dau citeva domenii pe care le abordez eu.Constructii civile-nu se poate decit pe piata privata fara compromisuri,in domeniu bugetar apar probleme de ce politica faci sa de ce nu faci,plus spaga de rigoare,evaluari imobiliare - piata privata far probleme,banci -relatii etc,proiectare-privat da,bugetar nu,comert(tocmai am renuntat)-controale zilnice daca nu ai spapca- amenda sau ultima expresie auzita-un leu pentru Ateneu.Asta-i lumea reala daca cumva esti salariat.Iar in privinta daca sunt sau nu afacerist bun,firma este din 1990-iunie(printre primele 1500 din tara)atunci cind patronul era definit ca escroc si eu am preluat conducerea ei din 1998.
Ideea cu asociatia neguvernamentala este de apreciat,ma bucur ca nu esti asa de pragmatic ca mine,este posibil ca sa gresesc zicind ca ar trebui sa invatam numai din societate,poate se poate asimila si fortat si transforma societatea.Dar cred ca a invata tinerii sa aprecieze cultura va fi o treaba grea.Sa luam cazul generatiei noastre:aveam doua ore de TV pe zi(nu mai zic de internet,presa) deci aveam nevoie de informatie,aveam parinti care aveau un program destul de clar si isi vedeau viitorul constant,deci ii vedeam si pe ei ca pun mina pe o carte,in plus pretul la carti era acceptabil,e drept ca nu se gaseau chiar in abundenta si mai erau si cenzurate,aminteste-ti cum ai citit prima editie a "Cel mai iubit dintre paminteni" sau "Balanta"parca era in ilegalitate ,in sfirsit cam toti citeam din adolescenta pina dupa facultate citeva mii de carti.Si de ce,pentru informatie ,pentru divertiment,alta distractie nu exista,sunt de acord ca efectul secundar a fost sa avem cultura,dar nu trebuie transormata cultura in scop in sine, idealist.Acum in nici un caz nu o sa recit la o negociere ci pot folosi cultura la o discutie secundara pentru a ma apropia de partener sau pot discuta cu un vocabular cu mai multe cuvinte.Asa ca daca o sa prezinti cultura ca un scop si nu ca un ajutor o sa ai supriza sa ii ai aproape exact pe cei pe care nu se pot integra in societate,care vor gasi in cultura un refugiu pentru a se retrage din societate.Nu poti sa ai noroc in viata sa discuti numai cu oameni cu bun simt sau sensibili,trebuie a faci fata la orice,cultura bine inteleasa ca scop te poate ajuta si la manipulare celui prost,si la capatarea unei experiente apriorice.Oricum eu ma uit in jur la cei cu care lucrez si cred ca ar fi trebuit sa renunt la vreo mie de carti ca sa-i inteleg cum de se suporta,bine, e in afara subiectului forumului,probabil toti din lume sunt cam la fel ca proportie.Ce nu am inteles de ce pentru a avea cultura trebuie a renunti la trei masini si doua vile,te incomodeaza?Crezi ca daca ai citi la opait ai asimila mai usor sau ai fi mai interesat de cultura,eu cred ca daca lucrurile ar fi mai asezate si mai clare ai avea mult mai mult timp de cultura si te-ai concentra mai bine,fara sa-ti fuga gindul la banalitati ca de ex. unde o sa lucrezi miine,cu ce o sa-ti cumperi medicamente sau daca o sa vezi marea anul asta.Pe mine nu tara m umileste ci oamenii care ne conduc si noi i-am propus deci sunt ca noi,sistemul din care fac parte tot romani deci tot noi.Nu m-a stresat niciodata un american si nici nu cred ca cei din sistem sunt altfel decit noi populatia de rind,cred ca daca am fi in locul lor am proceda la fel,pentru ca suntem la fel.
Iti mi dau un ex.de compromis la moda in perioada asta,in politica,ca lamurire eu sunt inscris in opozitie fara a fi membru activ.Fiind an electoral PSD ma forteaza sa intru la ei (altfel nu imi pot lua nici macar o adeverinta de la Primarie),partidul din care fac parte incerca sa ma impinga in lista la alegeri ca sa incep probabil sa mint si eu electoratul ce chestii frumoase o sa facem noi.Deocamdata rezist pentru ca nu-mi ameninta inca confortul personal si stabilitatea familala,dar daca o va ameninta?Esti sigur ca nu vei face un compromis pentru a-ti respecta raspunderile asumate fata de familie .
Eu cred ca in viata noi facem multa poezie pentru a evita realitate.Ca si cum Stefan cel Mare a facut istorie pentru a ne da noua un exemplu,nu ,el a rezolvat cu succes problemele care-l presau atunci,daca mai gasim unul la fel poate le rezolva si pe cele actuale.Vad ca tarile din estul Europei au gasit oameni buni pe care i-au promovat, noi am organizat mineriade, nu ne-am vindut tara cind cineva era dispus sa o cumpere,am promovat in anii 90 in Occident caminele cu handicapati si saracia din ele pentru a capata ajutoare (a se citi cersit),iar acum dam pe un euro si tot nu vine nimeni.Noi toti am facut asta nu cineva anume.In orice moment dupa 90 am avut puterea de decizie,toti.Asta am decis atunci.
Cam amestecat raspunsul.

