dilema prizonierului in trecut

Simtim mereu,cand vedem uneori o persoana care se aseamana cu un unchi,un var,un frate,un prieten disparut,o atractie deosebita fata de persoana aceia.
Am scris mai de-mult ca de cate ori ne paraseste o persoana foarte iubita,de fiecare data vine o alta si-i i-a locul!
Eu cred ca exista ceva in sufletul nostru si in memoria nostra ceva ce se aseamana cu al saselea simt.
De-aici se leaga si amintirile din copilarie.
Foarte bine cand avem o copilarie plina de amintiri frumoase.
Cu cat amintirile sant mai frumoase cu atat mai mult iubim pe ce-i care ne-au iubit.....

"As vrea sa comentati acest ultim lucru, de fapt asta e esentza a ceea ce doream sa spun."

Ii multumesc lui sami pentru "dezgroparea" acestei conferinte.
Proletar, este istorie, nu se poate perima. Intorsaturile astea din cauza comunismului ne pun in situatii noi, fara precedent, poate, de-a lungul istoriei. Suntem in fond oameni cu viata noastra, care avem dreptul la trecutul nostru. Asa cum tara a pierdut legatura cu trecutul de dinainte de 1947, si noi simtim in interiorul nostru ca ceva ne lipseste. Din fericire, situatia oamenilor, luata individual, e mai usoara decat a tarii. Toti conducatorii tarii de dupa 1990 au lasat tara in confuzie, o tara suspendata intre trecut si viitor. Prezentul e un fals, atata vreme cat trecutul de dinainte de 1947 nu e cunoscut in toate aspectele sale.