Ati adopta un copil?

Sunt sigura ca daca nu as fi avut copiii pe care ii am deja, as fi infiat unul. dar si asa ma gandesc de o vreme incoace sa iau un copilas pe care sa il aduc acasa in weekend-uri si de sarbatori... sa ii fac bucurii si sa vada ce inseamna o familie. Stiu ca exista aceasta posibilitate dar am tot amanat... sa o iau chiar de la inceput la sfarsit nu cred ca as mai avea nici timp, nici resurse materiale... dar pentru un copil care isi petrece toate sarbatorile si vacantele in orfelinat ar insemna mai mult decat nimic...

adevar graiesti tu acolo. cred ca ce spui e o dovada de altruism. daca situatia materiala mi-ar permite, cu siguranta as adopta un copil pe langa unul propriu pe care il am.
am lucrat (a se citi... munca grea) cativa ani in domeniul protectiei copilului si am vazut ce fel de oameni vin sa adopte un copil. rar cand sunt oameni care ar adopta dupa modelul pe care il invoci.
de obicei sunt oameni disperati ca nu pot face ei proprii copii. asta se intampla dupa o viata dedicata carierei, imbogatirii sau din alte motive nemedicale. pe la 35-40 de ani constata ca le lipseste ceva: "evrika! nu avem copii!" .... si atunci ....
faza 1: se pun mititeii pe facut sport (sex pana la epuizare, in toate pozitiile, la ore ciudate, zi si noapte, oriunde) numai ca fara prea mari rezultate.
faza 2: "hai la doctor!" doctorul isi face datoria si prescrie medicatie dupa indelungi si chinuitoare investigatii.
faza 3: hai la ghicitoare, vraci, vrajitoare, popi si manastiri. degeaba.
faza 4: resemnarea... " asta e! am muncit degeaba!"
faza 5 : adoptam un copil cat mai mic, cat mai blond si cu ochi cat mai albastrii (apropo... asta poate fi sindromul copilului provenit din parinti alcoolici)... gandindu-ne la parintii care abandoneaza un copil.
noroc ca la protectia copilului treci prin furcile caudine si nu se da copilul la pachet cu Shogunul. asa se face ca specia care vrea sa adopte un copil in loc sa cumpere un caine, ramane cu buza umflata.
am intalnit
putinele gesturi altruiste le-am vazut la strainii care adoptau copii. aveau proprii copii si adoptau un copil de aici pentru a-i oferi o viata mai buna. nu toti au aceasta motivatie insa proportia lor e covarsitor mai mare decat a ramanilor.
mai vreti?

desi laudabila initiativa ta la prima vedere, eu zic ca mai rau ii faci
arata-i tu ce-i familia si cum sunt sarbatorile si dup-aia trimite-l inapoi la orfelinat asa ca un dus rece pentru trezirea la realitate

Un lucru nu pricep: de ce sunt asa de egoisti romanii care nu pot avea copii si vor sa adopteze unul? Ca ar putea, cum spui tu, sa ia un catel si-ar fi mult mai simplu. Nu tu cheltuieli, griji, responsabilitati... sau oricum, mult mai mici. Ar pune oamenii bani la ciorap, ar merge sa vada lumea, de ce sa se incurce c-un copil care, iarasi cum spui, mai poate avea si ceva gene defecte de la parinti alcoolici?

Buri-buri, nu pricep....

eu...mai vreau!
E intr-adevar interesant sa ... asculti si partea cealalta!

Sincer... mi se pare putin egoism sa faci un copil cand sunt atatia pe lume care te asteapta cu bratele deschise

adeca sa-i lasam pe aia mai putin egoisti sa se sacrifice facandu-ne copii!

