Sfarsit de toamna...

Se frange chemarea din raza de soare
Purtata pe aripi de crudul ecou,
Se zguduie timpul,si rade,si moare
Si moare din nou…


De foc e azurul in valuri de ceata
Il mangaie toamna cu zambetul sau,
Ii cerne vapaia cu trista dulceata,
O cerne din nou…

In palma seninul cuprins de uitare
Se zbate cu vuiet inchis in cavou,
Si blestema rodul cel fara-ndurare,
Caci moare din nou…