Prin drumul prafuit si plin de apa,adesea trec pentru a te-ntîlni.E o carare uitata si obosita de pasii ce-au trecut pe-aici cîndva.Luna îngheata peisajul si fluierul trenului se-aude de departe.E un desert imaginar,Sahara în inimi.Albastrul noptii mi-este plapuma de pene iar stelele ma privesc cu un surîs viclean.Ar trebui o data,un munte sa se plimbe si printr-o întîmplare,atunci,ne regasim.Speranta spulberata ramîne si gîndeste la cerul diminetii pe care îl astept!
Speranta ucigasa ce-a fost o data-n suflet,vraja si mireasma cu care ne-am ascuns de catre toata hoarda ce ne ameninta;s-au stins într-un amurg.Ce ploaie,deasa,rece ne-a prins acum din nou!Pe putina de munte cu creasta orgolioasa,ma ratacesc din nou si te astept de-atunci...