Asta e un fapt dovedit. Mi se pare absurd ca o persoana sa fie etichetate dupa doar o singura intalnire (sau cum se intampla, poti sa pici odata la locul nepotrivit si la momentul nepotrivit si sa ii vezi o alta latura, mai negativa).
Acum vorbesc din experienta, de multe ori sunt catalogata altfel decat cum sunt eu. De ce? Asta inca ma intreb si eu, de ce oamenii simt aceasta nevoie arzatoare de a pune fiecare persoana intr-un catalog si a-l nota, dupa ce abia l-a cunoscut. Foarte multi prieteni (a se citi cei mai buni prieteni) mi-au spus... dupa trecerea unui timp (uneori ani) ca, la inceput ma credeau alfel.. si ca abia mai tarziu m-au cunoscut cu adevarat. Eu dupa acele marturisiri am renuntat definitiv la a cataloga pe cineva foarte repede, acum (poate si din cauza ca am mai inaintat in varsta :P) am invatat sa am rabdare, sa acord mereu o a 2-a sansa, nimeni nu e perfect, oricine are dreptul la o greseala, oricat de fatala ar fi ea, fiind prima, o pot uita.
Desi nu pot sa spun ca nu ramane o urma.. dar cu timpul parca pana si cicatricea dispare. Si tot la capitolul „aparente” (sa nu credeti ca mi-a venit idee din melodia A. Balan !!) se incadreaza si faptul ca mereu oamenii mai diferiti sunt marginalizati. Daca nu te incadrezi in aceea masa a populatie, daca esti mai special ( ma refer la tot prin asta.. nu doar la acei bieti copii care sunt etichetati „freaks of nature” de la nastere ).
De ce atunci cand o persoana citeste este numita „soarece de biblioteca” – asta fiind un alint in ziua de azi.. – si este ridiculizata... sau se spune ca se lauda ? De ce exista mereu acest conflict intre persoanele care asculta genuri distincte de muzica? Consider ca aceste discriminari nu sunt utile nimanui, dauneaza ambelor parti, si discriminatorilor si celor discriminati.
O dovada a faptului ca nu e bine sa faci discriminari, am primit-o si eu in vara, cand mi s-a indeplinit o dorinta : sa vad un manelist destept. Pana in acel moment eram convinsa ca asa ceva este un paradox, eh.. se pare ca va trebuie sa recunosc, ca m-am inselat. Pe acel om, l-am cunoscut intamplator, pe durata unui traseu, Bucuresti – Timisoara ( eu am coborat in alt oras.. dar acesta era traseul lui ), si chiar il adimir. Este unul din oamenii impliniti, are 2 facultati, o slujba foarte bune.. si credeti-ma cand spun, ca este unul din acei oameni care pur si simplu te fac sa-i placi din momentul in care deschid gura, iti poti da seama ca este un om citit. Socant nu? Asa mi s-a parut si mie in acel moment.. si din cauza acestor mici dovezi, care se acumuleaza cu fiecare zi care trece, imi dau seama ca discriminarea dauneaza in primul rand evolutiei... Tu ce crezi?