Inima timpului, orologiul, bate continuu… si trece… si trece… tic tac… tic tac…
Uitarea se asterne in sufletul meu, dar greseala intina mereu constiinta bolnava de prea multe amintiri. Am fost un copil cuminte dar am vrut sa gresesc si acum imi pare rau. Sunt un copil pentru toti cei care ma privesc dar sufletul meu e acum batran... batran si obosit de toata vina pe care o poarta… vina ca a profitat de fiecare moment si a facut ce a vrut, desi nimeni nu ar fi crezut ca ar fi putut. E oare gresit sa traiesti asa cum vrei si sa faci tot ce iti trece prin cap ? Nu e gresit… stiu asta sigur… atata timp cat nu ii minti si ii inseli pe cei mai importanti din viata ta.Dar cand acestia nu ar accepta ca tu sa simti viata la maxim pe motiv ca ceea ce faci nu e bine… doar atat : nu e bine ? Oare e bine sa traiesti in minciuna… oare e bine sa ascunzi ca vrei o alta viata, una pe care o ai deja fara ca nimeni sa stie ? Nimeni… in afara de tine… si ti se pare o povara atat de mare…