Docil imi duc drumul, mi-l apuc si-l dipun, dispozitiv de ducere, defilare de dimineti damnate de doamnele ce vad cum ma duc, ce mari deziluzii iubirile docte, dumneata nu esti copilul nici unui dumnezeu, ma duc, dorurile ma vor lua si ma vor darui destinului, demn ca un domn dispar discret...
Esti ¨fa¨.

Fa-mi placerea si fugi de linga mine, fosnetul fustelor tale nu-mi mai face nimic, fanteziile s-au facut firave, fecundul a devenit furtiv, focul de dinainte imi fumega, fulgui acum mici si albe cenusi, frigul e frumos, la fel sint si florile tale, dar lumile noastre au atitea porti si ferestre, incit prin a ta se vad doar farmece, iar printr-a mea doar fantome.
Deci fugi te rog, acum de la mine, sau voi fugi eu fornaind... ma repet....

...sint atit de fonf uneori...

familiei numai bine...

decolez... dezlipeste-te te rog, de (pe) mine.