Nu-mi place sa se tipe la mine, indiferent de situatie , chiar nu-mi place, de fapt nu-mi plac multe lucruri....ca uneori...ma intreb da’ ce mama dracului imi place mie? In mintea mea toata lumea tipa de durere si totul se duce dracului, amuzant e ca pana la urma indiferent de cursul vietii noastre tot dracului ne ducem asa ca de ce sa-ti faci griji pentru viitor.
Am iesit din iluziile dorintelor unde doar ecourile imi ascultau rugile. Si uite asa am luat o pauza, nu mai stau ca pe ghimpi asteptand sa mi se naruie toata lumea. Cuceresc totul, renuntand la tot cu toate ca sunt constienta de faptul ca lacrimile din spatele a ceea ce eliberez, vor eclipsa alte stele. In jurul meu sunt doar locuri invechite cu fete invechite care se trezesc devreme cu o forfota inutila pentru cursele de zi cu zi ce duc nicaeri.
„Lasa-ma acum nu-ti face griji, nu ma ajuti cu nimic, am ales ce am ales si daca am gresit e o parte din mine.”
Suferim in fiecare zi, pentru ce.....suferim din prostie pentru toate nimicurile, pentru ce? Mi-e sete sa rad cu pofta....Sunt obosita, sunt nauca, si pierduta ca un copil de mama sa.
E trist ca sunt in starea asta, insa e patetic pentru ca eu am provocat-o!
Uite cum vin sarbatorile si cum peste tot dainuieste boala asta ce ne ajunge odata in an. Asa...si ce sa sarbatoresc? Craciunul....singura placere a mea e ca de Craciun sa ninga...atat. Anul Nou????,...suntem nebuni ca sarbatorim trecerea anilor, si apropierea mortii!