Plecai şi io prin lume de nebun,
Sperând cumva sa îmi gasesc norocul,
Ca-n ţara mea vazui ca nu sunt bun
Nici sa-mi umbresc în zi cu soare locul;

Ajuns peste ocean, aşa cum zic,
În ţara asta plina de arţari,
Eu Gheorghe, ce sa mai, un venetic,
Visam deja la sacii de dolari,

Caci viza nici macar n-a apucat
Sa se usuce pe-al meu paşaport,
A doua zi pe loc m-am angajat
Ca specialist, cu braţele în port,

Dar pe la unş’pe, sa fi fost trecut,
Lucrând cu mult elan şi daruire,
Pe nişte inşi am vrut sa îi ajut,
Ca io sunt saritor foarte, din fire :

Fac iooo! strigai, fac io! de vreo cinci ori,
Da’ nu-nţeleg de ce s-au şifonat,
M-au luat frumos cu toţi de subţiori
Şi peste gard afar’ m-au aruncat;

M-am angajat din nou, ca-s inimos,
Însa problema din nou am avut,
Ca nu ma las nicicând eu mai prejos,
Am zis “fac io” şi jobul l-am pierdut

Şi tot sarind sa fac în stânga-n dreapta
Dorind ca sa fac io, ca-s muncitor,
Mi se-arata cu-n deget unde-i poarta
Şi-n spate ma tratau cu un picior;

Umblând pe strazi dezamagit, hai-hui,
O baba-n faţa casei se caznea,
Cu un ciocan vroia sa bat-un cui
Şi-n cap pe cui nicicum nu-l nimerea,

Fac io! cu mult respect m-am adresat,
Iar baba foarte galeş mi-a zâmbit
Şi ce sa vezi, pe loc m-a angajat,
Chiar plata-n mâna “cash” mi-a oferit;

Pe brânci la baba frate am lucrat
Trei nopţi întregi şi pline patru zile,
De am pierdut, caci le-am înumarat,
Sa nu exagerez, vreo şapte kile;

Ce lume dom-le şi-n aceasta ţara (!?)
Ca unii nu ma lasa sa muncesc,
Iar alţii-mi fac capacele sa-mi sara,
Ma abuzeaza pâna ma topesc (!)

……………………………………

Vazând cum şade treaba pe aici,
M-am reântors în sat, la Leana mea
Şi-aveam o pofta mamaaa !…de urzici
Cu mamaliga sa le fac saftea,

Da’ numa’ ce pusei de mamaliga,
Pentru urzici pisam la usturoi,
Ca o aud pe Leana ca ma striga :
Fac io ma’ Gheorghe !...
…şi-om mânca apoi !

Valeriu Cercel