-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

Ganduri negandite


de white shadow la: 26/03/2006 09:50:00
modificat la: 08/04/2006 21:11:25
taguri: Eseuri 
voteaza:
Inceputul e atat de greu…
Niciodata nu pot gasi unul suficient de bun.
Ceea ce voi scrie aici vi se va parea poate ciudat. Dar nu este. N-a fost si nici nu va fi. Este doar una din rarele accese de constiinta, care uneori se indura sa iasa la suprafata, sa-mi defineasca fiinta rasucita si intortocheata de gandurile si vointa altora.
Imi place sa scriu. Dar mai ales imi place sa gandesc. Poate asta e problema. Uneori gandesc prea mult si prea prost, alteori prea putin si prea bine.
De fapt, am constatat ca nu eu gandesc. Ci altcineva in locul meu. Cine? Poate-mi puteti spune. Eu sunt foarte curioasa.
Cineva imi trimite gandurile, cineva mi le dicteza, mai mult sau mai putin constient. Eu sunt doar un instrument. Doar cea care are grija sa scrie. Cand are chef. Caci stiu ca altfel totul se pierde.
Si acum mi se pare o prostie ce scriu. Dar scriind aceste prostii, ma eliberez oarecum. M-as bucura daca s-ar gasi cineva care sa inteleaga toate acestea. Care sa nu ma judece, ci sa ma compatimeasca. Da, poate ca sunt demna de mila. Poate demna de dispret.
Caut ceva si nu stiu ce. Si nepasarea mea, si nepasarea celorlalti, si nestiinta mea, si neintelegerea celorlalti ma sfasie, rand pe rand, pana cand voi deveni doar o umbra a lumii si o umbra a mea, fara constiinta de sine.
Trebuie sa recunosc, desi ma doare, desi mi-am dat demult seama de asta, ca nu ma cunosc pe mine. E ciudat cum iti dai seama brusc de anumite lucruri. Un gand venit de niciunde iti deschide ochii mintii si te obliga sa-l imbratisezi. De fapt, nu te obliga. Cand te simti dezorientata, complet dezorientata, esti gata sa accepti orice.
Si de multe ori cand scriu, si de multe ori cand gandesc, nu ma simt a fi eu. Uneori simt nevoia de a scrie, de a ma elibera, dar nu eu sunt cea care scrie. Nu eu cea constienta. Si de adevarata eu, cea inconstienta, ma desparte o bariera invizibila pe care demult incerc sa o strapung. Zadarnic insa. Nu reusesc si nu cred ca voi reusi vreodata. Dar astept cu mare bucurie clipele in care acel adevar iese la suprafata, cand imi da echilibru, sau mai rau ma dezorienteaza. E o placere nebuna si o durere insuportabila.
Nu stiu cine sunt. Si asta ma doare. Poate mai mult decat pe oricine altcineva. Aici m-as bucura sa ma contraziceti. Incep sa cred tot mai mult ca traim de fapt in mai multe timpuri simultan. Sentimentele si gandurile circula atat de repede, incat poate vietuiesc deja intr-un viitor destul de apropiat de prezentul nostru, care prin ele coexista cu noi. Nici nu stiu ce sa mai cred. Uneori ma simt atat de ciudat, incat sunt gata sa imbratisez orice explicatie rezonabila. Este ceva inexplicabil in mine, ceva care ma trage in jos, dar in sensul bun… Nu simt ca traiesc in prezent. Nici in viitor. Simt ca traiesc in nici un timp. Timpul meu e definit de materie, dar ceea ce e imaterial in mine nu exista in nici un timp fizic. Uneori ma simt complet desprinsa de realitate. Si gandurile imi curg in minte, si incearca sa ma traga dupa ele in inexistenta trecutului care le inghite. Dar constiinta ma ancoreaza bine in realitate. Si eu nu pot sa prind cuvintele. Sunt prea multe, prea rapide si ma coplesesc. Ma ucid. Imi ucid ambitia si orgoliul. Mai reusesc sa prind franturi din ele, sa le pastrez in vesnica memorie, de unde le voi scrie, atunci cand voi putea.
Si nu inteleg de ce intr-o zi sunt in culmea fericirii, iar in urmatoarea cad in cea mai adanca tristete si ma doare totul. Asa, aparent fara motiv. Si in cateva ore mi se poate schimba complet starea de spirit. Si iar nu stiu de ce. Poate ca urcand pe culmea fericirii, parti din sufletul meu cad, se pierd pe drum, si atunci trebuie sa cobor rapid pentru a le prinde, inainte sa se lovesca de inexistenta fiintei mele si sa fie distruse sau adancite iremediabil in nimicul cunoscutului.
Sunt ca un pendul intre doua extreme: existenta definita prin lume si inexistenta definita prin lumea de dincolo de lume. In aceasta as vrea sa ma adancesc, as vrea sa o cunosc. O simt vag si ma trage spre ea, dar nu pot patrunde. Si asta ma nelinisteste, ma deruteaza, ma distruge, putin cate putin. Acolo voi afla toate adevarurile dupa care tanjesc atat de mult.
Si iarasi imi fac iluzii, caci sunt complet neputincioasa. Lumea ma copleseste, eu ma coplesesc. Nu stiu ce e bine sa fac, cum sa ma comport, cum sa ma fac inteleasa.
Daca cineva a citit aceste randuri, poate s-ar indura, daca stie, sa-mi spuna cine sunt.
Si sa stiti ca aici nu am scris ce gandesc, ci am scris ce mi-a venit in gand.
comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (1):


