-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

inventatorul fericit


de val manescu la: 05/03/2006 05:25:00
modificat la: 08/03/2006 23:02:31
voteaza:
INVENTATORUL FERICIT

A trecut aproape neobservată o ştire absolut incredibilă care relata zilele trecute că un cetăţean dintr-o localitate moldavă a inventat o nouă, sigură şi ieftină metodă de a scăpa de foame, deznădejde, impozite şi scumpiri, bref, de toată porcăria asta de viaţă. El a săpat în propria grădină o groapă, s-a cuibărit în ea şi a tras peste el pămîntul rezultat cu ajutorul unei folii de plastic. A fost găsit din întîmplare după o săptămînă, mort de-a binelea.
Dincolo de simplitatea ei, această ingenioasă şi revoluţionară metodă de dispariţie conferă multiple avantaje, şi nu ne referim doar la economiile în plan financiar legate de o sinucidere obişnuită. Autorul invenţiei s-a gîndit, cu siguranţă, şi la economia de lacrimi pe care o realizează, eventual, rudele şi cunoscuţii, care, negăsind nici o urmă, vor crede că omul şi-a luat lumea-n cap cu vreo pipiţă bogată şi o duce bine-mersi cine ştie pe unde. Acolo unde e cald şi bine mereu. O dată şi-o dată o să dea el vreun semn de viaţă, sau, pur şi simplu, cînd totul va fi uitat, o maşină bengoasă o să oprească într-o zi la poartă şi din ea o să coboare, strălucitor, plin de bani, gata să facă o importantă investiţie în prăpădenia de sat, cumpărîndu-i noroiul de pe uliţe, o bogăţie practic inepuizabilă a patriei noastre, taman inventatorul nostru.

Excitaţi la culme de ideea existenţei în proximitate a frumoasei şi delicatei civilizaţii a mileniului trei, zgîndăriţi pînă-n străfundul sensibilicos al orgoliului de mare naţiune antică, atît de curajoasă încît s-a opus cu vîrtoşenie – cît s-a putut - imperiilor milenare rîvnitoare nu doar la bogăţia, ci chiar, culmea tupeului, la întreaga fiinţă naţională a tracilor şi a urmaşilor lor, naţia mea bagă puternic cărbuni în tenderul plin de găuri al locomotivei care scîrţîie din toate boghiurile spre termenul de aderare la Europa.
Deşi, dacă apleci puţin urechea şi dai mai încet televizorul, o auzi cum gîfîie gata-gata să-şi dea sufletul ca un fumător pedepsit să cutreiere în pas alergător coclaurii europeni, ea continuă, încet, dar sigur, să înainteze. Implacabilă ca şi destinul, numărătoarea inversă a celor mai puţin de patru sute de zile pînă la 1 ianuarie 2007 nu mai poate fi oprită decît de capitaliştii care au fabricat ceasornicul. Numai că, ocupaţi deocamdată cu propriile lor probleme, (producţia de bani şi exportul de imigranţi ilegali), vesticii ne bagă arareori în seamă, ca pe-o rudă săracă pe care trebuie s-o inviţi la masa de crăciun, dar n-are loc decît pe colţul mesei din bucătărie, între chiuvetă şi frigider.
Ai noştri însă, ca brazii, îşi văd de treabă, în slujba poporului.
Declaraţii ditirambice, cum că o să facem şi o să dregem, că industria, că agricultura, că aşa şi pe dincolo, duduie prin cancelariile continentului, mai-mai să acopere ghiorţăitul maţelor, strigătele greviştilor şi dîrdîitul celor care-şi vor petrece iarna în corturi de plajă.
Europenii sunt aproape gata să cadă pe spate în faţa încălzirii economiei româneşti şi a politicii fiscale a guvernului. Îi doare-n paişpe de raportul preţ – calitate – salarii, de ratele şi datoriile românului sau de scumpirile de Anul Nou. Tot acolo îi doare şi că-i mai ieftin un sejur de iarnă în Italia sau Grecia decît în omătul autohton al munţilor Carpaţi. Aşa că ne mai ard un raport de ţară încurajator. Că-i bine, că suntem fericiţi, bogaţi şi că nimica nu ne doare, după cum arată grăitoarele statistici. Căci n-au ei atîţia observatori cîţi mîncători de rahat mustind în gogoşi are naţia mea, creatoarea lui Păcală şi a nu mai puţin celebrului Bulă. Dacă americanii nu ne-ar fi luat-o înainte, de pe planşeta de proiectare a pişicherei mele naţii ar fi apărut cu siguranţă şi alte personaje mult îndrăgite pentru măiestria cu care se descurcă pentru moment, în situaţii de limită, ca Popey, şoricelul Tom, Rambo sau mister Terminator.
Ei bine, fraţilor, Europa ne vrea! Înseamnă că însuşi Dumnezeu stă cu faţa spre noi. Bănuiam noi ceva-ceva, devreme ce ne-a dăruit o ţară atît de frumoasă, ca o gură de rai, cu bogăţii fără de număr, ape limpezi, păduri adînci şi cîmpii mănoase, munţi înalţi pînă la cer, cirezi de vaci grase şi turme de oi behăitoare şi cu oameni, ah, doamne, ce oameni !, femei şi bărbaţi harnici şi frumoşi şi veseli. Ca să nu mai punem la socoteală copii lor, duglişi dar fericiţi că doamna învăţătoare e în grevă.
Din cînd în cînd, e drept, cam rar, cineva cîştigă la loto, dar niciodată nu se află cine e.
Nicio durere, niciun necaz, nicio despărţire, nici chiar moartea, nu afectează fundamental existenţa lor cea de toate zilele. Dacă se întîmplă vreun necaz, cît de mare ar fi el, rîd cu gura pînă la urechi : las’ că nu-i sfîrşitul lumii, şi mîine e o zi...
De fapt, încearcă şi bieţii români să-şi facă viaţa mai bună. Şi, dacă s-o putea să fie din bucurie în bucurie, din petrecere în petrecere, ce-o fi păcat ? Că doar suntem un popor voios şi sănătos.
Dacă nu e vreun sfînt în calendar, vreo zi naţională, dacă nu-i vreo aniversare, vreun paşti, vreun crăciun, repede se găseşte cineva să inventeze un motiv de veseleală, încît pînă şi plecările dintre cei vii, înmormîntările sunt prilej de afirmare a optimismului funciar: fericitu’, a scăpat! Asta e, frate ! N-ai ce-i face ! Las că nimeni nu s-a întors de dincolo să ne spună că e rău, înseamnă că e bine. Fă haz de necaz, zîmbeşte, mîine poate fi mai rău! Ieri era pe prispa căsii, azi s-a dus în... Din greşeală în greşeală spre victoria finală ! Strong, nu? Cînd vreun vicios e sfătuit să se lase de fumat, că ţigara îmbolnăveşte, răspunsul e: Ei şi, am să mor bolnav, iar tu ai să mori sănătos. Cool! La urma urmei, şi Mutu Ţiganu de care mi-era frică în copilărie, a dat ortu’ popii într-un veceu, şi Ahab şi balena lui, şi Ştefan cel Mare, cît era el de mare şi tare, au murit, toţi murim, oricît de bine ne-am simţi pe lumea asta, pardon de constatare. Peste toate vorbele cu adînci înţelesuri, mai tare chiar ca sarcastica butadă iarna nu-i ca vara, tronează cinismul constatării că dacă nu mori, poţi trăi şi trei sute de ani.
comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (0):

Nu exista comentarii

-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...