de ce am inceput cu un cliseu ca asta? adica 20 de ani, viata dragutza de la varsta asta, ce faci, cum traiesti la 20 de ani?
in primul rand pentru ca sunt si eu printre aia de 20 de... primaveri, intrebari, dezamagiri, iesiri din tara... si toate astea.
in al doilea rand, mai important, pentru ca am o gramada de cunostinte care, la varsta asta, sunt care mai de care mai dezamagiti de toate...
nimic nou, de fapt, nu?
80% din ei vor sa plece, sau daca nu, vor sa ramana la varsta asta mult si bine, ca sa nu fie nevoiti sa se gandeasca la viitor, familie, intretinerea asteia...
de ce nu plec si eu?
ca sa fac o gluma (de fapt e adevarat ce-o sa zic), n-am putut sa-mi fac pasaportul...
problemele cu actele dureaza de citeva luni. n-are rost sa enumar ce mi s-a intamplat, toate ciocnirile cu birocratia... (de parca as fi cine stie ce persoana fara identitate, sau cine stie ce infractor... da, din-astea mi s-au intamplat)
cu bulversarile astea, nici nu stiu dac-o sa mai plec pana la urma...
dar uite ca am gasit o mica rezolvare: vorbind doar de cei de varsta asta (celorlati nu le-am gasit o explcatie), cred ca cei care nu pleaca nu se gandesc (inca) la viitor. aia dintre noi care se gandesc la asta isi dau seama rapid ca e mult mai usor sa-ti faci un viitor (poate folosesc cuvinte prea mari) plecand.
gata!

Radu Herjeu a scris:
"Ca sa fiu sincer, n-as da orele petrecute in organizarea unui festival de poezie pentru liceeni sau in editarea singurei reviste gratuite de cultura generala din Romania, nici pe Occident, nici pe trei masini, doua vile si trei vanzatoare amabile".
hmmmm.... mai exista oameni din-astia? sa fii tu unul din ei?
scuzati scepticismul dar... la ideea cu poezia, festivalul de poezie pentru liceeni, scriu o vorba de-a altui utilizator de aici, cristi r. :
"Eu cred ca in viata noi facem multa poezie pentru a evita realitate"
cu care's tare de acord! de ce? pentru ca si eu fac acelasi lucru.
si atunci, ii incurajam pe liceenii nostri sa faca poezie, ca sa nu se gandeasca la mutrele intunecate pe care la vad pe strada...
hmmm... poate ca de aici porneste totul:)
adica, hai sa ne gandim cata poezie fac tinerii romani, si cata fac tinerii americani de exemplu... e ca si cum am compara Kilimandjaro cu Muntii Dobrogei...






nu poti fi cu toate:)