Sa nu incepi lucruri daca nu ai da gand sa la termini - de Inca_un_Catalin la: 13/04/2006 19:48:37
Este un tipar .
Nu esti deloc singura in acest travaliu . Oficial , unele persoane s-au nascut cu dorinta de a-si pune intrebari . Neoficial , aceste persoane au avut (ne)sansa - dupa caz - sa intre in contact cu anumite manifestari ale existentei, care le-au modelat felul in care gandesc , trag concluzii sau pur si simplu percep realitatea .
Bietul Eliade a murit cu parerea de rau ca nu a cunoscut cu adevarat nici fizic , nici spiritual , lumea pe care a descris-o cu atata talent .
Ca si el , probabil ai inceput ceva si nu ai terminat .
Ideile tale nu vin din nimic . Ai zgandarit ( ca multi altii ) ceva , care acum , pare ca vrea sa preia controlul . Nu o sa il preia , decat daca ai zgandarit prea adanc. Este cea mai periculoasa etapa ( in care cauti , dar nu ai raspuns ) si ai face bine sa cauti ajutor .
Sunt trei variante .
Prima , mergi la psiholog . Acolo , sau te faci bine ( adica nu iti mai pui intrebari - solutie care nu te va satisface ) , sau o iei razna de tot ( in ciuda parerii bune pe care o au psihologii despre cunostintele lor ,de multe ori nu fac altceva decat sa adanceasca zgarieturile de pe suprafata intelectului ).
A doua , continui ce ai inceput sub indrumare avizata . Nu MISA , sau mai stiu eu ce excrocherie in masa , ci un contact cu oameni cu adevarat speciali . ( Mai exista oameni intzelepti in Romania ). Cand ajung la o anumita experianta si maturitate , intzeleptii astia au nemaipomenita capacitate de a indica calea cea buna , fara a intentiona neaparat sa o faca . Trebuie doar sa prinzi mesajul .
A treia varianta ...nu faci nimic . O sa te chinuie ( sau o sa iti faca placere - vorba bancului ) mai departe , toate cele ce acum te fac nefericita ...sau fericita .
In cartea lui London "Lupul de mare ",personajul principal " Lup Larsen ", spunea :" am fost fericit , pana mi-am bagat nasul in carti " .
Un personaj magnific acest Lup Larsen ,uitat din pacate de lumea contemporana .
Diferente mari intre starile emotionale sunt des intalnite la cei care au practicat de capul lor Yoga Respiratiei . ( Si la nebuni e la fel , dar sunt convins ca nu este cazul tau ) . Daca te gasesti in aceasta situatie si ai inceput fara un ghid adevarat ... cauta unul . Ai sa fi uimita cat de usor poti sa iti controlezi starea emotionala doar regland ritmul respirator.
Daca stai prea mult pe internet , atunci problema se va ameliora , iesind mai mult in natura , la loc cu verdeatza , loc de odihna , de unde , in mod miraculos par sa dispara intristarea si suspinarea . Nu te astepta la miracole , ca nu se vor intampla ... dar ceva -ceva se va imbunatati .
#117041 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: