-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

truisme


de proletaru la: 08/02/2006 16:56:00
modificat la: 12/02/2006 17:17:14
taguri: Eseuri 
voteaza:
...sau obligatia de a fi fericit.

Mi-e teama sa nu spun o grozavie framantata anterior de alte mii si mii de minti, mult mai istete decat rablagitul meu aparat de cugetat. „Obligatia de a fi fericit” a fost abordata din multe perspective, unele filozofice, altele mai pragmatice. Nu voi inventa eu roata dar ma bate gandul sa incerc o cugetare despre fericire. S-ar putea sa iasa un rahat, dar tot incerc pentru simplul fapt ca simt inca presiunea socialului de fi un om fericit.

Ma cumprinde o stare de totala confuzie daca incerc sa ma evaluez rapid daca sunt sau nu fericit. Cum as putea sa nu fiu fericit?! Toti au fost, sunt si vor fi fericiti atunci cand ii intrebi. Si iata, am o dilema puternica: nu cumva sunt nefericit. Daca nu e totul decat o fatada, un teatru ieftin, o spoiala cu fericirea asta pe care o afisez zilnic?

Daca despre prezent am indoieli si despre viitor incertitudini mari, despre trecut stiu mai multe. Am fost fericit si am aflat lucrul asta abia dupa ce nu am mai fost. Stiu ca nu a fost o stare continua ci o suma de mici momente egoiste, in care cu greu am putut impartasi ce simteam. Stiu la ce te-ai gandit, dar nu a fost nici prima data cand am iubit si nici cand i-am oferit flori dirigintei in prima zi de scoala. Era o fericire pe care o impartaseam doar cu cativa apropiati. Simplul fapt ca imparteam aceste trairi ne facea fericiti pentru o vreme. Fericirea noastra avea insa o hiba: izvora din cu totul altceva decat efortul de a cladi societatea multilateral dezvoltata. Era legata de Oldfield, Michel Jarre, Pink Floyd, Queen, Iris, Celelalte Cuvinte, Andries, Dali, Fowles, Gaudi si multi altii pe care acum nu ii mai pot separa de restul referentialelor intelectuale. Am auzit parerea ca era un refugiu, o forma de rezistenta intelectuala. Nu cred, ci mai degraba sunt convins ca erau elemente de firesc, de stare normala ce convietuiau cu cele care compuneau anormalitatea acelor timpuri. La nivel individual fiecare incerca sa „tricoteze” cu ele astfel incat sa supravietuiasca spiritual.

Acum mi-e mult mai usor sa privesc in urma si sa vorbesc de fericirea altora.

Am crescut si mi-am petrecut o buna parte din cei mai „frumosi” ani intr-o oranduire in care „a fi fericit” era directiva de partid si care trebuia (nu spun „era”) dusa la indeplinire de toate „esaloanele”.
Imi aduc aminte cu groaza de frigul din camera mea, de umbra care mi se prelingea pe pereti, tremurand de la lumina palpainda a lumanarii la care invatam. Nu, nu eram la tara ci in mijlocul „civilizatiei” urbane. Asta era realitatea cruda, palpabila, tangibila, scursa de discursuri, defilari sau ode de preaslavire. Invatam cat de fericit trebuie sa fiu a doua zi, cand la ora de muzica trebuia sa mimez aceasta minunata stare de beatitudine, in timp ce sofegiam cantece patriotice. Acum le am pe calculator ca mp3-uri si le ascult scarbit, ca nu cumva sa uit anii de liceu. E un fel de gem trandafiri (urasc florile astea) pus pe un codru de paine neagra, mucegaita. Povestea e impanata cu fericire. Culmea, nu a mea.
Odata cu lehamitea care ma apuca ascultand „Magistrala albastra”, mi-o amintesc pe profesoara de muzica navalita de valuri de placere cand pronunta numele conducatorului iubit. Era foarte fericita. Acum, daca as vedea pe cineva pe strada, cu o asemenea mimica, as banui fie ca are o criza de schizofrenie, fie se masturbeaza in public, lucru la fel de anormal.
Ridica fruntea si abia intredeschidea ochii, apoi clatina usor din cap spre stanga si dreapta, inspira usor aerul, pentru a intona un nou imn de slava dedicat partidului. Nu e gluma si nici patetic nu vreau sa fiu. Eram inghetat de spaima (contastul era prea mare si nu puteam empatiza cu faptura supusa greselii) privind acel „spectacol” ridicol. Incerca sa ne transmita intr-un fel acea fericire de a fi acuplat mental cu idolii progresului socialist.

Eram condamnat, prin context sa arat ca traiesc intens maretia acelor „opere”, ca trebuie sa fiu fericit. Nu eram si nu simteam dar a arata altceva echivala cu damnarea. Am si eu o doza mare de conformism, chiar daca realizez, care ma impiedica sa ma risc.

Mi-a fost mult mai usor sa nu inteleg aceste scene, aproape erotice, cu partidu’, semn ca mintea mea era inca insuficient dezvoltata pentru a putea concepe cum e sa fii fericit iubindu-ti tara, presedintele, partidu’, responsabilu’ cu propaganda, instructoru’ de invatamant politic.

Astazi mi se intampla sa vad frecvent asemnea atitudini.
Partidu’ si conducatoru’ erau doar alte fetisuri iar orele de educatie ateista ar putea fi cu usurinta descrise ca orgii nonsexuale.

Ma rup o clipa de aceste imagini grobiene pentru a nu-mi aminti cum stateam, cuminte in banca, mimand atentia.

Am citit destul de tarziu, ca varsta, cartea lui Orwell „1984”, iar „Portocala mecanica” am vazut-o la putin dupa. In timp, am tot rememorat si am cugetat la simbolurile din aceste doua continuturi magnifice.

Exista si clipele de mare nefericire. Un astfel de moment de puternica nefericire l-am trait datorita unui contrast contextual accidental. Alta poveste despre fericire.

Serviciul meu se afla in zona fostei mele scoli, loc in care ajung, mai nou, cu mijloace clasice.
Acum cateva zile, intr-o dimineata prea frumoasa ca sa o pot observa, fiind ca de obicei, la ora aceea pe pilot automat, ma asez pe scaun si astept sa se termine calatoria.

In astfel de ocazii cotidiene sunt prea putin atent la ce e in jurul meu. Mintea mea puturoasa inca mai cutreiera spatiile virtuale. Simt insa, dintr-o data, o stare de angoasa, de iritare fara a putea focaliza imediat cauza acestei trairi nasoale.
In timp ce zaceam in scaunul aproape comod, aud de undeva din fata mea, din scaunul din fata o voce cu rezonanta. O recunosc. Mi se face frig. Era fosta mea profesoara de muzica care povestea vecinei de scaun ce de lucruri minunate face ea impreuna cu corul ei. Instantaneu mi s-a intunecat privirea iar parti din conversatie se amesteca cu pasaje din „1984” si „Portocala...”: politia gandirii, partidu’, solfegiile, ochii pe jumatate deschisi, minutul de ura, Milky Bar, marturisirile pe masa de torura, „tezele din aprilie”, „ioropa”, „...invatati, invatati si iar invatati...”, „9 Mai Muncitoresc”...

Imi revin si continui sa flirtez cu „obligatia de a fi fericit”. Nu ma intreb daca profa’ de muzica mai e fericita. Sigur ca e. A schimbat doar fetisul. Acum „interpreteaza” in biserica cantece religioase. A aparut intr-o emisiune pe un post local. Culegea lauri. A descoperit, probabil, ca „tatucul”, care intre timp a fost aspru pedepsit, are si el un sef, ca partidu’ si acea oranduire „fericita” au disparut ca urmare a unei vointe mult mai inalte. Evident, acea vointa inalta trebuie laudata intr-un anume fel. Nu hulesc. Odele de preainaltare ale muzicantei nu au nici o legatura organica cu Dumnezeu. El stie prea bine asta, dar e prea gentil ca sa-i spulbere schiloada fericire.