Mai exista oameni din-astia :) Eu cred ca sunt unul dintre ei. Si sunt mult mai multi decat le place unora sa creada. Pentru ca, astfel, exista niste termene de comparatie.
Poezia... Eu ii incurajez pe tineri sa scrie (poezie sau orice altceva) pentru ca e o excelenta modalitate de a comunica, ii incurajez sa faca fotografii, sa joace teatru, sa cante, sa picteze, sa discute (avem la revista un cerc de dezbateri), sa citeasca. Eu cred ca numai asa se descopera, isi cunosc limitele, ii cunosc pe altii, invata sa comunice cu ei. Nu citind carti despre "cum sa-ti faci prieteni" o sa-i si faci. Viata nu poate fi traita ca o cina la fast-food.
Daca as stii cum se face, i-as incuraja si sa faca afaceri. Dar dupa ce-si vor fi construit o viziune asupra vietii si oamenilor.
Idealist ? Da ! Dar n-o sa-mi cer scuze pentru asta.
Iar mutrele intunecate de pe strada sunt tot ale unor oameni care n-au stiut sa-si construiasca viata pe alte valori.

Nu stiu la ce sa-ti raspund mai intai. Eu n-am citit Cel mai iubit dintre pamanteni in ilegalitate. Ba dimpotriva, eram in liceu si in pauze ne strangeam gramezi de elevi pe culoare si discutam despre ce scrie acolo. La fel s-a-ntamplat si cu Arta conversatiei. Si cu cartile lui Paler. Pentru mine a citi nu era o forma de a suplini lipsa informatiei. Era o forma de a-mi construi o viziune asupra vietii.
Sigur ca nu cultura in sine trebuie sa fie scopul. E un mijloc. Un mijloc prin care iti construiesti acea viziune asupra lumii (si in baza careia actionezi zi de zi), iti consolidezi valorile care ne determina alegerile in viata (inclusiv de afaceri).
Eu n-am pus in antagonism cultura cu masinile si vilele. Cine le poate face pe amandoua, bravo lui. La liceu, insa, nu prea ai cum sa faci trei masini si o vila. Si acolo e varsta la care trebuie sa te apropii de cultura (asta nu inseamna un cadru rigid, simandicos si abstract, inseamna un univers cald, populat cu oameni de la care ai ce invata). Si, dupa ce ai o baza de cultura generala solida si o viziune asupra vietii cat mai compatibila cu valorile tale si cu limitele tale, arunca-te in viata si construieste. daca asta are printre efecte si acumularea bogatiei, perfect. Asa cum tu spui ca nu te apropii de cultura pentru ea insasi, eu nu cred ca traim ca sa facem bani.
In ce domeniu. In unul in care compromisul e mult mai prezent ca in constructii: in televiziune. Mie mi se pare uimitor ca tu esti fortat sa intri in PSD ca sa obtii o adeverinta. Eu am condus campania electorala din 2000 si n-am primit nici macar un telefon in care sa mi se sugereze ce sa spun. Si lucram la o televiziune detinuta de un aliat al PSD-ului. Si stiu ca am constiinta curata si ca am fost obiectiv si echilibrat.
In momentul in care a trebuit sa fac un compomis (dar nu politic), trebuia sa renunt la valorile mele (care includ misia omului de a transmite celorlalti valorile in care crede) si sa fac emisiuni stupide, comerciale, mi-am dat demisia.
Nici pentru mine tara nu inseamna simboluri. Dar nu inseamna, in nici un caz, oamenii care o fac de rusine, cei care ii "gonesc" pe tineri peste hotare. Si aici e vina noastra ca i-am pus in fruntea bucatelor.
Pentru partea cu poezia, i-am raspuns lui anapoda.
In plus... Filmul cu cele mai mari incasari in America in 2003 a fost desenul animat Finding Nemo... Si sunt convins ca nu sunt mai multi copii decat adulti...

