-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

Sensul istoriei


de Bogdan ralsenin la: 21/01/2006 12:15:00
modificat la: 22/01/2006 21:17:50
taguri: Eseuri 
voteaza:
Sensul istoriei


Crizele istorice, care cunosc o deosebită acutizare în anumite momente ale istoriei universale au favorizat meditaţia în domeniul filosofiei istoriei. Prima filosofie a istoriei o datorăm Sf. Augustin care a determinat viitoarele teorii ale filosofiei istoriei şi a concis cu unul din momentele catastrofice ale istoriei universale: dezagregarea lumii antice şi căderea Romei.
În viziunea lui K. Popper istoricismul este o filosofie socială, politică şi morală sau (imorală) şi a exercitat ca atare o puternică influienţă de la începuturile civilizaţiei noastre şi până astăzi.
O şcoală filosofică a “metodei ştiinţifice” a spus că ştiinţa totdeauna raţionează circular şi că “ne aflăm în situaţia câinelui ce alearga să se apunce de propria sa coadă”, aşa cum afirma Eddington şi acesta se datorează neputiinţei noastre de a nu putea scoate din experienţa noastră factuală decât ceea ce am pus noi înşine in ea, bineînţeles, sub forma teoriilor noastre.
K Popper afirmă ca metoda ştiinţifică constă mai degrabă în căutarea de fapte ce ar putea să infirme teoria , anume, testarea unei testări ,” spre a vedea dacă descoperim mereu un neajuns în ea” Astfel încercările de a testa teorii, sunt încercări de infirmare a predicţiilor derivate cu ajutorul ei şi oferă cheia metodei ştiinţifice. Cum spune şi Popper “ adesea teoriile ştiinţifice sunt răsturnate din experimente şi restaurarea teoriilor constituie întradevăr vehicolul progresiv ştiinţific, istoria ştiinţei.”1
Concepţiile lui Platon, Hegel, Max ar fi ilustratice pentru aşa zisul istoricism iar el este acuzat de a fi utilizat concepte totalizante, de a fi apelat la metodologia “holistă” întemeiată pe falsa prezumţie că întregul poate constitui obiect al ştiinţei. Însa pentru Popper istoria, în asamblul ei este icognoscibilă. Purtată pe termeni popperieni, discuţia privind condiţiile unei teorii istorice nu poate conduce decât la concluzii sceptice.
Impunerea de model în ştiinţă şi în filosofia ştiinţei indică o deplasare a accentului ca la dimensiunea empirică spre cea teoretică a legilor. Ţeza că ştiinţa e circulară nu poate fi susţinută. Nu putem vorbi niciodată de cauză- efect într-un mod absolut, un eveniment fiind cauza altuia care este efectul său , numai reletiv la o lege universală sau alta. Aceste ştiinţe care se ocupă de evenimente specifice se numesc ştiinte istorice deci pe istorici i-a interesat doar evenimentul particular şi nu legile istorice universale. Însă , pupa Popper, nu exista legi istorice.
Istoria a fost caracterizată drept”evenimentele trecutului aşa cum s-au petrecut in realitate “2Legile universale ale ştiinţei generalizatoare introduce unitatea şi un punct de vedere: ele crează centrele de interes.
Pentru Popper nu există o istorie a trecutului aşa cum a fost de fapt, există numai interpretări istorice, însă nici una definită astfel dupa Popper , fiecare generaţie are dreptul de a-şi face una proprie. Interpretările istorice sunt importante pentru că reprezintă puncte de vedere iar interpretarea istorică trebuie să răspundă unei nevoi ce se naşte din problemele şi deciziile practice cu care ne confrutăm.
Popper răspunde la întrebarea: mai are istoria un sens?, criticând omenirea care vorbeşte despre istoria ei dar în fond, ea vorbeste despre istoria puterii politice. De aceea el declară ca nu există nici o istorie a omenirii ci doar un număr infinit de istorii a tot felul de aspecte ale vieţii umane.
Pentru Popper istoria n-are nici un sens însă putem interpreta istoria puterii politice din punctul de vedere al luptei noastre pentru societatea deschisă, pentru libertate şi egalitate.
“Deşi istoria nu are scopuri noi putem să le impunem şi deşi istoria nu are sens noi putem să-i conferim un sens.”1
Însă pe de altă parte I. Berlin consideră că morala este mereu aceeaşi: trebuie să învăţăm să distingem între cursul “real” al lucrurilor şi visele ,iluziile şi “raţionalizările” pe care le construim inconştient. Un filosof englez afirma că “lucrurile sunt ceea ce sunt iar consecinţele lor vor fi aşa cum vor fi: de ce trebuie să ne amăgim?”de aceea noi trebuie să admitem că evenimentele urmează, în desfăşurarea lor, scheme identice, recognoscilbile şi schimbătoare.
A da o explicaţie istorică înseamnă a face evenimentele inteligibile şi a le descrie. În principiu totul este explicabil pentru că are o finalitate cu toate că nu putem descoperi, în toate cazurile concrete, care este această finalitate. Berlin consideră că suntem orbiţi de pasiuni şi de aceea sarcina explicaţiei ştiinţifice sau istoria constă în demonstrarea că “haosul aparenţelor nu este decât o reflectare imperfectă a ordinii perfecte a realităţii”1 Legătura dintre aceste două este un obiect de studiu în toate sensurile filosofice. Oricum noi nu trebuie să omitem influienţa ştiinţelor naturale pentru că metoda ştiinţifică este cu siguranţă negaţia speculaţiei metafizice iar acestea se întâlnesc în ideea că “ tot ceea ce există este în mod necesar un obiect al naturii materiale şi deci susceptibil de a le explica prin legi ştiinţifică.”2


comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (1):


??? - de picky la: 03/02/2006 20:03:31
Adrian Fuchs ;

Ce-i asta ? O dizertatie de la universitatea din Mizil ?
Un capitol dintr-o teza de doctorat de la Academia din Pascani ?Conferinta "Macro"soft (sic) ?
Sau poate vreo prelegere la Institut ? Institutul aurolocilor progresisti.
Domnule, te implor, renunta !
Nimeni nu ti-a gresit cu nimic. de ce pedepsesti lumea ?
#103782 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...