Nu am nimic cu persoana dedicata muzicii ci doar ma intrebam cum e cu fericirea asta tranzitorie, cat de parsiva e ea cu vremurile si cu noi. Evident, acum mintea mea a mai incretit un pic si incep sa realizez ca nu are nici un rost sa ma mai privesc in oglinda dimineata, intrebandu-ma cat de fericit sunt si eventual ce trebuie sa mai fac ca sa prelungesc acest extaz.

comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (17):


:) - de maan la: 12/02/2006 18:45:43
Toti au fost, sunt si vor fi fericiti atunci cand ii intrebi.
:))
eu n-am fost niciodata fericita-n azi, iar, dac-am fost, n-am constientizat-o decat mult mai tarziu, cand totul devenise deja spatiul amintirii.
nu m-a deranjat niciodata, atata timp cat gasesc inca multe lucruri pline, in 'ieri'.

Am fost fericit si am aflat lucrul asta abia dupa ce nu am mai fost.

voilà!
sau iata de ce am simtit ca-i cazul sa comentez in timp ce citesc.

Nu cred, ci mai degraba sunt convins ca erau elemente de firesc, de stare normala ce convietuiau cu cele care compuneau anormalitatea acelor timpuri. La nivel individual fiecare incerca sa „tricoteze” cu ele astfel incat sa supravietuiasca spiritual.

incerc sa-mi schitez in suflet viata mea de-atunci si amarul de pe cerul gurii imi sugereaza neputinta.
aveam 16 ani in '89 si n-am inteles decat mult mai tarziu cat noroc am avut ca s-a sfarsit si ce-nsemna bucuria cu care-mi aruncam ghizdanul in aer fiiindca nu mai facem geografia ca 'se luase iar lumina'.
aberant, adoram mirosul de petrol si bucuria de-a citi la lumanare ma coplesea.

trandafiri (urasc florile astea)

din adancuri, si eu.

Incerca sa ne transmita intr-un fel acea fericire de a fi acuplat mental cu idolii progresului socialist.

membra-n MAN, acelasi om, profesor de bilologie, mi-a cerut in prima zi de dupa revolutie, sa incep ora cu 'tatal nostru'.
i-am zis ca nu stiu.
de-atunci n-am mai invatat nimic la bilologie.

Odele de preainaltare ale muzicantei nu au nici o legatura organica cu Dumnezeu. El stie prea bine asta, dar e prea gentil ca sa-i spulbere schiloada fericire.

mmm...

Evident, acum mintea mea a mai incretit un pic si incep sa realizez ca nu are nici un rost sa ma mai privesc in oglinda dimineata, intrebandu-ma cat de fericit sunt si eventual ce trebuie sa mai fac ca sa prelungesc acest extaz.

mi se-ntampla, inconstient, de ceva vreme.
da-mi spun ca, daca-i semn de incretire, de ce nu-i loc de optimism ca s-o numesc pe-nfundate razand deja - intelepciune...:))))

te-am citit cu incantare.
sperand ca mai rezisti p-aici,

#105395 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
precizare - de proletaru la: 13/02/2006 19:37:03
mah, eu ma bucur ca ti-a placut. ai cam desfacut tu textul ca pe salam... dar trece. ideea scrierii mele era ca mi-e ciuda de mor ca am prins mizeria aia de epoca de aur (si nu am nici un motiv sa ma bucur ca am apucat sa inteleg stupizenia si rautatea acelor vremuri) iar pe de alta parte am inca traume din acea perioada care mi se deschid ori de cate ori ma intalnesc cu cate un vierme cu sufletul stramb (precum exemplul cu profa de muzica).
apropo, mi-a placut mult muzica si am ceea ce se numeste ureche muzicala insa nu am reusit niciodata sa predau o ora de muzica. ma cuprindea o stare de voma, greata si repulsie profunda. in timp am mai inteles din ce mi se intampla ... dar starea aia viscerala tot o mai am.
tinem legatura.
#105519 (raspuns la: #105395) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
"ai cam desfacut tu textul ca pe salam..." - de maan la: 13/02/2006 20:33:51
:))) ... defect profesional, ma foi!
promit ca-ncerc a m-abtine, dar tare-i greu, pacatele mele.
acu', sa zic dept si tot, m-o-ncercat si-o analiza stilistica.
i-am rezistat, vezi bine.:)))

#105629 (raspuns la: #105519) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Ufff... amintiri! - de Guinevere la: 16/02/2006 20:18:27
M-a impresionat mult textul tau, cred ca e cea mai frumos prezentata conferinta de pe aici, din cate am vazut eu.