Ai dreptate cand spui ca cei pe care-i gasim "afara" nu sunt neaparat bucurosi ca le ocupi un job. Eu am plecat din tara ca si dansatoare (striptease). Nu-mi pasa cine ce gandeste, era singura modalitate de a iesi din tara; Am ajuns aici si dansatoarele de aici ma priveau, ca si pe celelalte romance, ca pe inamicul nr. 1. La vreo 9 luni dupa ce am inceput sa lucrez in club, am avut ocazia sa vorbesc cu una dintre dansatoare, care si-a cerut scuze pentru faptul ca ne-a tratat atat de rau cand am venit aici, spunand ca ea facea bani frumosi pana am venit noi si i-am luat clientii. I-am explicat ca ar trebui sa inteleaga ca nu e nimic personal, sa inteleaga ca venim dintr-o tara mai saraca decat tara in care suntem acum (mult mai saraca, intre noi fie vorba) si nu vrem decat sa facem ceva bani sa ne ajutam familiile ramase acasa si sa ne cladime noua insine un viitor. Am avut o lunga discutie cu ea si din ziua aceea e "prietena" noastra, ne ajuta, ne expilca cum sa facem bani in meseria asta. Cred ca daca ai ocazia sa discuti SINCER! cu acesti oameni o sa-i ajuti sa inteleaga ca nu esti acolo sa le iei lor painea de la gura, ci doar sa pui o paine in mana familiei tale, pentru ca propria ta tara (nu tara, dar regimul si sistemul) face tot posibilul sa ne ia tot ce se poate. Cred ca o conversatie sincera iti aduce prieteni; si daca nu reusesti sa-i faci pe toti sa inteleaga, cel putin stii ca ai incercat. Sau imi amintesc cand cineva a scris pe internet, la site-ul acelui club ca sunt europence in club cu care nu poti vorbi, pentru ca nu inteleg; una dintre dansatoare (nu romanca) a scris ca aceste europence sunt prietenele ei si ca noi vorbim bine limba si ii cerea sa nu mai vorbeasca romancele de rau.

Radu, este demn de laudat efortul tau.De laudat si admirat, de urmat as putea spune...
Totusi cred ca discutia aceasta " plecati sa faca bani si unii ramasi sa se sacrifice etc" este total falsa. Poti sa pleci si sa faci lucruri bune, chiar si pt tara, decat daca ai fi stat in Ro si nu te-ai fi implicat.Si sa stii ca facem, nu stam chiar cu mainele in san. Multe organizatii/cluburi organizate de romani incep sa-si faca simtita prezenta si sa incerca sa ajute.Si crede-ma este mai greu de afara.Trebuie sa dovedesti ca esti bun, nu ai de la inceput un cec in alb..Iar cei care raman si nu fac nimic, oricum nu conteaza.Si daca ar pleca tot nu ar face .Valabila si reciproca.Important este sa nu uiti si sa-ti urmezi menire:in tara, afara, acolo unde te indreapta pasii vietii.
Idealul tau este laudabil, ma repet. Te simti implinit, multumit probabil. Dar nu inseamna ca este singura cale. Probabil ca este cea care ti se potriveste tie. Altii prefera altele, in tara sau afara. Frustratii vor gasi intotdeauna justificari, lamentari. O decizie precum sa pleci sau sa ramai este una una personal si nu tb sa te justifici. Chestia cu "plecatul valorilor etc" este putin populista, iar cei care conduc ar tb sa faca ceva mai mult daca le pasa sa-i opreasca.Nu tb condamnati.Sa fim mandri de ei caci acolo unde sunt multi care spun cu mandrie ca sunt din Romania. Ma refer la cei "legali". A nu se confunda cu cei "la negru".

