… ne-am cunoscut- au trecut ani, ne zambeam-au trecut luni, te-am iubit –au trecut vecii si dragostea n-a murit. S-a ascuns in sufletul mea si, invaluita de durere, se hraneste cu prezenta ta. Sunt zilele acelea trecute, pline de farmec….!
Aici am incheiat melancolia, alung regretele si zambesc, caci soarele nu ne-a parasit!
Te intalnesc pe strada, ne prindem de mana si alegem sa fim… noi. Nu ne este teama de nimic, desi privirile obosite ale oamenilor ne urmaresc.
Nu te-am ales din ratiune, am vrut sa-ti fiu aproape pentru ca te-am vazut ranit si mi-am propus sa te iubesc: sunt ochii tai verzi in care marea s-a incuiat… Poate i-a fost teama ca ai sa plangi si atunci n-ai sa mai fii. Dar ei sunt darul meu, caci nu stapanesti forta cuvantului.
Simt ca Dumnezeu m-a binecuvantat pe mine dintre toti cei cu har si am gasit bucuria intr-o zi cu prea multa lumina. Si n-am sa ma intreb niciodata daca am meritat, fiindca linistea din inima mea nu este decat o forma a fericirii. Ma incapatanam s-o caut prea departe! Nimbul il simt cu imensitatea-mi interioara, iar rodul este zambetul pentru ochii tai tristi. Uneori am simtit ca in lume se naste prea multa iubire in acelasi timp si de aceea un suflet ca al meu se simte coplesit .Am nevoie sa ma daruiesc, caci traiesc pentru asta.
Trebuia sa te simt cum plangi, cum tristetea te inchide intr-un cerc necuprins! Totul e o leganare intru durere. Dar am stiut sa traim frumos. Intuiam momentul sarutului, dar si pe cel in care sa ucidem. Si…sufletele noastre s-au despartit, ne dor trupurile incolore. Nu stim ce ne-a frant sensibila privire care ne-a unit. Poate prea mult timp..
Nu te regret , dar mi-e dor de emotia ta .
Si tu!? Nu vrei sa traiesti, ai uitat scopul si te-ai pierdut in detalii. Te-ai jucat cu oamenii, cu sentimentele chiar, dar eu am refuzat sa ma dai uitarii si ti-am parasit jocul.
Am vrut sa te iubesc si tu m-ai imbratisat din recunostinta.
Lacrimi de sentiment iti picur in suflet, dar inca n-ai invatat sa culegi apa de pe firele de iarba…