Oameni frumosi din viata mea

Radu

Foarte rar imi aminteam de el. Si atunci cand o faceam, nu-mi venea numele lui in minte, oricat as fi scotocit prin dosarele prafuite ale arhivei. Enervant.

Duminica am facut spaghetti. Unica reteta de spaghetti pe care o stiu. (Ssstttt!! Sa nu mai ziceti la nimeni). Si in timp ce spalam vesele, ma mustruluiam:
"Sa nu-ti iei o carte de bucate! Mai stai vreo 5 ani... Cu ce as mai putea face spaghetii?!" "Cu ton si cascaval", a venit instantaneu raspunsul. "De unde stiu asta?"
"De la Radu."

Prin '96 vanzarile personale ajunsesera si in Brasov. Urmarind un anunt din ziar, le-am ajuns si eu pe ele. Iar in goana dupa clienti, l'am gasit pe...Nu. Nu pe Radu. Pe Manu, prietenul cel mai bun lui Radu.
Manu era un libidinos. (Acum imi dau seama ca probabil, sarmanul, se chinuia din rasputeri sa atinga macar juma' din succesul la femei al lui Radu. Inutil dealtfel.)
Cat de penibili trebuie sa fi fost amandoi! Eu ma dadeam de ceasul mortii sa-i vand o rata care canta, iar el imi oferea gratis o partida de sex. Cert e ca a 'convins'. Nu pe mine, ci pe Andreea, o prietena care ma insotea. Asa ca au schimbat numere de telefon si....
"M-a sunat Manu. Sa iesim cu el si cu un prieten de-al lui." Discutii, dezbateri, in final votam pro.

Radu facea parte din categoria 'periculosi de atractivi'. Asta pentru ca era un tip distant, flegmatic, foarte sigur pe el. Intalnirea a fost un succes. Cel putin pentru mine si Radu. A doua zi am iesit doar noi. La un biliard. Jocul de-a 'cine domina' n-a functionat. Asa ca am dat cartile pe fata. Ne-am sarutat si ne-am urat "pe maine". Si poimaine. Si... asa mai departe.
Radu a fost primul barbat care mi-a gatit. Spaghetii cu ton si cascaval.
Cum am putut sa uit acea seara?!
Cand am ajuns la el m-a luat de mana, m-a asezat pe un scaun in bucatarie, mi-a turnat un pahar de vin si mi-a spus: In seara asta, gatesc eu! "De parca-as fi putut gati eu!! :))"
Cred c'a mai spus si alte lucruri frumoase. Dar nu mi le amintesc. Eram pur si simplu fascinata. De simplitatea lui, de bunatatea lui, de sinceritatea lui. De ochii lui calzi, mari si albastri.

Firesc, m-am intrebat de ce l-am alungat pe Radu. Nu suport un raspuns sincer. Doare. Si in fond, cui ar folosi?!

As putea scrie zeci de pagini despre el, desi "eu si Radu" a durat putin. Despre pasiunea cu care traia, despre inteligenta lui.
Dar cred ca e de ajuns sa spun ca Radu a fost unul dintre oamenii frumosi din viata mea. Unul dintre oamenii care m-au invatat sa fiu cine sunt. Oameni pretiosi.