Un lucru nu pricep: de ce sunt asa de egoisti romanii care nu pot avea copii si vor sa adopteze unul?

pentru ca iau acel copil ca sa-si acopere golul lor, nu neaparat ca sa-i faca un bine copilului. faptul ca-l vor blond si cu ochii albastri demonstreaza asta. dar zic eu, ideea e ca si copilului ii va fi probabil mai bine intr-o familie, chiar egoista, decat la orfelinat.

ca sa raspund la intrebarea din titlu, daca as adopta sau nu un copil, nu stiu. in momentul de fata nu m-as gandi sa adopt decat daca as vrea un copil si n-as putea avea eu insami unul. motive egoiste, deci. abia m-am decis oarecum ca as vrea sa incep sa am copii. daca (doamne fereste!) s-ar dovedi ca nu pot avea copii, poate m-as gandi sa adopt. zic poate, pentru nu stiu daca as putea oferi unui copil adoptat dragostea pe care trebuie sa o ofere un parinte. pur si simplu nu stiu. ma gandesc ca e mult mai simplu cu odraslele naturale, le iubesti vrei - nu vrei.

zaraza

Ai dreptate, insa ma gandeam ca e un mod mai putin egoist decat altele, de a umple golul acela. Insa iarasi ai dreptate, caci nici macar eu nu l-as lua pe cel mai "rapciugos" de acolo, ceea ce arata clar substratul egoist.
Daca ar fi sa adopt un catel l-as lua si asa, bubos si chior si vai de el, dar un copil... handicapat, de pilda? E pe viata. Mai e asa usor sa hotaram (cazul meu, nu stiu restul...)?

eu nu as adopta in nici un caz un copil handicapat. prin asta ma recunosc egoista, dar nu e o mare descoperire. stiam dinainte :). (cel mai altruist gest in sensul asta a fost sa iau un pisoi bolnav, cand puteam lua unul sanatos, gras si frumos. dar cam atat). pana si gestul de a face copii e unul egoist. cati oameni fac copii in ideea de a aduce pe lume un suflet (oricum nu s-a dovedit ca asta ar fi un lucru bun ptr sufletul respectiv. poate acolo, in lumea sufletelor e cu mult mai bine!) si nu se gandesc deloc la bucuria si eventual sprijinul pe care li-l va aduce lor un copil? cati oameni nu fac copii pentru a-si redefini un scop in viata? nu mai vorbesc de aia care fac copii ptr alocatii sau forta de munca... asa ca e un teren alunecos, asta, egoism vs altruism. oricum e foarte mult de reflectat. tind sa desconsider oamenii care zic usor "da, sigur, as adopta imediat un copil! numai ca nu-mi permit, ce pacat....". ce inseamna sa-ti permiti? un copil poate creste oriunde, important e sa il poti iubi.

zaraza

Simplu!
tu spui ca: "Un lucru nu pricep: de ce sunt asa de egoisti romanii care nu pot avea copii si vor sa adopteze unul...".
Experientele noastre sociale sunt cu mult diferite de restul lumii. Mai bune decat ale unora, mai proaste decat ale altora.
Daca privim in jur si iesim din cercurile noastre de cunostinte si din mediul in care traim zilnic, vom descoperi o tzara adevarata, o realitate mai dura decat o percepem din birourile noastre frumoase, masinile noastre noi sau vecinatatea agreabila (plec de la presupozitia ca majoritatea celor ce scriu aici sunt mai spalati, mai instruiti si cu ceva mai multa scoala decat cei ce vand capacele de canal). Realitatea de care vorbesc e una vulgara, plina de obiceiuri si valori ciudate, de modele de viata pe care cu greu le mai intalnesti prin restul europei civilizate. In concordanta cu aceste elemente exista credinte, cutume, modele de relationare si raportare, comportamente.
Mi-e teama ca vor fi voci care vor spune ca nu e asa deoarece la nivel social, discursurile noastre sunt de cele mai multe ori pozitive, ca avem o parere super buna despre noi ca natie. Crezi ca e vina primariei ca juma de capitala arata ca o mahala, ca democratia noastra e cu bavuri, ca ne conduc niste semianalfabeti sau ca alesi neamului sunt o gashca de banditi? Nu cred ca e intamplator ci e rezultatul plasmuirii mintilor si conceptiilor care ne bantuie.
Daca vrem sa gasim o corelatie intre altruismul romanesc (un gen de fabulatie pe o tema data) si alegerea unui primar de tip Vanghelie, trebuie sa ne uitam la minunatele valori care ne salashluiesc in viscere.
Alta explicatie nu am...
Aia cu educatia civica nu e decat o alta consecinta a aceleiasi cauze.

