Între curţile cu pantere şi ogrăzile cu vaci
sunt străzile pline de oameni.
Uneori alerg, uneori mă chinui să pun un picior în faţa celuilalt,
uneori zbor.
Câmpiile pline de apă, casele pline de mobilă, pădurile cu copaci...

Somnul nu se mai simte, ceasul nu mai există.
Culcuşul se şi te transformă,
animalul iese în noapte să adulmece ceea ce în timpul zilei
a uitat.

Schizofrenia inconştientului se multiplică,
se oglindeşte în apa pericol,
se ascunde în dulapuri urât mirositoare,
se aleargă pe poteci pline de soare.

Trec dintr-o lume în alta, plină de regrete,
Fără să ştiu că, din clipă în clipă,
Mă voi trezi într-o lume pe care nu mai vreau s-o ştiu.