Oricum felicitari si succese cu ONG-ul tau.
dan

In primul rind ti-am citit pagina pe net,banuiesc ca este informatie publica, si voi folosi ceea ce ar scris acolo.
(deja ma simt nepregratit,sunt mici sansele mele intr-o polemica despre cultura intre un om de cultura si unul de formatie tehnica).
"Eu n-am citit Cel mai iubit dintre pamanteni in ilegalitate. Ba dimpotriva, eram in liceu si in pauze ne strangeam gramezi de elevi pe culoare si discutam despre ce scrie acolo".
Nu retin exact daca data publicarii este 1981 sau 1982,dar prima editie e iesit necenzurata pentru ca Marin Preda era redactorul sef a editurii(parca "Viata Romaneasca"),el a murit imediat dupa aceea si in tara unde suferea de sentimentul persecutie a umblat un zvon timpit ca ar fi fost omorit pentru aceasta carte.Sunt nascut in 1969 tu in 1970,deci daca ai citit-o in liceu ai citit a II-a sau a III-a editie cenzurat,destul de diferita de prima.Intimplator il consider pe M.Preda cel mai bun prozator al nostru iti recomand sa revezi prima editie ,s-a retiparit de n ori.
" Eu am condus campania electorala din 2000 si n-am primit nici macar un telefon in care sa mi se sugereze ce sa spun"
In Bucuresti se da ora exacta,aici in provincie, daca un sef le spune ca trebuie sa creasca numarul de membri astia aplica orice metoda.Daca nu am fost inteles,aminteste-ti desfasurarea referendumului pentru Constitutie si rememoreaza stirile despre abuzurile facute in perioada votarii de Primarii PSD,idem si in situatia de fata.
In privinta culturii,avem pareri diferite despre modul cum trebuie abordata si la ce sa o folosim,in schimb e bine ca avem macar o parere.
Dar tu fiind o persoana publica,si ma bucur ca nu faci demagogie,as vrea sa imi explici pozitia ta cu privire la informatiile prezentate pe site-ul personal,si care au o oarecare legatura si cu subiectul forumului.
Citat:
" In 1998, am fost pentru 5 luni pe Pãmântul Fãgãduintei. Din pãcate, singura fãgãduintã pe care si-o respectã America este cea legatã de singurãtate. În rest, o mare civilizatie dublatã de o intensã alienare umanã. "

Banuiesc ca asta e parerea ta despre SUA.
In schimb iti place:

"Beethoven-în general-dar în particular Simfonia a V a
Vivaldi-în general-dar în particular Anotimpurile
Bach-în general
Chopin
Haendel-Muzica apelor si Muzica focurilor de artificii
Grieg-Peer Gynt
2. Pop : Antonello Venditti Michael Jackson ABBA
Bonnie Tylor Celine Dion Madonna
Blue System Barbra Streisand Boyzone
Demis Roussos
3. Rock : Dida Dragan Meat Loaf Rod Steward
4. Electronicã : Enya Vangelis "
De ce nu Enescu,C Porumbescu sau muzica pop romaneasca (la rock as prefera Phoenix)
sau

"Pe lacul auriu (Katherine Hepburn, Henry Fonda, Jane Fonda)
Birdy (Nicholas Cage)
Cercul poetilor dispãruti (Robin Willams)
Forrest Gump (Tom Hanks)
Priveste înapoi cu mînie (Richard Burton)
Sunetul muzicii (Cristopher Plummer, Julie Andrews)
Regele pescar (Robin Williams)
Nebuna (Barbra Streisand)
Ce viatã minunatã (James Stewart)
Descult în parc (Jane Fonda ,Robert Redford)
The full Monty
Rãzboiul Stelelor"

La filme nu mai spun de cele romanesti (cu toate ca sunt citeva foarte destepte) chiar din epoca trecuta (de ex.Reconstituirea),dar observ ca nici cele europene nu fac parte din preferinte.

Recunosc ca am speculat informatiile tale,dar cred ca chiar si tu ar trebui sa te gindesti foarte bine sa sedimentarea principiilor tale si a sistemului de valori pe care il folosesti.
Nu este firesc sa-ti placa realizarile unui popor sa le consumi si sa dispretuiesti poporul,nu cred deloc ca sunt alienati numai ca au alt mod de viata decit al nostru si pentru nu joaca sah in parc sau beau bere pe terase ar fi foarte singuri.Sunt sigur ca au si prieteni cu care fac clasicul "barbeque"sau concedii impreuna.
De ex. eu sunt proamerican si ii apreciez pentru ceea ce fac in domeniul stiintei (incl.internetul care il folosim acum ) si chiar in domeniul politicii mondiale (chiar daca fac si prostii),ce-ar fi daca fiecare stat tembel cu probleme teritoriale sau cu un presedinte nebun ar incepe sa se bata cu vecinii cu bombe atomice,sau ce ar fi daca in Iugoslavia si acum s-ar macelari intre ei.Pina vom avea o Europa unita si puternica,ei isi au rolul lor inca pe scara istorie umane.