Vad ca discutia aluneca in directia a fi sau nu egoist.
Nu vad nimic rau in a fi egoist atunci cand faci o asemenea alegere. O astfel de alegere iti afecteaza tot restul vietii. Din experienta spun ca dintre cei ce adopta un copil sunt cupluri care au aceasta dilema: a-si implini visul si a se bucura de un copil sanatos, voios si cu potential sau a oferi o viata mai buna unui copil care altfel nu are nici o shansa.
E un punct din care devenim egoisti. Cred ca e uman sa cantarim bine inainte sa facem alegeri.
Ce am scris anterior e doar o parere, o viziune. Nu va va refuza nimeni la adoptie daca veti spune ca doriti un anume fel de copil. Chiar veti fi intrebati ce fel de copil va doriti si de obicei se intampla sa primiti un asemenea copil.
Cand spuneam ca unele cupluri nu pot sa adopte, nu am intrat in amanunte, dar pot da informatii suportive mai consistente. La protectia copilului sunt echipe de specialisti (psihologi, asistenti sociali, medici) care evalueaza cuplul respectiv sau persoana care vrea sa adopte (nu e o conditie sa fie neaparat un cuplu). Se fac vizite la domiciliu, se dicuta cu vecinii, rudele, se fac investigatii de tot felul. Decizia o da Comisia pentru Protectia Copilului. E o procedura complicata si uneori anevoioasa dar e bine ca e asa pentru ca "furcile caudine" sunt un rau necesar.
Se incearca astfel sa se ofere copilului o familie potrivita. Accentul cade pe copil si nu pe familie... sau cel putin asta e ideea. Stiu si contraexemple.

eu am fost intr-o casa de copii cu ocazia unor sarbatori ( sa impartim cadouri ) si in weekend aproape toti copiii plecau "acasa", pe unii ii luau chiar parintii naturali care ii lasau peste saptaman acolo din cauza ca nu aveau bani sa-i creasca. si stii cum asteptau cu sufletul la gura sfarsitul de saptamana ?toti, dar absolut toti...numai ca dupa unii nu venea nimeni NICIODATA.
daca as incepe sa fac acest lucru mi-as asuma intreaga responsabilitate si as merge in fiecare weekend nu numai cand as avea chef
oare nu ar fi totusi un lucru bun ?

cumparat 4:)))

nu au copii , in schimb au un caine/pisica sau chiar mai multi ,cu care cheltuiesc o gramada de bani si pe care ii considera copii lor

si care e punctul tau de vedere?
de cand trebuie sa cer cuiva sfatul cum sa-mi cheltuiesc banii? :))

Cred ca era vorba de motivatie, nu de libertatea fiecaruia de a face ce are el chef cu banii lui.

De l'amour le mieux

nu e vorba despre bani si felul in care ii cheltui...ma refer la faptul ca acesti oameni resimt lipsa afectiunii, au o anumita etate si dispun de mijloace financiare necesare...eu una am vazut destule cazuri , in special femei



Iluzia comunitatii o ai pana in momentul unei mari zdruncinari sufletesti

si ce-ai prefera, doar fiindca nu au copii atunci sa lase de izbeliste cainele sau pisica si sa n-aiba grija de ei? ele ce vina au????
nici eu nu-i inteleg pe cei care gandesc ca tine... mi se pare foarte egoist si sarac in suflet .........

motivatia e foarte importanta:))
si pana la urma totul se reduce la risk management. In momentul in care adopti, iei un risk, (sentimental, financiar, etc), pentru ca nu sti cu ce genetic pool vine copilul.
iar impotriva genelor, e al naibii de greu de luptat:)) ca ele-s tare multe:)
si vorba lui belle, de animale cine are grija?:))
animalele pot sa-ti ofere aceleasi bucurii pe care le ofera copiii, si in plus nu se vaita, nu au pretentii, si asa mai departe (acum mi-am aprins un foc de paie-n cap, si astept raspunsuri furioase la ce am spus) :)))
deci, daca as adopta, as adopta numai numai pe nepotul meu (copilul fratelui meu), mai ales ca e un english bulldog, cu o personalitate nemaipomenita:))

