te provoaca sa gandesti
| recomandari: | Photoree - The collaborative image recommendation system |
| Ghidoo.ro - Descopera internetul interesant! |
Analogie
de gabi.boldis la: 28/01/2006 22:17:00 modificat la: 29/01/2006 21:48:44voteaza:
¨Mana intinsa care nu spune nici o poveste nu primeste nimic¨
Filantropica-Nae Caranfil
Una dintre imaginile comune cotidianului occidental este cea a cersetorilor. Fara a avea pretentia de a oferi o clasificare pertinenta a acestora, pentru ca nu ma slujesc de date sau studii empirice, as indrazni insa sa-i impart in cateva categorii:
1. homeless - persoane marginalizate, fara nici o propietate in posesiune, dorm si traiesc pe strada. Traiesc evident, din mila publica, cele cateva bunuri le transporta de colo colo in vehicole improvizate. Hrana le este asigurata cel mai adesea de catre asociatii umanitare sau centre de intrajutorare.
2. entertainers - persoane care presteaza diverse servicii comunitatii. Relatia lor cu aceasta apare astfel total modificata, in sensul ca ei sint artisti, iar comunitatea devine public consumator. Mergand pe acest criteriu sau peculiaritate, exista primárii care speculeaza fenomenul, in sensul unei mai atente selectionari a entertainers-ilor
3. sarlatanii -persoane pentru care cersitul e o ocupatie formala, un mod de a-si adjudeca niste beneficii prin starnirea milei. In aceasta ultima categorie apar cu mare frecventa romanii si rromii.
Acum, oprindu-ma exclusiv asupra ultimei categorii, apare in cadrul acesteia o caracteristica cat se poate de comuna: corolarul religios.
In fata unei dezgratii, sau a unei presupuse nenorociri, se invoca caritabilul social, in prezenta muta a unor iconite reprezentand idoli religiosi.
Freud observa intr-o lucrare a sa o certa analogie intre ritualurile obsesive si cele religioase. Nu vorbea despre disciplina spirituala ci despre comportamente nevrotice, cam ca acelea care au putut genera crima de la Tanacu.
Odata deschis un astfel de drum, rezulta relativ usor sa fac/observ o certa analogie intre metoda lucrativa a cersetorilor din ultima categorie, si modul in care biserica ortodoxa romana, stie/reuseste sa stranga fonduri pentru constructia de noi biserici.
O biserica se autoadministreaza in general prin diverse metode, insolite uneori daca privim modelul neoprotestant american (neoprotestant atata vreme cat exista si neoliberalism cu toate implicatiile sale); se pot cauta si gasi zeci de modele, insa doar in spatiul romanesc, atat cersetorii cat si calugarii se pot confunda in postura, piosenie si corolarul imaginar religios, icoane ale suferintei ultime si pure.
Filantropica-Nae Caranfil
Una dintre imaginile comune cotidianului occidental este cea a cersetorilor. Fara a avea pretentia de a oferi o clasificare pertinenta a acestora, pentru ca nu ma slujesc de date sau studii empirice, as indrazni insa sa-i impart in cateva categorii:
1. homeless - persoane marginalizate, fara nici o propietate in posesiune, dorm si traiesc pe strada. Traiesc evident, din mila publica, cele cateva bunuri le transporta de colo colo in vehicole improvizate. Hrana le este asigurata cel mai adesea de catre asociatii umanitare sau centre de intrajutorare.
2. entertainers - persoane care presteaza diverse servicii comunitatii. Relatia lor cu aceasta apare astfel total modificata, in sensul ca ei sint artisti, iar comunitatea devine public consumator. Mergand pe acest criteriu sau peculiaritate, exista primárii care speculeaza fenomenul, in sensul unei mai atente selectionari a entertainers-ilor
3. sarlatanii -persoane pentru care cersitul e o ocupatie formala, un mod de a-si adjudeca niste beneficii prin starnirea milei. In aceasta ultima categorie apar cu mare frecventa romanii si rromii.
Acum, oprindu-ma exclusiv asupra ultimei categorii, apare in cadrul acesteia o caracteristica cat se poate de comuna: corolarul religios.
In fata unei dezgratii, sau a unei presupuse nenorociri, se invoca caritabilul social, in prezenta muta a unor iconite reprezentand idoli religiosi.
Freud observa intr-o lucrare a sa o certa analogie intre ritualurile obsesive si cele religioase. Nu vorbea despre disciplina spirituala ci despre comportamente nevrotice, cam ca acelea care au putut genera crima de la Tanacu.
Odata deschis un astfel de drum, rezulta relativ usor sa fac/observ o certa analogie intre metoda lucrativa a cersetorilor din ultima categorie, si modul in care biserica ortodoxa romana, stie/reuseste sa stranga fonduri pentru constructia de noi biserici.
O biserica se autoadministreaza in general prin diverse metode, insolite uneori daca privim modelul neoprotestant american (neoprotestant atata vreme cat exista si neoliberalism cu toate implicatiile sale); se pot cauta si gasi zeci de modele, insa doar in spatiul romanesc, atat cersetorii cat si calugarii se pot confunda in postura, piosenie si corolarul imaginar religios, icoane ale suferintei ultime si pure.
