Deodata am vazut ca-i bont in soare,
ca nu mai scrie ploi, ca lasa alb,
sa-l ascutim cu brazi ciobiti la geam,
sa puna iarasi semne de mirare.

Vant nou-nout, batut in doua frunze,
abia clinteste fumul amutit pe case,
tuseste-argint in frigul de matase
si i se sting rafalele pe buze.

S-aprindem felinare pe la colturi
pe strada dintre ganduri intrerupte,
sa toarcem adieri din vise rupte,
lumina sa o sprijinim cu fluturi.

Sa ne slabim casele din suruburi,
sa desiram de la intrare drumuri,
sa strangem ce ramane in poteci,
la spate-n buzunar, de vrei sa pleci.
Sa-i facem ploii leagan intr-o noapte
si sa o balansam cu soapte,
sau daca nu, s-o prindem cu carlige,
sa-i facem ropotul sa nu mai strige,
sau hai sa o uscam la soare,
s-o facem pulberi pentru ce ne doare,
ori sa o tinem uda pe nuiele,

boccele verzi sa agatam de ele!

Culeg un gand si ii apun o stea,
il musc cu frig si il dansez cu iele,
il inrosesc pana la piele
si-l scutur de noroc in palma mea.
Imi pune bruma peste pietre,
strop de lumina cazatoare, trepte,
cade-n rostogoliri de viata,
invineteste-un un strop de ceata,
rupe trei fire de nisip
ca sa planteze-n loc nimic,
apoi trei randuri cu rasad de ceata
sa-nsire oceanul pe o ata,
inca trei fire de nisip
si-a mai plantat un pic nimic.
Suficient noroc in palma,
am strans destul de-o plaja-ntreaga,
sa o mototolim, la cos cu ea,
ploaia sa taie-n scoici o plaja noua,
noptile sa-i presare roua,
sa-i punem valului la varf o sa,
sa-i calarim cu viata sarea,

boccele verzi sa agatam de ea!

Mai da-mi un gand sa-l fac ascutitoare,
mai pune cer sa-i inverzesc o mare...

______
zarazei