Sunt de acord ca atunci cand adopti iti asumi un risc mai mare decat in a avea un copil al tau, dar eu ma gandesc ca se poate intampla ca un copil nascut din parinti inteligenti, oameni seriosi etc. sa aiba probleme la invatat sau sa capete niste obiceiuri f proaste din anturaj. Eu consider ca educatia, anturajul si mediul sunt mai importante decat mostenirea genetica.

De l'amour le mieux

de fapt genele si mediul sunt la fel de importande... educatia e un rezultat al mediului si al genelor.... iar pentru educatie, pe langa un cap bun, trebuie si un fund bun, pe care sa se stea in timpul studiului:))

Nicidecum , eu am pisica , tin la ea si nu as lasa-o "de izbeliste" , dar
de aici si pana la a considera-o "fetita mamei" e drum lung...anyway...totul este relativ


Iluzia comunitatii o ai pana in momentul unei mari zdruncinari sufletesti

Da!! fara sa ma gandesc la "gene defecte" sau "cheltuieli in plus" sau "batai de cap" - astea sunt prostii!!!
cum poate spune cineva despre un copil ca ar putea avea "gene defecte de la parinti alcoolici", acesta fiind un motiv principal care ar impiedica adoptia!???? dupa ce ca au fost destul de batuti de soarta acesti copii, fiind refuzati de familiile lor din cine stie ce cauze, ar trebui sa-i mai ignoram total si noi pentru ca nu le cunoatem parintii??? nu sunt "prea buni" pentru noi? suntem noi cumva perfecti?? avem genele alese si "in regula"?? cine suntem sa judecam un copil orfan?????? poate ar trebui sa ne gandim daca suntem NOI destul de buni pentru a le fii parinti!! ei nu iti cer promisiunea unui viitor starlucit sau conturi in banca sau mai-stiu-eu-ce. vor doar pe cineva in viata lor - cineva care ii doreste si iubeste si pe care pot sa iubeasca inapoi. vor sa aiba poate certitudinea ca atunci cand vor implini 18 ani nu vor fi aruncati in strada pentru ca nu mai este loc pentru ei in orfelinat. (si asa se inmulteste numarul copiilor strazii in fiecare zi - este mai bine asa?)
practic acesti copii nu au gresit cu absolut nimic si totusi continuam sa ii pedepsim pentru faptul ca au o viata mult mai grea decat a noastra!!
da, am de gand sa adopt un copil(de fapt sper ca nu numai unul :) ) si il voi creste asa cum voi putea mai bine - normal ca va avea lipsuri, pentru ca nu sunt perfecta, dar va avea o casa, o familie si un viitor mai bun decat la orfelinat.
cat despre timp si bani... se gasesc daca vrei intr-adevar un copil(fie ca este al tau sau "nu" - chiar si adoptat in scurt timp va fi AL TAU).

Cred ca mi-am dorit dintotdeauna sa adoptez un copil, nu stiu de unde ideea asta, inca de cand eram mica. Poate fiindca traiam aproape de o scoala cu internat si mama aducea acasa copii ai nimanui, in pauza de masa, ca sa le dea sa manance.
Cu toate astea acum tind sa ii dau dreptate Zarazei, e un pic superficial sa crezi ca e atat de simplu. Iar genele pot avea si ele multa importanta, desi ai dreptate, nici noi nu suntem perfecti, insa am vazut deunazi Hide and Seek cu Robert de Niro si ma gandeam cum ar fi sa te trezesti la batranete, alergat prin casa cu un cutit de bucatarie, desi se presupune ca activitatea cu pricina nu a fost capitol in educatia primita de la tine! :o)
Glumesc, e numai un exemplu, insa chiar nu trebuie luat in considerare atunci cand te gandesti serios la adoptie?

Si copilul nu e AL TAU, niciodata, e al lui insusi intotdeauna, chiar si atunci cand il faci.

