te provoaca sa gandesti
| recomandari: | Photoree - The collaborative image recommendation system |
| Ghidoo.ro - Descopera internetul interesant! |
Despre una,....despre alta....
de Domnul Castor la: 27/01/2006 19:40:00 modificat la: 29/01/2006 20:50:09voteaza:
-Imi vreau noptile linistite si mintea golita de ganduri.-
Cum ar fi daca intr-o zi n-ar mai exista nimic in jurul meu?
Nici orasul sictirit plin de reclame anoste, nici oameni monotoni, nici raze de soare, nici pete de ploaie sau fulgi de zapada,…nici tu, nici durere ! ? ! ?...... Probabil m-as plictisi.
Obisnuiesc sa adorm durerea in ceata diminetilor nemarginite,cand prin fereastra aburita ploaia imi mangaie privirea. Atunci strecor fiecare secunda printre degetele mintii pentru ca momentul ce va veni sa fie numai al meu.
Dimineata am un ritual, ce difera de pe o zi pe alta, de a ma trezi, de a bea cafeaua, de a fuma, insa incertituninile si anixietatile sunt aceleasi. Nu dispar,... si nu cred ca vor disparea vreodata, sunt ca niste tantari, care ma sacaie. In fiecare zi acelasi drum, aceleasi ziduri mazgalite, aceeasi prostie.Culorile palide ce impanzesc orasul atrag priviri dezgustatoare satule de atmosfera incinsa, aglomerata. Sperantele se pierd in amurg si tot atunci se ivesc cele de maine si iti dai seama, la capatul zilei, ca totul se rezuma la o forfota inutila si rutina expirata pe care nu ai cum sa le anulezi.
Cica viata ar fi un cerc!!! Poate doar daca ai sa mori in acelasi loc in care te-ai nascut. Te nasti si mori, nu e un cerc e un drum, e o linie franta lunga, doar Dumnezeu stie cat, cu urcusuri si coborasuri. De fapt nimeni nu stie ce este viata, nimeni nu poate preconiza viitorul unui om.
„Cateodata cred ca trec printre anumite lucruri doar ca sa pot spune ca s-au intamplat. Cateodata viata poate incepe doar cand realizez ce reprezinta moartea si totul se poate termina cand ma astept cel mai putin. Cel mai important lucru in viata e sa cred...ca atat timp cat traiesc niciodata nu este prea tarziu.” Si uite asa imi petrec tot timpul asteptand o a doua sansa, o pauza a timpului, pentru ca intotdeauna exista un motiv sa nu ma simt bine din toate punctele de vedere, un motiv destul de greu plauzibil.
Ma mint continuu ca sa recuperez toate lipsurile mele, e mult mai usor sa cred in aceste nebunii, decat in acele tristeti care ma ingenucheau. Oare cand am devenit atat de impietrita, atat de pierduta in vorbe simple, mediocre, atat de speriata de furia nedeslantuita care va sfasia tacerea cruda ? Am ochii pustiiti de asteptarile sterile. Se pare ca secundele se zbat in durerea surda a timpului nebun. Profitand de acest fapt, iluziile ma ataca in haosul trairilor mele.
Cum ar fi daca intr-o zi n-ar mai exista nimic in jurul meu?
Nici orasul sictirit plin de reclame anoste, nici oameni monotoni, nici raze de soare, nici pete de ploaie sau fulgi de zapada,…nici tu, nici durere ! ? ! ?...... Probabil m-as plictisi.
Obisnuiesc sa adorm durerea in ceata diminetilor nemarginite,cand prin fereastra aburita ploaia imi mangaie privirea. Atunci strecor fiecare secunda printre degetele mintii pentru ca momentul ce va veni sa fie numai al meu.
Dimineata am un ritual, ce difera de pe o zi pe alta, de a ma trezi, de a bea cafeaua, de a fuma, insa incertituninile si anixietatile sunt aceleasi. Nu dispar,... si nu cred ca vor disparea vreodata, sunt ca niste tantari, care ma sacaie. In fiecare zi acelasi drum, aceleasi ziduri mazgalite, aceeasi prostie.Culorile palide ce impanzesc orasul atrag priviri dezgustatoare satule de atmosfera incinsa, aglomerata. Sperantele se pierd in amurg si tot atunci se ivesc cele de maine si iti dai seama, la capatul zilei, ca totul se rezuma la o forfota inutila si rutina expirata pe care nu ai cum sa le anulezi.
Cica viata ar fi un cerc!!! Poate doar daca ai sa mori in acelasi loc in care te-ai nascut. Te nasti si mori, nu e un cerc e un drum, e o linie franta lunga, doar Dumnezeu stie cat, cu urcusuri si coborasuri. De fapt nimeni nu stie ce este viata, nimeni nu poate preconiza viitorul unui om.
„Cateodata cred ca trec printre anumite lucruri doar ca sa pot spune ca s-au intamplat. Cateodata viata poate incepe doar cand realizez ce reprezinta moartea si totul se poate termina cand ma astept cel mai putin. Cel mai important lucru in viata e sa cred...ca atat timp cat traiesc niciodata nu este prea tarziu.” Si uite asa imi petrec tot timpul asteptand o a doua sansa, o pauza a timpului, pentru ca intotdeauna exista un motiv sa nu ma simt bine din toate punctele de vedere, un motiv destul de greu plauzibil.
Ma mint continuu ca sa recuperez toate lipsurile mele, e mult mai usor sa cred in aceste nebunii, decat in acele tristeti care ma ingenucheau. Oare cand am devenit atat de impietrita, atat de pierduta in vorbe simple, mediocre, atat de speriata de furia nedeslantuita care va sfasia tacerea cruda ? Am ochii pustiiti de asteptarile sterile. Se pare ca secundele se zbat in durerea surda a timpului nebun. Profitand de acest fapt, iluziile ma ataca in haosul trairilor mele.
