Tocmai sunase ceasul desteptator. Se ridica intr-o
rana, buimacita de cosmarul din care se trezise lac de
sudoare, sa citeasca timpul de pe cadran. Nu era nici
sapte dimineata, si necunoscutul interesant pe care il
adusese acasa pentru o partida de amor, se foia prin
somn in patul ei de tanara independenta. O cuprinse in
bratele lui in semiconstienta lui, domolindu-i
instinctele agresive de a-l alunga din culcusul ei
cald, cum facea cu toti in zori. Desi strainul,
vulnerabil cum parea- fiind pe jumatate adormit- isi
pierduse mare parte din farmecul pe care il
exercitase asupra ei in seara precedenta prin
privirile-i hipnotice, ca de drogat, acum ii trezea
instinctele materne prin pistruii ce ii presarau
chipul, pusi pentru prima oara sub ochii ei de lumina
diminetii. In lumina tare, artificiala a barului de
noapte Marta nu percepuse aceste semne care, cu o
parinitoare duiosie sentimentala, puteau fi
interpretate ca urme ale unei copilarii nu prea
indepartate, ale unei inocente nu cu totul pierdute.
Aceeasi impresie de prospetime i-o lasara pistruii de
pe umerii si bratele lui, care faceau din barbatul de
25 de ani un pustan de 17 ani. Momentul ei de uimire
fu insa taiat de zambetul lui lasciv, putin crud, pe
care si-l cultivase de la varsta de 15 ani ca sa
fascineze adolescentele cu sugestia unui mister
abisal, intunecat ca placerile carnii. In clipa
urmatoare Marta fu surprinsa de miscarea brusca a
barbatului, care depuse un sarut fugar, tandru si usor
amuzat, pe obrazul ei, inainte de a cobori din pat. Il
privea imbracandu-se in graba, dar cu miscari sigure,
de o gratie fireasca ce o izbi ca fiind impregnata de
un ciudat soi de cochetarie feminina. Dar mai ciudat
decat aceasta cochetarie in sine, era faptul ca nu era
o cochetarie nascuta din constiinta prezentei unui
spectator, parand o cochetarie intrinseca, ce nu-l
parasea niciodata, nici atunci cand ramanea singur cu
el insusi- caci strainul parea ca uitase cu totul ca
nu era singur in incapere pe parcursul toaletei. Dupa
un minut, imbracat complet cu mare grija, de parca
s-ar fi aranjat cel putin un sfert de ora, isi intalni
propria privire in oglinda de langa usa, trecandu-si
mana zvelta prin parul cret, si iesi fara sa-i mai
arunce o privire. Marta ramase mai buimacita decat in
momentul trezirii, oftand visatoare la gandul ca nici
macar nu-si daduse osteneala sa afle numele
necunoscutului pe care nu mai avea sa-l mai vada
niciodata, care disparuse din viata ei la fel cum
aparuse: fulgerator. Ii venea sa-si smulga frumosul ei
par ondulat, de disperare ca nu va mai intalni
niciodata ceea ce intrezarise prea tarziu in el - dupa
ce facusera dragoste si atipisera cu trupurile lipite
unul de altul- dimineata, cand se destramau iluziile
noptii. Inchise ochii, incercand sa nege coplesitoarea
revelatie matinala, ce o umplu de spaima: simtea cu o
certitudine de netagaduit ca nu va fi in stare sa
iubeasca mai mult decat in clipa aceea si ca, incepand
de atunci, viata ei era o cursa oarba, lipsita de
sens, de cautare -in toti barbatii care-i vor iesi in
cale- a ingredientului otravitor, fatal, pe care il
lasase in urma sa, o data cu parfurmul sau, persistent
in odaie, amantul de o noapte.