Genele au intr-adevar importanta, dar nu iti detemina doar ele personalitatea - ea depinde foarte mult de mediul in care traieste copilul respectiv, de atmosfera din familie, de traumele pe care le-a suferit etc.

Daca de exemplu parintii naturali ai copiluli pe care l-ai adoptat au suferit de vreo boala(cum ar fi diabet sau probleme cu inima sau altceva), atunci e probabil ca si el sa aiba probleme similare la un moment dat (ca si o mare parte dintre noi de altfel putem suferii de aceleasi probleme). Daca insa unul din parinti a fost sa zicem criminal in serie, asta nu inseamna ca asa va fi si copilul. (e doar un exemplu)

"Si copilul nu e AL TAU, niciodata, e al lui insusi intotdeauna, chiar si atunci cand il faci." - sunt total de acord. nu am zis "al tau" gandindu-ma la posesiune, ci la felul in care ajungi sa il iubesti: exact ca pe propriul copil.

Am 27 de ani, nu am inca copii... Imi doresc foarte mult un cpoi, doi copii, poate chiar trei, dar uite ca asa a fost. Deja m-am gandit ca daca nu voi avea unul al meu, adica nascut de mine, atunci voi avea unul al meu, adoptat. Sau se mai poate si sa adopt dupa ce nasc eu unul. Mai vedem.
Insa viata fara copii e o pustietate.

este urmatorul: va luati sotul/sotia, va duceti la un specialist, si cereti sa faca un model cum ar arata un copil conceput de voi.... daca rezultatul va sperie, adoptati:)))

Ai dreptate, ideea e ca oricum am da-o exista un risc. Si trebuie sa fi ori prea avantat si sa nu cantaresti prea bine situatia, ori cu adevarat generos ca sa faci pasul concret. Eu nu sunt nici una nici cealalta, se pare... cel putin nu inca. Desi primul meu raspuns pe conferinta asta a fost "da, as adopta imediat". :o)

De-aia ai ales tu catelusii, in loc de? :oD

pffftttttttttttt :)))

catelusi? pffftttt... nici vorba de asa ceva, cu toate ca mi-a trecut prin cap, dar pana la urma m-am ales cu alte vietuitoare:))) din alea de seamana cu mine:))) la length si girth:))

Aaaaaaaaaaaaaaaaaaa.... iguane?
Serpi cu clopotei? Tarantule mici, paroase? :o)

Fara gluma: sa-ti traiasca si sa-ti creasca (la length si whatever else)! :oD

mai ghiceste:))

se lauda.... nu crede tot ce zice :)

nu ma fa ca-ti trimit poza:)))

vorbe! ;)

pe cuvantul meu de utecist dat afara din organizatie ca-ti trimit:))

mai bine trimite-i lui guini ca ea inca nu s-a prins ce "copii" ai... nu de alta da' sa-si dea seama si singura cat de mult "semanati" :)))

pai vezi cum esti, acum iti renegi propri copii?:))
am crezut ca astia-s ai nostri:))

numai ala micu' e al meu :))))) da-i adopt bucuroasa si pe ceilalti...

hai ca ma duc pe TA sa nu se supere Guini ca m-am bagat ca musca-n lapte, nu asta a fost intentia :)

pleaaase!

ce intrebare.... normalische ca poti :)

ia-ma de manutza:))

Unde fugirati fara mine?! Pai ma seduceti si abandonati asa, fara mila?!

mai stai nitel cu fata ca nu se face s-o lasam cu ochii-n soare amandoi :)
mai ales ca ea cu tine vorbea, eu m-am bagat ca m-a amuzat ideea cu catelusii :))))
iarta-ma Guini, fara intentie :)

pai asa esti tu, te repezi la tot ce da din coada:))

... m-a amuzat ideea cu catelusii, da' nu stiu ce monstri mici a produs horica, asa ca daca vreti sa nu ma supar (si sa dau cu electronu')... aduceti poza la interval!

susbscriu la ce a zis guinevere . vrem poza!! vrem poza!!

De l'amour le mieux