Începusem să-mi fac griji că seara vine mai repede şi incetul cu incetul alunecam spre metalic, spre rigid, exact, ultra standardizat tehnologic şi strict material.
Ieşind din amniosul meu care separa lumea mea de puf de lumea lor degeaba , am început să invaţ că acum alte culori au prioritate , nu rozul cu vinişoare purpurii pe care îl admiram în fiecare clipă a existenţei mele şi pe care aşteptam cu nerăbdare să-l străpung cu capul , dupa o întoarcere spectaculoasă cu picioruşele în sus.
Apariţia mea nu le-a imprimat un şoc prea puternic , însa mie mi-a controversat ideile de mai târziu , acelea de a deveni şi eu ,,când voi fi mare’’ fotbalist !Am constatat că fetiţele nu sunt băieţi aşa cum credeam la început şi îmi imaginam că femeile şi bărbaţii erau mari de când lumea şi nicidecum nu i-ar fi născut şi pe ei aşa ca pe mine.
Crescând, începusem să observ cum ,,fetiţele’’ de pe plajă de la mare aveau o bucata de carniţa lipsa jos, sub burtică şi aşa am înteles că eu sunt fata şi că cei care au ceva mai mult se numesc băieţi.
Aşadar pasiunea mea pentru fotbal şi-a pierdut din intensitate când, poate din lipsă de curaj pentru ceva atat de masculin , mi-am pus pentru prima oară pantofii mamei în picioare şi i-am probat rochiile.
Şi-acum, deschizând ochii, pot să vad în căderea mea , în ciuda crepusculului venit prea repede că alunec spre biotip şi insensibil şi că deja mult prea mulţi limacşi se încalecă în vâscozitatea steclicioasă şi abundentă a secreţiei piciorului lor , mânjind iarba şi îngreţoşând trecătorii , printre orăcăiturile broaştelor agitate şi speriate de cei speriaţi la rândul lor de ele.
Şi astfel ciclul vieţii continuă şi probabil te întrebi ce rost mai ai dacă tot ţărâna ajungi şi eventual blestemi Dumnezeul în care crezi sau nu , pentru simplul motiv că ţi-a dat o şansă . Apoi mori printr-o hruba infectă , doar cu câţiva câini rămaşi care-ţi ling rănile , nu pentru că vor sa te ajute ci pentru că te vei gândi să le dai şi lor ceva de mâncare …sau nu…
De aici mai departe ce pot sa-ţi mai spun ? Fie-ţi ţărâna uşoară şi nu te impacienta dacă pe mormântul tău vor călca adesea limacşi unul peste altul , încălecându-se lacom şi urât mirositor sau dacă vei auzi orăcăituri şi vei simţi trepidaţii intensificându-se de la săriturile broaştelor urmărind vreo râmă.