Mi-a amintit de temele facute la lumina lampii (culmea, am crescut in Bucuresti si nu neaparat intr-un cartier marginas!); aveam trei lampi cu gaz pe care le curatam in fiecare seara, ca nu se stia daca vom avea nevoie de ele sau nu, noaptea urmatoare! Mi-am amintit si de piesele de teatru comuniste, la care ma uitam fiindca altceva nu era la TV, in afara de emisiunea cu poezii patriotice. Cu el muncitor de nadejde si ea secretara cu inalte standarde morale.

La scoala am avut ceva mai mult noroc. In liceu am avut o profesoara de filosofie pe care acum probabil ca o stiu destul de multi, Mihaela Miroiu. A suportat destule persecutii numai ca sa ne deschida capul si in loc de marxism ne vorbea despre Phaidon-ul si Phaidros-ul lui Kant.

Mi-am amintit si de prima cutie de coca cola pe care am vazut-o dupa revolutie, si de batoanele Snickers pe care le taiam acasa in trei, sa fie pentru toti. O sa razi, dar de cate ori mananc ceva bun acuma, ma gandesc cat am visat la lucrul ala in copilarie!

Si mi-am mai amintit ce zicea Blaga:

Daca vrei sa ajungi la fericire, atunci pune-ti orice ca tinta, numai un singur lucru nu: fericirea.

#106462 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
nu tine in tine! - de proletaru la: 17/02/2006 19:56:48
merci de comentariu.... nu te abtine... macar aici sa fim noi insine, fie ca place sau nu.

eu nu am talent la scris, ceea ce am afisat aici sunt niste moduri de a ma exprima, un fel de exorcizari, bucurii sau traume care sunt infipte in viata mea minuscula.
#106618 (raspuns la: #105629) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
bucurii marunte - de proletaru la: 17/02/2006 19:56:48
sincer ma bucur ca ti-a placut scrierea. promit sa mai afisez si altele
#106619 (raspuns la: #106462) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Nici eu! - de Guinevere la: 17/02/2006 23:54:04
Nici eu nu scriu, si totusi de cand am descoperit cafeneaua m-am tot trezit ca public, una-alta. Imi face bine, nu stiu de ce, e un alt mod de a respira. Daca vine o critica e bine, e un punct de vedere, daca ii place cuiva - alt punct de vedere. Un fel de pasi inainte.
Talent la scris nu inseamna neaparat, cred eu, mestesugitul de vorbe. Inseamna ca ceea ce transmiti lucreaza ceva in sufletul omului, si tu ai reusit. O sa te mai citesc daca mai publici, cross my heart!

Am simtit revolta ta cu tot cu gust! :o)

PS - Dar ce aveti totusi cu trandafirii?! ( un simbol al...lalala...stiti voi)
Ca si lor, nefericitilor, le-o fi greata de "infloriturile" politice...

#106795 (raspuns la: #106618) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
:) - de maan la: 18/02/2006 10:47:46
"eu nu am talent la scris"

n-oi fi-avand, dar bine ca esti bun la ... exorcizari.:)))
#106813 (raspuns la: #106618) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
exagerat - de proletaru la: 19/02/2006 12:15:49
floarea nu are nimic doar ca mi se pare un pic prea "siropoasa".
#106899 (raspuns la: #106795) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
ops! - de Guinevere la: 19/02/2006 08:06:49
Scuze. "Eseu". Nu stiu unde mi-e capul uneori. Si scuze ca m-am "intercalat". In rest, totul ramane valabil.
#106938 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Tu stii... - de Guinevere la: 21/02/2006 19:06:30
Da, dar e ca si cum si spune ca lumanarile nu pot fi decat morbide sau ca evreii care folosesc sapunul sunt insensibili. Iti inteleg insa antipatia pe care ti-o genereaza.
#107422 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
ce! - de maan la: 21/02/2006 20:17:25
"Dar ce aveti totusi cu trandafirii?! ( un simbol al...lalala...stiti voi)
"

artificial! scoarta! fum! praf in ochi!
exagerare babana!

cu un manunchi de flori de camp, o buruiana culaesa dintr-un sant...brr...te scoti mai usor...
#107438 (raspuns la: #106795) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
e ca si cum si spune ca luman - de maan la: 21/02/2006 20:21:36
e ca si cum si spune ca lumanarile nu pot fi decat morbide

cand mi-e gandul la lumanari, mi-e si la inchinaciune!:)
atmosfera romantica-n aroma de lumanarele mi-aduce acru-n gura.
oribil!
#107439 (raspuns la: #107422) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Maan - de Guinevere la: 21/02/2006 20:32:11
Lumanari nu am dar de acum incolo o sa ma gandesc la matanii in Body Shop-uri, thanks to you!!!! :o)
#107442 (raspuns la: #107439) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Trandafirii - de Guinevere la: 21/02/2006 20:34:47
Sunt frumosi in sine, degeaba...
Tot restul li se asociaza, oamenii sunt de vina, nu ei! Si da, astia exagereaza la greu! Pot sa exagereze si cu buruieni.
#107443 (raspuns la: #107438) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
nenea proletaru' :) - de live_2day la: 20/07/2006 20:16:44
Fiind incepator in viata, ma simt de multe ori ciudat auzindu'va pe voi, 'astia mari' povestind despre viata voastra. Si sincer sa fiu, uneori ma face sa plang, alteori sa rad ... alteori trezeste in mine o dorinta de a face ceva mai mult ... alteori de a'mi taia venele.

Mi'a placut ce ai scris la sfarsit ... faza cu oglinda. Asa e. Nu are rost. Nu are rost sa ne pierdem in intrebari in loc sa traim.

Fericirea ... voi aveti un termen de comparare. Mai multi de fapt. Cum a fost aici exemplul comunismului. La noi sau la mine (generatia mica) e uneori greu sa compari lucrurile, experientele. Proletaru' stie, eu ii repet: pacat de scris. pacat de pacat. pacat de multe ...

In orice caz, eu ma rog pentru echilibru. Si mi se pare cel mai rational sa fii un om echilibrat in toate.

live 2day like u'R going 2 die 2morrow
#134319 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Simt enorm si vad monstruos - de zaraza sc la: 20/07/2006 11:29:24
La mine a sosit clipa reimpacarii cu trandafirii! In aceasta vara am reusit sa-i privesc cu alti ochi, cu cei de altadata...chiar daca de altadata inseamna o epoca nedorita...c'est la vie!
Ma simt fericita adeseori fara un motiva anume...ma simt cazuta in depresie si iar, motivul pare minor...
Sint o fire optimista, asta-i tot...Aplic cu succes proverbele si trec usor peste necazuri, dar nu sint deloc multumita de viata mea, de tara asta, de nimic oare?! Punctual, sint multumita de acest eseu din fruntea paginii, de muzica ce o pastrez cu grija, dar inca nu-i pe dvd...Sint multumita de unii oameni ce fac cinste numelui de om. Stiu ca romanii pot, dar nu e suficient. Trebuie creat, gasit un nucleu care sa se aglomereze incet-incet si sa devina bulgarele care se va rostogoli si va duce la renasterea tarii... Incerc sa ma suport, sa fac din defectele mele obiectul ironiilor mele.

Daca ma gindesc anume la ne/fericire, sint ne/fericita concomitent...Intru in subconstient si gasesc paradoxuri...dar cum astea nu tin de foame si ma zapacesc cu totul, ca s-ar putea sa uit sa plec de la servici sau sa uit sa ma duc acolo sau alte patzanii, trebuie sa le trec cu vederea si sa pornesc automatismele...cineva imi spunea ca ma port rece, desi stia ca nu eram...asa rezist...lumea asta e o mare pacaleala, as vrea sa fiu sincera, dar ar fi un comportament sinucigas...exista mai multe sensuri...hmmm...si totusi nu m-as fi sinucis daca m-as fi comportat deschis...dar nu puteam...sensibilitatea exagerata se poate ascunde foarte bine...dar nu mai sint inteleasa..."simt enorm si vad monstruos"...asa spunea Caragiale? Ar fi sinucidere insa daca as vrea sa simt sentimentele pe de-a-ntregul...iubire, patriotism, prietenie...le tin departe sa le vad mici...nu ma pot apropia de ele, m-ar distruge...sint ale mele, un geam dublu, vidat, ne desparte...

cere si ti se va da
#134337 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: