-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

Senin de primăvară


de Lucia Daramus la: 19/03/2006 15:11:00
modificat la: 29/03/2006 20:54:34
taguri: Poezii 
voteaza:
Lucia Daramus

Senin de primăvară

stele, stele în noapte mai aproape
mult mai aproape pictate albastru
lunecos în zăpada alb de primăvară
din cer. verdele picură
ca un ulcer închipuit
inflorescenţă multiplă de sînge poetic
îţi numeri degetele pe masa de scris
întotdeauna îţi iese cu unul în plus
întotdeauna lung şi albastru
clipocind chel de alcoolul verde de paris
sau de voroneţ albastru
pipăi...fîlfîind cu sania timpului
izbirea din asfalt, oja lăsată cadou.
pe noptieră se scaldă şi azi ochii tăi
caută umbra piciorului meu gol de femeie
tu surîzi cînd fardu-mi atîrnă pe pleoape
ca o betonieră pentru un nou cartier
iubeşti şi dinţii albi înşiraţi
ca mărgelele roşii contaminate de
tona de ruj cu nume de trandafir
vîlvătaia incendiului din sîngele tău
doreşte cu patimă trupul peste aripile mele
cîndva ţi-am desenat pe transpiraţia din palme
zborul. avea miros de fructe
chiar tu l-ai asemuit merelor sînilor mei
aici ai înţeles că paharul în care limba ta
clipoceşte frenetic sub lumina becurilor economice
nu e decît o iluzie, aripile mele intoxicate
pulsează în mii de închipuiri
şi ce bine joc toate rolurile
să fii poet ai nevoie de ele
să fii poet ai nevoie de ele
doar ele ştiu să tacă în toate limbile
în toate culorile
doar ele ştiu să spargă din cînd în cînd
betoanele-n care se-ascund ţevile
lungi prelungiri venoase.
zvîcneşte miraculos sîngele iubitului
la intersecţia ţevilor – inima –
fărîmiţată-n versuri năframe
de aripi nebune, înalte izvoare
doar unul cel adevărat
ca să fii poet ai nevoie de ele
pînă cînd explodează – buuuumb
ţevile, ţîşnind roşu poemele
subsolul e-o lîncedă apă
pe tencuială sarcastic rîd morţii
pămîntul atîrnă-n mormîntul bunicii
rupîndu-i şi ultimul os
îmi amintesc osul bunicii şi-acum
mesteca în mămăligă vîrtos
bunica era cea mai bună bunică din lume
era cel mai important om de pe pămînt
pînă şi plămînii acestei vieţi
pulsau prin plămînii bunicii.
bunica răsturna mămăliga rotundă şi galbenă
bunica striga din coapsele ei rotunde şi mari
pînă-nvîrtea din ele lumea întreagă
striga bunica: a răsărit soarele pe prispa mea
nici nu m-ar fi mirat dacă-ntr-o zi
soarele galben aburind ar fi căzut în curte la ea.
stele, stele în noapte mai aproape
mult mai aproape pictate albastru
lunecos în zăpada alb de primăvară
din noianul de dincolo curg amintirile
pe geana-mi închisă în moarte
ca o pădure pletoasă se preling gîndurile
cînd eşti poet îţi vezi apele
din care fiinţele tu se-adapă
colorezi zborul spre steaua pierdută în noapte.






comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (1):


Lucia, - de PROUDFRECKLED la: 04/04/2006 08:24:59
poezia ta mi-a adus aminte de mine!Si mi-a placut sa-mi regasesc pentru o secunda....suflet de poet.
#115292 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...